Inima
Un tânăr s-a proţăpit odată în centrul unui oraş, lăudându-se în gura mare că avea cea mai frumoasă inimă de pe acele meleaguri. O mare mulţime de oameni s-a adunat în jurul său şi i-a admirat inima ce părea să fie într-adevăr perfectă! Nu exista nici o pată sau vreun defect în ea! Deodată, un bătrân şi-a croit cale prin gloată şi a spus răspicat, „Inima ta nu este nici pe departe atât de frumoasă ca a mea!” Curioşi nevoie mare, oamenii s-au îngrămădit să se uite la inima bătrânului.