Din punctul meu de vedere, această conjuncție, din acest an, este una regală - ea se formează în domiciliul tradițional al Peștilor pentru Jupiter și cel modern pentru Neptun – spun acest lucru pentru că acest tip de conjuncție, cu două planete titanice în zona spațială în care transmit afluxul lor de energie cu cea mai mare intensitate și coerență este cu adevărat rar și maiestuos. Următoarea conjuncție dintre cele două, în același semn al Peștilor, de domiciliu pentru amândouă, se va forma peste aproximativ 165 de ani, mai exact în mai 2188 (de aceea pot afirma că va deschide un ciclu lung, important, de trezire spirituală a omenirii, acum practic plantându-se semințele care vor duce la aceasta). Dacă ar fi să dau un exemplu, pentru România, conjuncția anterioară celei de acum, care s-a produs în anul 1856, a pus sămânța, care a creat premizele Unirii din 1859. Și este de menționat că Neptun se află în harta României din 1859, în același grad al Peștilor, ca și cel de acum, de la această conjuncție, ceea ce mie îmi sugerează că România va avea un rol important în stabilirea noilor legi de evoluție spirituală a omenirii. Și fiindcă vorbim de România, conjuncția în casa a VI a momentului și în casa a X a de pe harta României, îmi sugerează că România se va putea reîntoarce la valorile ei sociale, morale, industriale și agricole, care o face unică în lume. Evident acest lucru se va întâmpla cu ușurință, dar fiindcă se produce pe gradul Soarelui, eu cred că până la urma va scoate la lumină tot ceea ce acest popor are mai valoros și evident ce este mai valoros în fiecare. Casa a VI ne artă, unde funcționează ideea că adevărul ne va elibera; adică este locul în care efortul constant, cotidian, al muncii personale sau al eforturilor de grup ale unei nații își va arăta roadele. Casa din tema fiecăruia unde are loc conjuncția, indică locul unde ne putem perfecționa, locul în care putem oferi din abundența noastră interioară, unde putem deveni utili, indică zona în care ne putem pune în serviciul celorlalți. Ce avem nevoie? Avem nevoie de credință în tot ceea ce facem.
Evident faptul că se simt bine în același semn, face ca aceste două planete să aibă o afinitate cu totul specială. Când mă gândesc la întâlnirea dintre aceste două planete, îmi apare imaginea că evoluția noastră este posibilă doar când se schimbă condițiile, când apar problemele, când dispare confortul – ca obișnuință și rutină. Pe de altă parte am imaginea unui arbore fără vârstă, imens, frumos, plin de viață; îl privim cu sentimentul că noi înşine am participat la creşterea şi semeţia lui, dar ne-au fost ferite de privire elementele intime şi profunde, care au hrănit în mii de ani trunchiul şi ramurile. Există un mister care nu poate fi pătruns decât prin spirit…iar această conjuncție ne ajută pe fiecare să putem pătrunde acest mister, evident dacă voim.
Spuneam că această conjuncție se formează pe gradul guvernat de Soare, de aceea acest aspect aduce în prezent Soarele Adevărului, doar că pentru a vedea adevărul în întregime, minciuna a trebuit să se manifeste în tot. El parcă ne spune: „Ai răbdare! Fă-ţi drumurile tale! Primeşte şi dăruieşte! Din ce ai mai drag, dăruieşte! Eu te aştept în veşnicie!". Este important ca fiecare dintre noi să își urmeze Soarele lăuntric, credința, iubirea și compasiunea. În această lume haotică de acum, pare o utopie ce am scris, dar, să nu uităm, că acum se pun doar semințele…
Această conjuncție este greu de explicat, ea se simte, se trăiește, de aceea doar încerc să sugerez anumite idei. Una dintre ele, este exprimată foarte frumos de Paulo Coelho care spune:”În fiecare zi Dumnezeu ne dă — o dată cu soarele — o clipă în care ar fi cu putinţă să schimbăm tot ce ne face nefericiţi. În fiecare zi încercăm să ne prefacem că nu întrevedem momentul acesta, că el nu există, că ziua de azi este la fel cu cea de ieri şi va fi la fel cu cea de mâine. Dar cine îşi examinează cu atenţie ziua descoperă şi momentul magic. Acesta poate fi ascuns la ceasul în care vârâm cheia în uşă, dimineaţa, în clipa de tăcere de după masa de prânz, într-unui din cele o mie şi unul de lucruri care ni se par aidoma. Acest moment există — un moment în care toată puterea stelelor trece prin noi şi ne îngăduie să facem minuni.
Fericirea e uneori o binecuvântare — dar de obicei e o cucerire.
Momentul magic dintr-o zi ne ajută să ne schimbăm, ne face să plecăm în căutarea viselor noastre. Avem să suferim, avem să cunoaştem momente dificile, avem să înfruntăm multe deziluzii — totul însă e trecător şi nu lasă urme. Iar în viitor, vom putea privi înapoi cu mândrie şi credinţă.
Vai de cine se teme să-şi asume riscurile. Acesta poate ca nu va avea niciodată parte de decepţii, nu va avea deziluzii şi nici nu va suferi precum aceia care au un vis de urmărit. Dar când va privi în urmă - pentru că totdeauna privim în urmă — îşi va auzi inima spunându-i: „Ce ai făcut cu minunile pe care Dumnezeu le-a semănat în zilele tale? Ce-ai făcut cu talanţii pe care ţi i-a încredinţat Stăpânul tău? l-ai îngropat adânc într-o pivniţă pentru că ţi-a fost frică să nu-i pierzi. Atunci asta ţi-e moştenirea: certitudinea că ţi-ai irosit viaţa."
