Săptămâna aceasta se află sub guvernarea Soarelui, aflat în semnul Fecioarei, semn în care ne determină să ne orientăm atenţia spre o ”curăţenie” generală, de toamnă. În general luna septembrie este luna în care Natura începe să facă curăţenia anuală, iar organismul nostru se află oarecum în rezonanţă cu această energie, fiind şi el supus unor purificări, sau primim nişte semnale legate de zonele intoxicate din propriul nostru corp. De aceea apar fel de fel de răceli, viroze, erupţii cutanate, care sunt de fapt semnale a unor disfuncţii din corp, legate de atitudinile noastre greşite.
Este o săptămână extrem de dură, căci ea este marcată de dubla cuadratură pe care Marte o formează cu Saturn şi Nodul Nord, ea ne aduce evenimente extreme, care ne marchează existenţa, situaţii limită pe care le traversăm pentru a putea schimba anumite idei, comportamente sau conjuncturi, sau în multe cazuri, orgoliul şi vanitatea exacerbate pot genera rupturi sau situaţii ireparabile, care de fapt nu ne mai erau necesare pe moment.
Această cuadratură ne atenţionează în mod concret pentru ca transformările să se petreacă în structura noastră profundă.
Apoi Marte este vârful unui aspect de yod, format din inconjuncţiile pe care această planetă le formează cu Pluton şi cu cuplul Neptun Chiron; el ne vorbeşte despre incapacitatea de a vedea dincolo de aparenţe, dar care de această dată va fi sancţionată, de a nu accepta că există şi ”ceva” mai important decât banii sau lucrurile materiale, de a nu înţelege că toate situaţiile care ne sunt date să le trăim de fapt reprezintă provocări pentru a fi vindecaţi de teamă, de prejudecăţi de ne-ncredere, sau pur şi simplu de a fi protejaţi de ceva mai rău. Configuraţia de yod arată ca un deget îndreptat spre ceva, i se mai spune ”degetul lui Dumnezeu”, este locul pe care din sminteală nu vrem să-l vedem sau nu putem, căci nu este uşor, în acest caz el ne vorbeşte desprefaptul că avem nevoie să creăm ceva în viaţa noastră, dar asta nu înseamnă doar să modelăm materia şi să schimbăm poziţia lucrurilor din jur, ci mai ales să punem în mişcare un flux al ideilor, să ne folosim imaginaţia pentru a da naştere unor noi situaţii şi manifestări, ca expresii ale idealurilor noastre de frumuseţe şi utilitate. El ne vorbeşte despre forţa Naturii, care are legile ei foarte clare şi dure, după care funcţionează pomii, planetele, râurile, mările, oceanele, şi multe dintre vieţuitoarele pământului – aici Pluton are un cuvânt greu de spus – căci odată neglijată această forţă, mai ales o perioadă bună de timp, se poate întoarce împotriva noastră, afectându-ne fizic şi emoţional. Se pot genera erupţii, cataclisme, sau alte evenimente pe care nu le putem controla raţional ci numai schimbându-ne atitudinea.
Neptun, de cealaltă parte, împreună cu Chiron, aduc posibilitatea celor care ”văd” realitatea cu adevărat, să poată face paşi importanţi în evoluţia lor, dar, altfel, inconjuncţia cu Marte, poate declanşa situaţii stranii, stări de confuzie, care sunt suportul ideal de a fi manipulaţii de forţe şi interese care nu ne reprezintă. Acum este importantă luciditate, înţelepciunea de a nu ne lăsa antrenaţi în idei care nu sunt ale noastre, de a privi interesul spiritual înaintea celui material, de a selecta cu sufletul nu cu mintea sau ideile sociale implementate puternic în structura noastră.
Pe de altă parte săptămâna a început cu septilul Marte Mercur, extrem de activ, până luni, când Mercur părăseşte semnul Fecioarei, el ne atenţionat asupra unor aspecte karmice, ne-a arătat prin blocajele apărute, că avem dificultăţi de comunicare, că nu ne putem face înţeleşi, că suntem judecaţi după aparenţe, ceea ce facem şi noi până la urmă. Este important, ne spune acest aspect, să fim extrem de lucizi şi exacţi în exprimare, să nu lăsăm dubii sau situaţii incerte, alunecoase, pentru că ele se vor întoarce împotriva noastră. Este foarte uşor acum să fim prinşi în propriile capcane şi plase, să ne simţim agresaţi de acţiuni care nu au nici o bază concretă, reală, singurul suport fiind confuzia.
Tot duminică Soarele guvernatorul săptămânii şi Marte au fost în aspectul de novil, aspect care ne ajuta să înţelegem proverbul: ce ţine nu-ţi place altuia nu face, adică cumva ne avertiza foarte blând asupra consecinţelor care vor urma dacă nu vom ţine cont de această avertizare.
Tot duminică Soarele a format aspect de novil şi cu Venus, fiind cumva un fel de mediator faţă de ceea ce ne dorim şi ceea ce este necesar, între ceea ce este consecinţa orgoliilor şi vanităţii şi ceea ce aduce armonie şi echilibru. Un moment de scurtă durată, subtil, făcut doar pentru cei care ochi să vadă, urechi să audă şi inimă să înţeleagă. Aceste două aspecte a fost ca o boare de vând care, fiecare cred ca a trăit în viaţă asta, te înfioară, care de scoate din concretul brut şi te determină să vezi, simţi şi înţelegi măreţia a ceva greu de definit pentru unii dar care pentru alţii se numeşte Dumnezeu. Acel moment, însă, te face să ştii ce este bine şi rău, ce avem de făcut sau ales.
Şi un alt aspect extrem de important îl reprezintă septilul Soare Saturn, care este un aspect karmic, extrem de subtil, ele generează avertizări, sau cumva aduce rupturi în logica noastră analitică, pentru a învăţa altă logică, moment care este uşor de folosit de forţe ”oculte”, pentru a ne manipula, sau a încerca să ajungă la puterea sau controlul dorit. Este o perioadă delicată, în care înţelepciunea de a înţelege corect faptele ne poate salva de la acţiuni greşite sau de la judecăţi eronate care generează efecte karmice grave şi importante.
Spunem, că luni Mercur pleacă din domiciliul propriu, Fecioara şi intră în semnul Balanţei, unde se află în trigonocraţie şi vine să ne determine să învăţăm comunicarea, ca singură alternativă corectă la tensiunile extreme care se manifestă acum.
Intrat în acest semn formează cuadratură cu Pluton, dinamizează crucea cardinală, aduce o mobilitate deosebită, dar care este înţeleasă de mulţi ca instabilitate. De fapt acest aspect poate genera importante mişcări seismice, poate aduce instabilitate, tocmai pentru a ne forţa să schimbăm ceva rău, sau pentru a ne elibera de presiunea interioară, funcţionând ca o supapă, ca un mod de reducere a tensiunilor extreme, acumulate în ultima perioadă. Aici imaginea care îmi vine în minte, este acea a alunului, care este un arbust care nu trăieşte izolat ci în colonii, a cărui nuia are proprietăţi magice, mai ales datorită flexibilităţii de care dă dovadă, a sensibilităţii intuitive care face ca această nuia să detecteze apa, sau să declanşeze evenimente greu de controlat, fiind folosită de vrăjitori, cei care deobicei acţionează în zona magiei. Se poate spune că alunul are o energie magică care ne poate purta între două lumi, fiecare alegând cu propria cunoaştere şi discernământ ce lume serveşte.
Marţi Vesta părăseşte semnul Leului, de unde ne ajutat să înţelegem importanţa propriei persoane, vorbesc la nivel spiritual, adică să înţelegem ce aşteaptă Dumnezeu de la fiecare dintre noi, şi păşeşte în semnul Fecioarei, de unde avem de înţeles că cea mai plăcută şi apreciată muncă, din punct de vedere spiritual, este munca în folosul celorlalţi, adică criteriul spiritual de apreciere, va fi cât de mult am ajutat ca oamenii din jur să înţeleagă puţin din adevărul universal şi legile spirituale.
Miercuri, Venus părăseşte domiciliul propriu, Balanţa, pentru a intra în semnul Scorpionului unde este în exil. Practic în acest fel predă ştafeta lui Mercur, de a roti Crucea cardinală, sau Roza vânturilor, într-o altă direcţie dar cu acelaşi sens.
Imediat ce a intrat în acest semn Venus formează sextil cu Vesta, trigon cu Neptun şi cuadratură cu Junona, adică ne ajută să înţelegem noţiunile de dedicare, şi sacrificiu, de iubire necondiţionată, existând provocări extrem de mari din zona relaţională, indiferent de tipul de relaţii.
Ce se poate spune mai mult decât săptămâna începe cu Sfânta Marie – Naşterea Fecioarei Maria, în acest fel serbându-se deschiderea noului an bisericesc, dar fiind şi o energie subtilă, legată de ciclul naturii, de pământ, de concret, fiind ştiut că Fecioara Maria, iubeşte şi se îngrijeşte de noi, toţi oamenii, animalele şi plantele. Şi nu în ultimul rând protejează femeia, în toate ipostazele ei de mamă, iubită şi susţinătoare a familiei.
Luni se sărbătoreşte Sfânta Ana, iarăşi o sărbătoare dedicată femeii, adică acelei femei care prin credinţă a reuşit ceea ce cei din jur credeau că numai este cu putinţă, fiind momentul în care a fost mai puternică decât un bărbat, vorbind spiritual.
Săptămâna se încheie cu Sărbătoarea Crucii, una dintre cele mai puternice momente din an, când, putem înţelege simbolic şi subtil sensul vieţii noastre. Probabil de aceea este o zi de post, căci, numai eliberându-ne de materia densă, de ataşamente, putem privi în profunzime şi înţelege Realitatea. Crucea mai înseamnă şi încercările vieţii noastre, suferinţele, durerile, greutăţile şi eşecurile prin care toţi trecem. Ele sunt pietre de hotar care ne călăuzesc spre mântuire.
 
„Ascultă-mă fiule: îţi vorbesc în timp ce dormi, cu o mânuţă sub obraz şi cu buclele tale blonde şi umede adunate pe fruntea plină de sudoare. M-am strecurat singur în camera ta. Acum doar câteva minute, pe când îmi citeam ziarul în biblioteca, am fost înăbuşit de remuşcări. Am venit lângă patul tău cu un profund sentiment al vinei.
Iată la ce mă gândeam, fiule: am fost mereu supărat pe tine, te-am certat pe când te îmbrăcai pentru şcoala pentru că te-ai şters prea repede cu prosopul pe faţă. Te-am condamnat pentru că nu ţi-ai curăţat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos câteva din lucrurile tale.
Te-am considerat vinovat şi la micul dejun. Vărsai băutura, înfulecai mâncarea, îţi puneai coatele pe masa. Îţi ungeai pâinea cu prea mult unt. Şi când te-ai dus la joaca şi eu am plecat la slujba, te-ai întors, mi-ai făcut cu mâna şi mi-ai spus: „Pa, tati!”, iar eu m-am încruntat şi ţi-am răspuns: „Îndreaptă-ţi umerii!”
Apoi a reînceput totul în aceeaşi după-amiază. Întorcându-mă de la serviciu, te-am spionat; stăteai în genunchi şi te jucai cu biluţele. Şosetele îţi erau găurite. Te-am umilit în faţa prietenilor tăi aducându-te acasă cu forţa. Şosetele costau bani – şi dacă ar fi trebuit să le cumperi, ai fi fost mai atent! Închipuie-ţi, fiule, aşa se poartă un tata!
Îţi aminteşti, mai târziu, cum eu citeam în bibliotecă, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbră de durere în priviri?
Când mi-am ridicat ochii din hârtie, enervat din cauza întreruperii, ai şovăit în pragul uşii.
„Ce vrei?” m-am răstit.
N-ai spus nimic, dar ai venit în fugă şi te-ai aruncat în braţele mele şi m-ai sărutat, cu mânuţele tale mici încolăcite în jurul gâtului meu cu atâta dragoste, pe care Dumnezeu însuşi ţi-a dăruit-o şi pe care nici nepăsarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat, tropăind uşor pe scări.
Ei bine, fiule, câteva clipe mai târziu hârtia mi-a alunecat din mâini şi am fost pătruns de o groază cumplită. Ce făcuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a căuta nod în papură, de a certa – asta era răsplata pe care o primeai fiindcă erai băiat. Nu că nu te iubeam; dar ceream prea mult de la anii tăi fragezi. Îmi stabilisem drept criteriu propria-mi vârstă.
Şi era atâta bunătate, frumuseţe şi adevăr în sufletul tău. Micuţa ta inima era la fel de desăvârşită ca zorii ce învăluie triumfător dealurile domole. Toate astea se adunaseră în impulsul tău de moment de a te năpusti să mă săruţi şi să-mi urezi noapte bună. Nimic altceva nu contează în această seară. Am venit la căpătâiul tău pe întuneric şi am îngenunchiat acolo, ruşinat!
E o ispăşire palidă, ştiu că n-ai înţelege toate astea daca ţi le-aş spune când eşti treaz. Dar mâine o sa fiu un tătic adevărat! O sa-ţi fiu prieten de nădejde, voi suferi cot la cot cu tine şi voi râde când râzi şi tu. O să-mi muşc limba înainte să te cert. O să repet mereu, ca într-un ritual: „Nu e decât un puşti – un băieţel şi nimic mai mult.”
Mi-e teama că te-am tratat ca pe un bărbat. Şi totuşi, fiule, acum că te vad ghemuit şi ostenit în pătuţul tău de copil, îmi dau seama că nu eşti decât un copilaş. Până mai ieri te purta mama în braţe şi îţi odihneai căpşorul pe umărul ei. Ţi-am cerut prea mult, mult prea mult”. („Tata uită” – de W. Livingston Larned)
În loc să-i condamnăm pe ceilalţi, haideţi să-i înţelegem. Să găsim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil şi mai înnobilant decât critica; ne atragem astfel simpatie, toleranţă şi bunătate. „A şti totul înseamnă a ierta totul.”