Gastrita -

Gastrita reprezintă inflamaţia acută sau cronică a unor zone ale mucoasei gastrice.

Gastrita acută
Este una dintre cele mai frecvente afecţiuni ale tubului digestiv. Se manifestă cu dureri deasupra ombilicului (între ombilic şi stern). Debutul este brusc şi evoluţia este de obicei scurtă, de 1-7 zile.
Cauzele de producere a acestei afecţiuni se consideră că se datorează unei interacţiuni între mucoasa gastrică şi un factor agresor.
Dintre factorii de agresiune cei mai importanţi, amintim:
– factorii infecţioşi – cea mai importantă este infecţia cu Helicobacter pylori, la care se adaugă infecţiile virale şi micotice;
– factorii de agresiune chimici-în acest caz se detaşează-medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene şi coticosteroizii;
– alcoolul;
– condimentele;
– factorii de agresiune fizici-alimente prea calde sau prea reci;
– mese prea abundente cu alimente mai greu digerabile;
– factori de agresiune mai speciali-stresul intens sau prelungit.
Diagnosticarea acestei forme de gastrită este facilă dar prezentarea la medic este necesară deoarece în spatele acuzelor pacientului (greţuri, vărsături, dureri, arsuri) se pot ascunde alte afecţiuni gastrice care se tratează diferit. Vom da ca exemplu gastrita alergică şi gastrita care rezultă după o intoxicaţie alimentară, cazuri în care strategia terapeutică este diferită.

Gastrita cronică
Reprezintă inflamaţia cronică (îndelungată) a mucoasei gastrice, ca urmare a unei gastrite acute nevindecate sau, aşa cum este mai frecvent,poate fi primitiv cronică.
Cauzele acestei forme de gastrite sunt incomplet lămurite, se incriminează influenţa mai multor factori, de cele mai multe ori acţionînd concomitent doi, trei sau chiar mai mulţi factori cu tropism gastric.
Cele mai importante în prevenirea gastritei cronice se consideră a fi regulile de igienă alimentară: programul regulat de masă, mestecarea suficientă a alimentelor, evitarea excesului de condimente precum şi al consumului de alimente prea reci sau prea fierbinţi.
La iritarea mucoasei gastrice contribuie şi alcoolul, tutunul, infecţiile cronice cum ar fi sinuzita, amigdalita, abcesele dentare, bronşita cronică, factorii metabolici ce influenţează parametrii secreţiilor gastrice.
Semnul principal de boală îl reprezintă durerea epigastrică (deasupra ombilicului). La început durerile sunt de scurtă durată, dar cu timpul se prelungesc, pot deveni chiar permanente, cu accentuare după mesele mai bogate.

Criterii de diferenţiere a gastritelor de ulcerele gastrice sau duodenale
Criteriul de referinţă în diferenţierea clinică a gastritei de ulcer este dat de caracterul durerii. Astfel, în gastrită, durerea epigastrică este de cele mai multe ori continuă şi exacerbată aproape imediat după masă. În ulcer durerea este caracterizată de ritmicitate şi o anumită periodicitate. Astfel, ea apare la un interval de o jumătate de oră, o oră în ulcerul gastric şi la 2-4 ore, uneori noaptea, în ulcerul duodenal.
În ulcer durerea se calmează în repaus, după alimentaţie alcalină, la căldură sau după varsături spontane sau provocate.
De asemenea, periodicitatea este evidentă în cazul ulcerului, crizele de durată apar în special primăvara şi toamna, cu perioade de acalmie.
Complicaţiile la care se poate ajunge în urma netratării sau a tratării greşite a gastritei respectiv ulcerului sunt diferite, ulcerul având o evoluţie mai gravă decît gastrita, putînd apare hemoroizi, ulcer perforat sau cancer.
Analizând psihologia subiecţilor predispuşi mai frecvent la gastrită se observă că aceste persoane au o reacţie preponderent emoţională şi mai puţin raţională, atunci cînd interacţionează cu cei din jur. Chiar ei înşişi mărturisesc că resimt anumite evenimente ca pe „lovituri în stomac”.
Nuanţînd, vom descoperi pacienţi care resimt discomfortul din zona stomacului sub forme diferite. Astfel, cei care sunt caracterizaţi de ataşament, inerţie, uneori posesivitate descriu durerea în zona stomacului ca pe o apăsare,uneori greaţă.
La cei care manifestă tendinţe dominante, care impun celorlalţi propriile valori, care se mânie foarte des, care urmăresc să-şi atingă scopurile cu riscul epuzării nervoase, se semnalează cel mai frecvent senzaţia de arsură gastrică.
Se descriu de asemena senzaţii de înţepătură, sfredelire, alături de balonare, la pacienţi care au şi tensiuni lăuntruce cum ar fi teama,îngrijorarea şi o anumită nesiguranţă.

Tratament
Tratamentul fitoterapic este diferit pentru cele două forme de gastrită.
În ceea ce priveşte gastrita acută începutul terapiei vizeză diminuarea (prin vomă terapeutică) în cazul agenţilor fizici iritanţi) sau neutralizarea (în cazul agenţilor chimici iritanţi).
Pacientul urinează 12-24 ore, timp în care se recomandă repaus la pat şi dietă hidrică, cu apă fiartă şi răcită.
Plantele se recomandă atît sub formă de infuzie cât şi ca macerat la rece; se folosesc plante sedative, antiemetice, antispastice, emoliente şi antiinflamatoare.

O reţetă foarte eficientă este următoarea:

frunze de mentă	1,00 p
frunze de muşeţel	1,00 p
flori de tei	1,00 p
rădăcină de tătăneasă	0,25 p
flori de gălbenele	1,00 p

Din acest amestec, se pun la macerat 4-5 linguri la 1 litru de apă. Se lasă 4-6 ore (peste noapte), apoi se filtrează iar din lichidul rezultat se consumă 3-4 căni pe zi, cu înghiţituri mici.
În durerile mai greu suportabile se aplică comprese calde pe abdomenul superior.
După perioada critică (aproximativ 24 ore) alimentaţia se reia cu supe de legume strecurate, pureuri de legume, sucuri proaspete. Revenirea la alimentaţia normală se face în aproximativ o săptămînă. Gastrita cronică necesită instituirea unui tratament fitoterapic în care se folosesc plante protectoare ale mucoasei gastrice, antiinflamatoare, antispastice.

Un exemplu de amestec de plante folosit cu rezultate foarte bune este următorul:

flori de gălbenele	1,0 p
flori de salcîm	0,5 p
flori de muşeţel	1,0 p
frunze de roiniţă	0,5 p
rădăcină de tătăneasă	0,5 p
rădăcină de nalbă	1,0 p
rădăcină de lemn dulce	0,5 p

Acest amestec se poate consuma sub formă de pulbere, administrată sublingual, înainte de masă, în doză de 1 linguriţă de 4 ori pe zi. Pulberea se ţine sub limbă 15-20 minute, apoi se înghite cu apă plată sau cu puţină miere de albine. Pentru persoanele care nu tolerează modalitatea sublinguală de administrare, se poate face macerat la rece din amestecul de mai sus. Maceratul se obţine din 6 linguri de plantă lăsate la macerat peste noapte (7-9 ore) într-un litru de apă. Lichidul rezultat se strecoară şi se consumă în 4 prize (4 căni) de-a lungul zilei, înainte de mese.

Tratamentul gastritelor se poate suplimenta cu administrarea de ulei de sunătoare sau de gălbenele, în doză de o lingură pe zi, înainte de masă.

Gastrita

Articole Similare