DINCOLO DE ILUZII
Balogh Bela

In lumea de astazi se pune foarte mare accent pe lumea materiala. Eficienta unui om sau a unei comunitati se masoara in produse sau in profit realizat, iar valorile spirituale, culturale si etice sint din ce in ce mai neglijate.
Se pare ca pina la urma totul se reduce la energie si la lupta pentru energia care poate asigura suprevietuirea si progresul individului in particular si al omenirii in general.
Problema energiei insa se pune si altfel. Folosirea petrolului, a gazului metan si a carbunilor conduce la schimbari atmosferice si la furtuni nemaivazute. Consecintele catastrofale sunt la actualitatea zilei, si sperenta ca lucrurile se vor indrepta de la sine este pur si simplu o iluzie.
Iluzie este totodata si asa numita lipsa de energie. De cind Einstein a pus semnul de egalitate intre materie si energie, stim forate bine, ca tot universul este compus din energie, chiar daca aceasta energie apare in forme diferite.

De unde atunci aceasta criza?
Exista doar doua posibilitati.
Prima: Pe baza calculelor facute de savanti universul material reprezinta doar 5% din energia totala, care trebuie sa existe in univers, dar nimeni nu stie unde si sub ce forma.
A doua: Unii savanti si anumite guverne au acces la energia universului, dar interesele materiale legate de combustibilul actual este dominant, si nu face posibila cunoasterea si folosirea pe scala larga a acestor surse de energie.

Sa vedem deci marele secret al energiei, care ne va asigura supravietuirea chiar si in conditiile in care resursele finite de petrol si gaze se vor epuiza, sau vom fi nevoiti sa renuntam la ele din cauza furtunilor si a schimbarilor atmosferice.
Stim forate bine, ca in universul material fiecare electron, proton sau neutron are o anumita frecventa, deci vibreaza si este in continua miscara. Aceasta miscare nu poate fi oprita nici chiar in conditii extreme, de exemplu la minus 273 grade. Se pune intrebarea: oare exista a sursa de energie continua, care tine in miscare absolut toate particulele materiale din intregul univers material?
In examinarea particulelor fizicienii au ajuns la concluzia, ca aceste particule se comporta ca materie in unele experimente, in altele in schimb se comporta ca unde speciale, numite si unde stationare. Unde stationare putem de exemplu observa pe coarda unei viori, sau in tubul de orga. Undele stationare au insa nevoie de un suport continuu de energie. Vioara nu canta de la sine, nici orga fara aerul adaugat. Care este atunci situatia cu un electron, care e de fapt tot o unda stationara? Oare electronul nu are nevoie de energie pentru a-si sustine frecventa de vibrare?
Poate ca are, dar unde sa cautam aceasta energie? - se intreaba cu drept majoritatea savantilor. In universul material nu putem masura sau percepe o asemenea sursa.
E foarte adevarat. In universul material cunoscut avem de a face cu forme de energie numite atomi. Aceste elemente sunt cuprinse in tabela lui Mendeleev, si toate frecventele pe care lumea materiala poate sa emita sunt cuprinse in spectrul electromagnetic. Instrumentele de masurat nu ne permit in schimb sa masuram daca exista frecvente si vibratii de energie si mai mare dincolo, sau deasupra spectrului magnetic cunoscut, deoarece orice instrument de masura nu face altceva decat sa compare frecvente introduse cu frecvente proprii, iar frecventele proprii sunt limitate chiar de catre materialul folosit pentru fabricarea instrumentului.
Sa presupunem deci pe baza logica, ca aceste energii de frecventa mai inalta trebuie sa existe, chiar daca la ora actuala nu le putem masura, deoarece electronnii, protonii si neutronii au nevoie de ea pentru a-si sustine miscarea. Daca gasim metoda de a transforma aceasta energie in de exemplu electricitate, problema crizei de energie se rezolva instantaneu. Si ma rog, de ce nu am reusi sa ne facem acces la aceasta energie, daca fiecare particula a universului material "stie" cum sa o transforme in miscare?
Sa analizam acum un alt aspect al problemei, si anume aspectul uman.
Miliarde de dolari si ruble au fost cheltuite pana la ora actuala pe proiecte care au tintit citirea, adica masurarea gandurilor umane. Se pare, ca gandurile nu pot fi masurate. In scoala am invatat, ca aceste ganduri sunt de fapt sarcini electrice cu valori extrem de mici, care circula intre neuronii creierului, si nu pot fi masurate, deoarece la ora actuala nu avem aparate de masura destul de sensibile si complexe pentru acest scop. Ei bine, experimente reusite cu telepatie au fost facute si publicate oficial in Uniunea Sovietica inca in anul 1939, conduse de doctorul Vasiliev. Aceste experimente au avut ca scop masurarea undelor emise de creier. S-a folosit o metoda asa numita "hipnotica" in care persoana care a efectuat hipnoza, a transmis doar mental porunca: Adormi! Subiectul a intrat instantaneu in somn hipnotic, astfel dovedind conectia pe cale telepatica. Deoarece savantii nu au reusit sa masoare undele emise de creier, si presupunind ca aceste unde nu pot fi de alt caracter decat electromagnetice (presupunind ca sunt emise de materia creierului) au incercat sa opreasca propagarea acestor unde inchizind hipnotistul si subiectul experimentului in cite o cusca Faraday - in acest caz doua camere cu pereti de plumb. Undele electromagnetice de frecventa cunoscuta si incluse in spectrul electromagnetic cunoscut nu au posibilitatea sa patrunda prin acest obstacol.
Surpriza cea mare a venit, cand experimentele au fost reusite chiar si cu participantii inchisi in camerele de plumb. Neintelegind ce se petrece, savantii au presupus, ca creierul uman functioneaza ca un emitator radio cu o anumita raza. Au incercat deci sa efectueze experimentul in conditii in care camerele de plumb au fost plasate la distante din ce in ce mai mari una de alta. Au renuntat la continuarea experimentelor doar cand distanta dintre cele doua camere a ajuns la 1700 km, una din camere fiind in Leningrad, cealata in Sevastopol, pe malul Marii Negre.
Chiar si in aceste conditii extreme porunca telepatica a ajuns de fiecare data la subiect.
Din punct de vedere energetic este deci imposibil, ca sarcini minuscule, circulind intre neuronii creierului sa aiba asemenea capacitate. Singura explicatie este ca gandul uman are energie foarte mare, si - deoarece nu poate fi masurata in cadrul spectrului electromagnetic cunoscut - aceasta energie mare nu apartine neaparat de lumea materiala. In consecinta creierul uman nu este capabil sa produca ganduri.

***
Ei bine, in cartea "Realitatea Finala", publicata in limba romana de Editura Ascendent, am incercat, si se pare ca am reusit sa explic pe intelesul tuturor, ce este si de unde izvoreste energia universului. Cu ajutorul acestei informatii inginerii si fizicienii vor reusi cu usurinta sa produca o diversitate de "transformatoare" de energie, care nu vor mai depinde de petrol sau gazele naturale.
Aceste idei stau la baza cartii "Realitatea Finala", si cititorul este condus intr-o lume care dezvaluie realitatea vietii dupa moartea corpului fizic, si a legilor, care guverneaza viata dincoace si dincolo de lumea materiala. Rezultatele ultimelor experimente in domeniul fizicii, logica ferma si experientele pe care toti le avem in viata deschid in fata cititorului o lume minunata, plina de sperante si posibilitati intr-o lume schimbatoare in care toti avem nevoie de sprijin, si conduce de la credinta la cunostinta sigura, fara a diminua importanta si valoarea credintei.
Cartea s-a vandut in Ungaria in 80.000 de exemplare, si rezultatele sunt astazi palpabile in forma unor experimente reusite in domeniul respectiv. Fiind de origine din Cluj, chiar daca la ora actuala sunt cetatean suedez si locuiesc in Ungaria, imi face deosebita placere sa impart aceste cunostinte cu cititorii romani.

***
detalii despre conferinta
detalii despre workshop


Scrie comentariul tau...