| Dr. Cristina Pavel | Medic specialist medicina de familie | Competenta apifitoterapie, homeopatie si acupunctura | Clinica Raphael Medica |

În prezent, multă lume suferă de alergie respiratorie, una dintre formele de boală fiind rinita alergică. Ca factor cauzator al acestei boli, este incriminat polenul anemofil (dus de vânt), care este inhalat de o persoană sensibilă, în special primăvara, când înfloresc majoritatea plantelor. În cazul rinitei alergice, tratamentul alopat constă în utilizarea unor medicamente care elimină simptomele şi realizarea unei desensibilizări, prin injecţii subcutanate cu extracte de polen (procedeu lent, care are adesea numai un efect temporar).
În practică, după cum susţin apiterapeuţii (cei care folosesc efectiv produsele apicole în terapie), rinita alergică se datorează însă unor cu totul alte tipuri de polen decât cel cules de albine (cel sub formă de grăuncioare). Aşadar, nu e obligatoriu ca o persoană cu rinită alergică să aibă şi o intoleranţă la consumul de polen apicol.
Dintre produsele apicole, mai prezintă un risc alergizant şi propolisul, însă la propolis apar mai frecvent alergodermii (manifestări alergice pe piele).
Cel mai mare risc de reacţii alergice îl au persoanele cu predispoziţie familială la alergii, care consumă direct polen, fără a face în prealabil un test de alergie. Riscul este mai mare pentru polenul care provine de pe specii de plante care au, de asemenea, un potenţial alergic. De asemenea, nu trebuie colectat şi folosit polenul plantelor care cresc în zone industriale, poluate, ci numai cel din zone curate, de preferinţă cu agricultură biologică. Plantele reţin uşor elementele toxice şi pesticidele şi acestea se pot regăsi ulterior în suplimentele nutritive pe care le consumăm, crescând riscul de apariţie a alergiilor.

Cum ştim dacă suntem sau nu alergici?
Dacă nu aţi mai consumat niciodată polen, este bine să încercaţi mai întâi o cantitate mică (de exemplu, câteva granule), chiar dacă nu aţi avut până acum nici un fel de alergie. Aşteptaţi apoi 5-6 ore şi, dacă totul e în regulă, puteţi consuma polen fără probleme. Acelaşi lucru este valabil şi pentru consumul de propolis: când îl folosiţi prima dată, aplicaţi câteva picături de tinctură de propolis pe dosul mâinii sau luaţi 1-2 picături într-un pahar cu apă şi aşteptaţi câteva ore. Dacă nu apare nici un fel de manifestare alergică (roşeaţă, iritare locală, mâncărime, stări de sufocare etc.), începeţi administrarea în doze progresiv crescânde, până la 20 picături de 3 ori pe zi.

Ce putem face dacă avem o alergie la polen, inclusiv la cel apicol?

• să consumăm în cantităţi mici miere produsă în zona în care trăim (mierea conţine în general mici cantităţi de polen, după care noi putem identifica, de altfel, ce tip de miere este), pentru a ne desensibiliza treptat.
• să consumăm polenul pus în capsule; există studii care arată că, dacă evităm contactul direct al granulelor de polen cu nasul, ochii, gura, gâtul şi faringele, nu apare nici o reacţie alergică intestinală la ingestia polenului.
• să recurgem la un tratament cu plante antialergice (dintre care să nu lipsească trei-fraţi-pătaţi), cu macerat glicerinat de coacăz negru (Ribes nigrum), câte 50 picături, doză unică, dimineaţa, într-un pahar cu apă. De asemenea, putem folosi diluţii homeopatice de polen (luate progresiv – în ordine CH5, CH7, CH15, CH30). Apoi, după minim 3 luni de tratament, putem să facem o re-testare a alergiei, cu o doză mică de polen, iar dacă alergia nu mai apare, să creştem progresiv dozele, astfel:
• “desensibilizarea” naturistă constă în creşterea treptată a cantităţii de polen administrată; de exemplu, în prima zi, se ia o granulă de polen, a doua zi, două granule şi aşa mai departe, până se ajunge la doza normală de 1-2 linguriţe pe zi. Intervalele de timp în care se creşte doza pot fi mărite (astfel, la persoanele foarte sensibile, se poate trece de la doza de o granulă la două granule abia după o săptămână). În fiecare zi, avem ocazia să ne observăm reacţiile fiziologice şi, în cazul în care apare cel mai mic semn de alergie (nas înfundat, dificultăţi de respiraţie etc.) rămânem pentru câteva zile la acea doză zilnică, după care putem relua creşterea treptată a dozei.