| Dr. Violeta Pirvu | Medic specialist medicină de familie | Competenţă apifitoterapie |

Ce este artroza?

Este o boală degenerativă ce afectează în special articulaţiile supuse stresului mecanic: articulaţiile mari ale membrelor inferioare (şold şi genunchi), articulaţiile intervertebrale, dar poate afecta orice altă articulaţie a corpului. Deşi nu pune viaţa individului în pericol, simptomele majore ale artrozei – şi anume durerea şi reducerea mobilităţii articulaţiei respective – sunt printre bolile care preocupă cel mai mult pe omul societăţii moderne.

Este artroza o boală frecventă?

Este cea mai frecventă afecţiune articulară, apare în jurul vârstei de 40-45 ani şi se întâlneşte mai des la femei decât la bărbaţi.

Ce anume favorizează apariţia artrozei?

1.Vârsta constituie un factor de risc important – deoarece datorită îmbătrânirii, cartilajul articular suferă degenerări importante.
2. Sexul reprezintă un factor de risc inevitabil, femeile sunt mai expuse îmbolnăvirii, decât bărbaţii, în proporţie de trei la unu. Aceasta datorită obezităţii, care este mai frecventă la femei decât la bărbaţi, dar şi datorită scăderii nivelului de estrogeni la femeile aflate la menopauză, hormoni cu un rol bine ştiut în protejarea osului.
3. Traumatismele mici şi repetate pot să contribuie la procesul degenerativ al cartilajului şi capsulei articulare, dar şi traumatismele mari pot contribui la aceasta (ca de exemplu fracturile).
4. Obezitatea, excesul de greutate, datorită presiunii mecanice asupra suprafeţelor articulare, poate fi un factor de risc care se poate evita sau modifica (dacă se urmăreşte scăderea în greutate).
5. Profesia poate influenţa apariţia şi localizarea artrozei (la parchetari, mozaicari – gonartroze, la balerini – artroza gleznei etc).
6. Infecţiile articulare (artritele infecţioase) pot altera cartilajul şi constituie baza pe care se dezvoltă ulterior un proces artrozic.
7. Tulburările endocrine (acromegalia, mixedemul, menopauza) pot favoriza instalarea leziunilor de tip artrozic.
8. Factorii mecanici, prin care se produc presiuni crescute pe anumite segmente şi articulaţii, prin modificări de statică, malformaţiile congenitale, pot constitui factori de risc pentru artroză (de exemplu subluxaţiile de şold creează premisele coxartrozei sau artrozei şoldului).
9. Bolile metabolice care dezorganizează şi metabolismul articular (diabet zaharat, dislipidemii).
10. Scăderea vascularizaţiei la nivelul capsulei şi cartilagiului articular, favorizează apariţia artrozelor.
11. Moştenirea familială (genetică) este recunoscută şi inevitabilă. Fiica unei mame cu artroză face boala de două ori mai frecvent decât cea cu mamă sănătoasă.
12. Din punct de vedere psihologic, rigiditatea în atitudinile din viaţă, menţinută ani la rând, de obicei decenii la rând, refuzul de a ieşi din anumite tipare de comportament, refuzul de a se adapta schimbărilor ce se petrec în jur, lipsa flexibilităţii mentale şi emoţionale, sunt cauze subtile care duc la instalarea în timp, a artrozei. Nu întâmplător aceasta se manifestă la persoanele vârstnice, la care sunt prezente aceste greşeli fundamentale.

Cum se manifestă?

– Debutul artrozei este insidios. Iniţial se constată o redoare, “înţepenire”, articulară matinală care rareori durează mai mult de 15 minute.
– Urmează durerea, de departe cel mai evident simptom, prezentă la una sau mai multe articulaţii, care se accentuează la mişcare şi se ameliorează la repaus şi noaptea. Ea este influenţată de schimbările meteorologice (vremea rece şi umedă) şi este accentuată dimineaţa la punerea în mişcare a articulaţiilor afectate.
– Reducerea mobilităţii articulare normale, printr-o limitare a unor activităţi, adesea consecinţă a contracturii musculare reflexe.
– În stadii avansate pot apărea deformări articulare şi chiar anchiloze articulare (fixarea segmentelor articulaţiei în anumite poziţii), cu limitarea drastică a mobilităţii.

Cum se tratează prin remedii naturale?

1. Amestecuri din plante medicinale:
– Pentru acţiunea depurativă, „de curăţare” a organismului, precum şi pentru acţiunea diuretică, se folosesc: mesteacăn, urzică, frasin, păpădie, soc.
– Pentru întărirea structurii osoase şi refacerea cartilajului articular se folosesc plante remineralizante: coada calului, pir, troscot.
– Cu rol antiinflamator (fiind bogate în salicilaţi – care sunt similari aspirinei) şi antireumatismal: creţuşcă, muguri de plop, coajă de salcie, muguri de pin, precum şi ienupărul.
– Pentru efectul antiiinflamator, regenerator al cartilajului şi creşterea puterii de apărare a organismului se foloseşte Harpagophytum.
Se fac amestecuri de 5-7 plante, care se folosesc sub formă de:
– pulbere sublingual (1 linguriţă de 4 ori pe zi din amestecul de plante, se ţine sub limbă 10 minute, se înghite apoi cu apă plată, înainte de mese cu 30 minute);
– macerat la rece (3 linguri din amestecul de plante la 1 litru de apă plată, se ţine de seara până dimineaţa, se strecoară, se beau 4 căni pe zi, înainte de mese);
– tincturi (câte 30 picături din amestecul de tincturi din plantele menţionate de trei ori pe zi, diluate într-o cană cu apă plată).
2. Unguente: Se poate folosi cu efecte foarte bune Tamus (unguent de untul pământului şi arnică), unguent de ardei iute ori unguent cu capsaicină (extrasă din ardeiul iute). Se face masaj al articulaţiilor de 2-3 ori pe zi.
3. Cataplasme – cu varză zdrobită sau cu argilă – se menţin 30 minute -1 oră pe articulaţia afectată.
4. Comprese – cu bitter românesc, tinctură de untul pământului şi tinctură de arnică, menţinute 30 minute -1 oră, de 2-3 ori pe zi;
5. Băi cu flori de fân: se iau 1-1,5 Kg de flori de fân, se lasă la macerat 8 ore în 5 litri apă, se strecoară şi se adaugă la apa de baie. Durata unei băi este de 20-30 minute, la temperatura de 36-370 C, se fac 21 de băi consecutiv.
6. Băi de nămol sapropelic, realizate în cure de 10-15 zile consecutiv.
7. Modificarea atitudinilor pline de rigiditate şi inflexibilitate, acceptarea noului şi a schimbărilor ce se produc în mediul extern, toate acestea sunt extrem de importante  pentru tratamentul unui bolnav care suferă de artroză.

Alte indicaţii:
– Repausul fizic al articulaţiei dureroase constituie o modalitate de combatere a durerii, dar şi de a opri sau încetini procesul de degradare al cartilajului. Repausul nu trebuie să fie prelungit, încât să ducă la scăderi ale masei musculare. Sunt recomandate eforturi moderate şi perioade de repaus.
– Gimnastica şi masajul articulaţiilor afectate, prin creşterea vascularizaţiei locale ajută procesele de regenerare a cartilajului afectat şi încetinesc evoluţia bolii.
– Regimul dietetic e necesar să fie adaptat caloric la necesităţi, iar persoanelor cu surplus ponderal sau obeze li se recomandă un regim hipocaloric care să ducă la scăderea în greutate.
– Tratamentele balneare sunt deosebit de utile. Rezultate bune se obţin în staţiunea Felix, pentru vârstnici şi bolnavii cu un sistem nervos labil. De staţiunile Herculane şi Govora pot beneficia bolnavii obezi, cu valori tensionale normale. De asemenea, staţiunea Techirgiol, renumită pentru nămolurile terapeutice, este de un real folos în cazul acestei afecţiuni.