| Dr. Alexandru Vanatoru | Medic medicina generala | Competenta apifitoterapie | Clinica Raphael Medica |

Putem vorbi despre existenta unei infectii urinare atunci cand tractul urinar (rinichi, uretere, vezica urinara, uretra) este colonizat de germeni microbieni, iar in urina se regaseste prezenta acestora intr-un numar mai mare de 100.000 colonii/mm3. Bineinteles, acest lucru este stabilit de catre medic prin analize specifice de laborator.

Ce manifestari apar si ce trebuie sa cunoasca pacientul?
1. Infectia urinara poate sa existe, dar sa nu produca nici un disconfort, la un numar de pana la 30% dintre bolnavi;
2. Semnele de maxima importanta care pun diagnosticul de infectie urinara sunt:
– nevoia pacientului de a urina mult mai frecvent (uneori din ora in ora sau mai des) si in cantitati reduse;
– dureri in momentul urinarii, care pot merge de la o jena usoara pana la usturimi greu de suportat;
– senzatia de urinare, uneori neinsotita de urinarea propriu-zisa (tenesme vezicale).
Atunci cand infectia urinara este localizata inalt (la nivelul rinichilor si ureterelor), se pot asocia si alte semne cum ar fi febra si durerile lombare.

Cine este mai predispus la infectii urinare?
Intre varsta copilariei si 55-60 ani intalnim indiscutabil o frecventa mai mare a infectiei urinare la sexul feminin, in timp ce dupa 60 ani, cand apare hipertrofia de prostata la barbati, balanta frecventei infectiilor urinare se inclina in favoarea acestora.
Conform studiilor statistice, aproximativ 50% dintre femei au cel putin un episod de infectie urinara pe parcursul vietii. Intre 55-60 ani incidenta infectiei urinare este de 25-30% la ambele sexe, cu o mica diferenta in „favoarea” sexului feminin.
La cei internati si care au peste 70 ani, infectie urinara depaseste adesea incidenta de 50%.
Alte persoane cu risc crescut de infectie urinara sunt:
– gravidele, care pot face mai usor infectie urinara datorita compresiei vezicii urinare, chiar si dupa actul propriu-zis al nasterii;
– nou nascutii care au prezentat complicatii la nastere;
– femeile active sexual care folosesc dispozitive contraceptive intrauterine;
– persoanele cu anomalii anatomice ale tractului urinar (stricturi ale uretrei, distensie a vezicii urinare, litiaza sau calculi renali etc);
– pacientii cu transplant renal, care prezinta riscul cel mai crescut (35-80%) de a dezvolta o infectie urinara.
Modul de dobandire al infectiei urinare este diferit, dar exista clar o scadere a imunitatii si un flux urinar defectuos.
Imunitatea scazuta se poate datora mai multor factori:
– hrana impura, cu substante chimice;
– atmosfera poluata;
– stresul cotidian sau conjunctural;
– tratament cu antibiotice sau preparate cortizonice, la care se mai pot adauga si alte grupe mari de factori imuno-depresori.
Problemele legate de curgerea defectuoasa a urinii in tractul urinar sunt cel mai adesea consecinta unei litiaze sau microlitiaze urinare, asa-zisa piatra sau nisip la rinichi.
La acestea se pot adauga stricturile urinare dupa unele afectiuni infectioase venerice sau problemele de atonie (scadere a tonusului) vezicii urinare. Mult mai rar, dar totusi destul de frecvente sunt si cazurile bolnavilor care dezvolta infectii repetate ale tractului urogenital datorita malformatiilor sistemului de tubuti intra sau extrarenale de curgere a urinii (uretere, calice s.a.m.d.).
Germenii cel mai frecvent implicati in infectiile tractului urinar sunt:
– Escherichia Coli 50-80% din infectiile urinare;
– Proteus (Mirabilis, Vulgaris – cei mai implicati);
– Stafilococus Aureus;
– Enterococul;
– Ureaplasma Urealyticum;
– Chlamidia Trachomatis;
– Candida Albicans.
Patologia diversa necesita in prealabil o urocultura pentru stabilirea germenului „inculpat”, apoi efectuarea unei antibiograme pentru a determina antibioticul cel mai eficient, sau a unei aromatograme, pentru determinarea uleiului volatil activ pentru germenul depistat.
Sursele principale de infectie sunt:
– igiena deficitara a zonei genitale in cazul infectiei cu E. Coli, preluat din tubul digestiv propriu;
– transmiterea sexuala intre parteneri in cazul infectiei cu Ureaplasma, Chlamidia si Candida;
– infectia intraspitaliceasca prin manevre nesterile cu germeni foarte rezistenti: E. Coli, Proteus, Stafilococ.

Cauze spirituale
Exista in unele traditii medicale populare referiri la cauzele mai profunde, psiho-emotionale, ale infectiei urinare. De exemplu, obisnuinta viitorului bolnav de a invinovati si de a critica pe toata lumea, este o astfel de cauza. O alta cauza care poate genera aceasta patologie este respingerea actului sexual si a iubirii. De aceea este foarte utila si esentiala rezolvarea acestor probleme de ordin psiho-emotional.
Daca infectia urinara este precedata de o litiaza renala, atunci se pot incrimina si „gramezile” de manie,   emotiile negative si sentimentele care deriva din accesele de manie pe care psihicul nostru nu le mai poate „dizolva”.
Cine a avut sau are o infectie urinara inalt localizata (la nivelul rinichiului sau al ureterelor) stie cu siguranta ce efort necesita tratarea acesteia. Cel mai adesea se obtine o ameliorare, fara a putea fi insa siguri ca infectia nu va mai recidiva.

Tratamentul naturist
Infectiile urinare se pot trata foarte bine cu ajutorul plantelor si mai ales cu ajutorul uleiurilor volatile extrase din acestea, caz in care este totusi bine sa se efectueze o aromatograma pentru a obtine o  eficienta maxima. In cazul in care pacientul opteaza pentru tratamentul cu plante este bine sa se apeleze la medicul fitoterapeut.
Avantajul acestui tip de tratament vine din faptul ca substantele bactericide din plante nu scad puterea si eficienta sistemului imun propriu, cum se intampla in cazul antibioticelor de sinteza, ci dimpotriva, cresc raspunsul imun pregatind astfel profilaxia altor recidive.
Pentru a ne asigura de prevenirea recidivei in infectia urinara putem lua urmatoarele masuri:

Stimularea  imunitatii organismului prin urmatoarea reteta de plante:

 

echinaceea	1,0 p
frunze de măslin	1,0 p
lichen de piatră	1,0 p
ienupăr	0,5 p
angelică	0,5 p

Se administreaza sub forma de pulbere, o lingurita de 3 oripe zi, care se tine sublingual timp de 10-15 min, apoi se inghite cu putina apa.

Cresterea diurezei, atat prin marirea aportului de lichide, cat si prin stimularea eliminarii cu ajutorul diureticelor naturale:

cozi de cireşe	1 p
mătase de porumb	1 p
coada calului	1 p
sânziene	1 p
mesteacăn	1 p

Se administreaza de asemenea fie sub forma de pulbere sublinguala, o lingurita de 4 ori pe zi, tinuta astfel timp de 10-15 min, care apoi se inghite cu putina apa fie sub forma maceratului: 3 linguri de amestec de plante maruntite prin rasnita, la un litru de apa plata, care se lasa 7-9 ore, apoi se strecoara si se bea in 4 prize, cu jumatate de ora inainte de masa.

Consumarea plantelor cu efecte bacteriostatice, fie macinate si administrate sublingual, fie sub forma maceratului la rece (foarte rar se recomanda decoctul sau infuzia, fiind mult mai putin eficiente decat celelalte metode de administrare, datorita distrugerii prin fierbere a multora dintre substantele active din plante):

boabe de ienupăr	0,5 p
mesteacăn	1,0 p
osul iepurelui	1,0 p
cimbru	1,0 p
seminţe de mărar	0,5 p
coada şoricelului	1,0 p

Pulberea sublinguala se administreaza o lingurita de 4 ori pe zi, timp de 10-15 minute.

In cazul litiazei se pot administra plante litotriptice (care distrug pietrele formate), sub forma de tinctura, 30 de picaturi intr-un pahar cu apa sau pulbere, o lingurita de 4 ori pe zi, in acelati mod ca mai sus, din urmatoarea reteta:

troscot	1 p
frunze de păr	1 p
osul iepurelui	1 p
mesteacăn	1 p
pufuliţă	1 p
ghimpe	1 p

Tinctura sau diluatul apos de tamaie sunt, de asemenea, foarte eficiente, luate in doza de o lingurita de 4 ori pe zi, diluata in apa plata.
Uleiurile volatile se iau in special in timpul tratamentului propriu-zis, dar, atentie!, nu mai mult de 7-9 zile, apoi se face o pauza de minim 5 zile inainte de reluarea  curei.
Foarte important, se vor lua masuri de igiena locala si se va fierbe lenjeria de corp pana la rezolvarea problemelor si se va respecta regimul alimentar (asa cum il puteti gasi in articolul despre dieta in afectiunile renale).

!Stiati ca?
Pana la varsta de 1 an baieteii fac de 3-4 ori mai frecvent infectii urinare decat fetitele, apoi raportul se inverseaza in favoarea „femeilor”, datorita particularitatilor uretrei, care la baietei este mai stramta decat la fetite, favorizand staza si infectia urinara, in timp ce la femeie este mai scurta decat la barbati favorizand ascensiunea germenilor.