1 4
Tulburat de propria-mi singurătate, O să pătrund în visele tale
mi-am căutat cel de-al doilea eu şi o să le împletesc
în spaţiul mărginit de tăcerea în jurul meu.
unei alte singurătăţi. Cu timpul,
În liniştea care ne-a apropiat, nu vei mai şti
orice cuvânt care vis
ar fi putut fi ţi-a aparţinut ţie
un sacrilegiu. şi care mie.
Pentru noi, În acea zi,
tăcerea a fost te vei uita la mine
momentul maximei comunicări. ca într-o oglindă
şi, privindu-te,
2 îţi vei da seama
Între noi doi că „eu” şi „tu”
nu a început, de fapt, nu au existat niciodată.
nimic... Apoi, zâmbind,
Între noi doi vei înţelege frumuseţea
nu se poate termina, de fapt, lui „eu însuţi”!
ceva...
Totul e o continuare. 5
Zăresc în ochii tăi
3 setea de a vedea
Priveşte-te prin ochii mei printre aparenţe;
ca să te vezi aud cum îţi creşte în suflet
petală cu petală. dorul pentru Dincolo;
Eşti mai frumoasă simt în inima ta
decât credeai... parfumul unui alt fel de a iubi...
Ce tragedie pentru natură Ce s-a-ntâmplat cu tine?
că, până acum, Să fie de vină
nu ai înflorit cu adevărat sărutul pe care şi l-au dat
pentru nimeni! sufletele noastre?
Nu te grăbi să-mi spui!
Răspunsul va veni de la sine,
în momentele de tăcere
lăsate de paşii noştri pe Cale.
ROBERT ROXIN