Ziua de astăzi se află sub semnul conjuncţiei Lilith Jupiter din semnul Racului, despre care puteţi citi mai multe la https://www.mirabilys-magazin.ro/previziuni-zilnice/conjunctia-jupiter-lilith-din-12-iulie-2013. De aceea această zi este destul de ciudată ca vibraţie, pentru că noi suntem departe de realitatea cotidiană, chiar dacă aparent lucrurile par a fi cu totul altfel. De aceea astăzi este nevoie de multă prudenţă în acţiune, dar şi de multă credinţă. Este extrem de important să înţelegem că acum marea majoritate experimentează efectele directe ale karmei, generate de ultimele noastre acţiuni sau eforturi creatoare sau de relaţiile de cuplu avute în trecut. Toate acestea sunt explicabile deoarece casa a IV şi semnul Racului reprezintă a XII a casă – unde se află de fapt conjuncţia Jupiter Lilith – pornind de la cea de a V a. Este esenţial să ne învingem frica, să nu ne lăsăm copleşiţi de ambiţie sau instincte, să fim structuraţi şi disciplinaţi, orientându-ne atenţia doar într-un singur sens. Deci, de aceea, disciplina chiar dacă acum o resimţim ca pe o frustrare sau inhibiţie, ne reorientează către noi înşine, dându-ne ocazia să ne amplificăm forţa interioară prin trezirea propriilor resurse profunde.
Legat de acest aspect şi de această zi mi se pare extrem de sugestiv, ceva sublim pentru a exprima poate cel mai bine starea noastră actuală, sunt gândurile lui Khalil Gibran: I-am zis odata unei sperietori: ” Cred că te-ai săturat să tot stai în câmpul ăsta pustiu”. Iar ea îmi răspunse: ”Plăcerea de a înspăimânta pe alţii este adâncă şi durează; nu mă plictisesc niciodată.”
După un moment de cugetare îi spun: ” Aşa e căci şi eu am cunoscut plăcerea asta”.
”Doar cei ce sunt umpluţi cu paie o pot cunoaşte”, spuse ea. Apoi am plecat gândindu-mă dacă îmi făcuse un compliment ori mă jignise. După un an sperietoarea devenise filozof.
Şi când am trecut din nou pe acolo, am văzut două ciori făcându-şi cuib sub pălăria ei.
Întâmplător sau nu astăzi este sărbătorită o anume ipostază a Fecioarei Maria, care ne ajută să depăşim cu bine lupta care se dă atât în exteriorul nostru cât şi în interior.
Printre puţinele icoane ce se găsesc în lumea creştin-ortodoxă şi nu sunt realizate de oameni se numără şi „Prodromiţa”, care înseamnă „Înaintemergătoarea”. Este comoara Schitului românesc Prodromu din Muntele Athos şi a ajuns acolo de la Iaşi, unde a apărut pictată, prin minune dumnezeiască, în secolul al XIX-lea. De atunci îi ocroteşte pe călugării români athoniţi, dar şi pe mirenii care i se roagă cu credinţă. Icoana este prăznuită în fiecare an la 12 iulie, cu priveghere de întreaga noapte.
Un dar al Fecioarei Maria pentru români
În 1863, în timpul lucrărilor de construire a Schitului Prodromu din Muntele Athos, unul dintre ctitorii săi, ieroschimonahul Nifon, căuta un iconar evlavios pentru a zugrăvi pe lemn de tei o icoană deosebită a Maicii Domnului, care să fie ocrotitoarea acestui sfânt lăcaş. De asemenea, părintele dorea ca, în timp ce lucra, pictorul să se roage mereu şi să nu mănânce nimic, iar singura masă pe zi să fie la sfârşitul zilei. În Sfântul Munte nu găsise pe nimeni care să respecte aceste condiţii, aşa încât a venit în România, împreună cu ucenicul său, părintele Nectarie, ca să caute un meşter. După multe rugăciuni au găsit la Iaşi un iconar în vârstă, Iordache Nicolae, care a fost de acord să facă pictura aşa cum cereau părinţii. Acesta s-a apucat imediat de lucru la Mănăstirea Bucium din Iaşi. După ce a zugrăvit veşmintele şi celelalte părţi ale icoanei, a încercat să picteze şi sfintele feţe. Însă, în mod inexplicabil, nu reuşea să facă portretele frumoase aşa cum îşi dorea şi, supărat că îşi uitase meşteşugul, a acoperit pictura cu o pânză, a încuiat atelierul şi a amânat totul pentru ziua următoare.
Iconarul lasă o mărturie scrisă
Într-o scrisoare păstrată în arhiva Schitului Prodromu, Iordache Nicolae scria cum a găsit icoana: „După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă să-mi lumineze mintea ca să pot isprăvi Sfânta Icoană; şi când m-am dus să mă apuc de lucru, o! preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desăvârşit, precum se vede. Eu, văzând această minune, n-am mai îndrăznit a-mi pune condeiul pe ea, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi greşeală am făcut aceasta, ca să mai dau lustru la o asemenea icoană.”
Ceea ce a mărturisit pictorul a fost analizat de cercetători la microscop, care au arătat că icoana nu prezintă urme de pensulă, întărind astfel credinţa că a fost realizată prin minune dumnezeiască. Portretele zugrăvite pe icoană sunt identice cu cele reale ale Fecioarei şi Pruncului Iisus, consemnate de contemporani, ale căror descrieri ne-au fost transmise de Sfinţii Epifanie şi Nichifor.
Vindecări pe drumul spre Grecia
Domnitorul român Alexandru Ioan Cuza a vrut să păstreze icoana în ţară, iar ieşenii voiau şi ei acelaşi lucru. Atunci, cuvioşii Nifon şi Nectarie au luat pictura şi au plecat în mare grabă spre Grecia. A fost un drum lung, iar la fiecare popas credincioşii bolnavi care s-au închinat icoanei au fost vindecaţi miraculos, iar cei aflaţi în nevoi au fost ajutaţi. Prima oprire a fost la episcopia din oraşul Huşi, apoi la catedrala din Bârlad. La Galaţi, „Prodromiţa” a fost aşezată pentru un timp la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, unde pictorul nu credea că a fost făcută prin minune dumnezeiască. El s-a îngrozit însă atunci când a văzut că Maica Domnului din icoană l-a privit cu asprime şi atunci s-a pocăit. De la Galaţi, cuvioşii părinţi au plecat spre Sfântul Munte, iar preoţii de acolo au întâmpinat icoana cu cântări şi tămâieri. Au dus-o în biserică şi au numit-o „Prodromiţa” şi de atunci a făcut multe minuni. Nu de puţine ori s-a observat cum chipul Fecioarei Maria din icoană se întuneca, devenind mustrător, iar la praznice strălucea.
Copiile sunt făcătoare de minuni
De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România, toate fiind făcătoare de minuni. Una dintre ele se află la Schitul Darvari din Bucureşti şi a fost realizată în 1922, pe când călugării athoniţi români erau găzduiţi aici. În acelaşi an, o altă reproducere a „Prodromiţei” a fost adusă într-o biserică de lemn din Vatra Dornei. Lăcaşul de cult, care bloca lucrările de construcţie a unei şosele, a fost incendiat în 1954 şi distrus complet, însă pictura a rămas neatinsă de flăcări. Icoana a fost apoi dusă la Biserica Naşterii Maicii Domnului din Iaşi, unde se află şi în prezent. Tot la Iaşi se mai găseşte o asemenea copie, la Biserica „Toma Cozma”.
Bogăţiile spirituale de la Schitul Prodromu
Construit în perioada 1852-1866, pe teritoriul Mănăstirii Marea Lavră, Schitul Prodromu („Înaintemergătorul”) este închinat Sfântului Ioan Botezătorul. A fost zidit pe locul unde se aflau încă din 1754 o chilie şi un paraclis, cu sprijinul domnitorului Grigore Ghica al Moldovei, dar şi al multor credincioşi români. Restaurat în întregime, ansamblul monahal cuprinde o biserică mare, trei paraclise, bibliotecă, ateliere, arhondaricul şi chiliile. Cele mai preţioase obiecte de aici sunt cele cinci icoane făcătoare de minuni: patru sunt ale Maicii Domnului – „Prodromiţa”, „Apărătoarea de Foc”, „Înainte Vestitoarea” şi „Ctitoriţa” -, iar una este a Sfântului Ioan Botezătorul. Se spune că în 1821, turcii care au jefuit Muntele Athos au ajuns şi la Chilia Prodromu. Când s-au repezit spre icoana Sfântului Ioan, acesta s-a încruntat spre ei. Atunci, turcii au tras cu armele asupra picturii, dar au fugit când au văzut că gloanţele ricoşau şi îi loveau tot pe ei.
• Credincioşii care s-au rugat au fost tămăduiţi de boli şi apăraţi de necazuri.
ORA PLANETARĂ A LUI VENUS
O femeie i-a spus unui bărbat:” Te iubesc mult”. Iar bărbatul i-a răspuns:” Este în inima mea să-ţi merit dragostea”. Iar femeia a spus:” Nu mă iubeşti?” Iar bărbatul s-a uitat la eaşi nu a spus nimic. Atunci femeia a spus tare: ”Te urăsc”. Iar bărbatul a spus: ” Atunci este tot în inima mea să-ţi merit ura”.
GRADUL SABIANAL ZILEI – 20 RAC
GONDOLIERI VENEŢIENI ÎNTR-O SERENADĂ
Romantismul pare desuet numai pentru aceia care şi-au pierdut abilitatea de a-şi exprima sincer emoţiile. Dar atâta vreme cât există oameni care simt ceva deosebit pentru semenii lor, romantismul va înflori oriunde este nevoie de el. Este o adevărată arta să ştii să dai emoţiilor tale un curs care să facă mai frumoasă viaţa pentru toţi.
GRADUL SABIAN AL LUI VENUS – 18 LEU
UN CHIMIST CONDUCE UN EXPERIMENT PENTRU ELEVII SĂI
Viaţa este o continuă cercetare în care înveţi să amesteci şi să combini ingredientele ei pentru a obţine reacţii şi produse utile. Cele mai valoroase reacţii sunt cele care îţi înalţă sufletul şi îţi dau o bucurie pe care o poţi dărui permanent celorlalţi.