Săptămâna aceasta se află sub guvernarea Lunii care parcurge semnele de la Rac până la Balanţă şi formează aspectul de Lună Nouă, sâmbătă la ora 5.32. Deci ne aflăm într-o săptămână cu Luna în scădere, dar care se resimte puternic datorită aspectelor pe care le formează, aspecte care vor amplifica pe de-o parte crucea cardinală iar pe de alta vor inflama lucrurile sau cumva le vor face să fie extrem de delicate.
Începând cu Crucea cardinală, trei puncte ale ei vor fi extrem de bine conturate datorită faptului că acolo se află planetele Pluton în Capricorn, Uranus în Berbec şi cuplul Lilith Jupiter în Rac, al patrulea punct din semnul Balanţei va fi activat pe rând de alte plante, astfel că până în iulie 2014, când Jupiter va părăsi semnul Racului, ea ne va influenţa deciziile obligându-ne să acţionăm pentru a ne transforma şi a ne revoluţiona viaţa. Aşa încât, în această săptămână Soarele va fi cel ca va activa Crucea cardinală, formând cuadratură cu Pluton miercuri şi opoziţie cu Uranus joi, iar duminică cuadratură cu Lilith, în acest fel efectul crucii cardinale resimţindu-se practic timp de două săptămâni, însă extrem de intens, cele mai puternice efecte producându-se însă acum. Cum se traduc aceste efecte, cum se resimt ele, la nivel concret, căci ele ne afectează pe trei niveluri, la nivel concret, la nivel de mental şi la nivel spiritual. În primul rând fiecare dintre noi va resimţi o nevoie de schimbare acută, conştientizând în funcţie de harta natală, că nu se mulţumit, împlinit, că-i lipseşte ceva, că aşa nu mai poate continua, decizând la nivel conştient că este nevoie de o schimbare. Această este neclară, dar odată exprimată această nevoie acută, la niveluri subtile încep să se creeze conjuncturi pentru a se declanşa modificări. Aceste conjuncturi se resimt de ceva vreme, doar că au fost doar la nivel slab, adică, mă gândesc că este interesant acel lucru, îmi doresc să alt lucru, acum însă prin prezenţa Soarelui, această decizie este pertinentă, conştientă, puternică şi calr şi ferm exprimată, pentru că reprezintă o nevoie personală acută.
Prima senzaţie pe care o resimţim este influenţată de cuadratura anuală Soare Pluton, care teoretic aduce momente de transformare a mentalităţii la nivelul relaţiilor exterioare, dar care de fapt porneşte din adâncurile fiinţei, pentru că reprezintă o acumulare toxică, care dacă nu este curăţată, riscă să ne afecteze grav şi profund. De fapt acest aspect ne ajută să ne purificăm emoţiile, face un fel de curăţenie generală, legată de tot ceea până acum ne emoţiona şi brusc vom descoperi că în acest fel eram de fapt manipulaţi. De fapt erau folosită energia sentimentelor noastre în scopuri exterioare, ceea ce ne devitaliza, ne făcea vulnerabili şi ne implica în situaţii care nu ne reprezentau. Mercur este deosebit de activ săptămâna aceasta, el având un rol important în tot acest proces de transformare, căci ne determină să ne gândim, să raţionăm, să descoperim care sunt problemele interioare, cele mai profunde, care ne generează probleme şi pe care nu le acceptăm, deci evităm să le rezolvăm. Conjuncţia cu Nodul Nord şi trigonul cu Neptun sunt practic ajutoare importante pe care le primim din exterior, de la Dumnezeu, în momentul când am făcut primul pas. Acest ajutor vine prin fel de fel de idei, propuneri, situaţii care ne abat de la drumul care ne consumă energia spre direcţia potrivită. Este ca un fel de deviere extrem de blândă a drumului, ca un fel de mână întinsă pe care nu putem să o refuzăm, şi în acest fel avem curajul de a face primul pas pe cale.
Pe de altă parte o rezolvare destul de impusă a cuadraturii Soare Pluton, este dată de Venus, care se află la mijlocul distanţei dintre cele două, şi în acest fel ne ajută să înţelegem că o problemă care ne afectează trebuie rezolvată. Că între admiraţie şi dispreţ este o diferenţă clară, cu efect concret – şi aici priviţi exemplu de dispreţ pe care fiecare dintre noi îl avem faţă de clasa politică – este doar un exemplu pentru a înţelege mai bine. Dispreţul ne face să ne îndepărtăm de ceea ce credem că nu ne poate oferi nimic bun, fiindcă avem impresia că tot ce avem este deja mult mai bun. Este o atitudine greşită, care ne va face să nu putem să vedem sau să acceptăm ce ne poate oferi, totuşi, ceea ce dispreţuim, în acest fel apărând non-acţiunea. În schimb, admiraţia ne apropie de ceea ce credem că ne poate oferi ceva bun. Forţa ei este imensă, căci ne face capabili să devenim sau să dobândim noi înşine ceea ce admirăm – aici este acţiunea, este exprimarea nevoilor personale, afirmarea lor. Odată ce am înţeles o mulţime de alte atitudini greşite, la care poate nici nu ne gândeam că ne schimbă viaţă şi ne împiedică să acţionăm, vom începe transformările de care vorbeam mai sus. Acesta este al doilea nivel de transformare, acela la nivel mental. Acela de a afirma cu tărie că suntem furaţi şi că numai acceptăm această stare de fapt.
Al treilea nivel, cel spiritual, este mai greu accesibil, pentru că ne rezolvându-le pe celelalte două nu-l vedem, de aceea acesta ţine mai mult de credinţă noastră, şi de siguranţa că acţionând asupra primelor două cu siguranţă se acţionează şi pe al treilea. Adică, fiecare problema a vieţii de care suntem conştienţi se bazează pe gândul că există un lucru numit „separare” adică pronunţăm foarte des cuvântul ”ei”. Pe măsura ce gândul separării dispare, toate problemele vieţii dispar de asemenea. Ele se rezolva automat. Ele pleacă pentru că noi ne implicăm şi nu permitem să se manifeste ceea ce nu ne reprezintă. Şi sigur, noi nu le mai creăm din nou, deoarece nu ne-am face asta singuri.
Nu am permite niciodată miilor de oameni să moară de foame în fiecare zi pentru că nu am face asta nouă înşine. Nu am permite milioanelor de oameni să fie ucişi în războaie pentru că nu ne-am face-o nouă înşine. Nu am permite maselor de oameni sa fie devastaţi de sărăcie şi boli pentru că nu ne-am face asta noi înşine.
Şi, la o scara mai mica, nu am permite niciodată comportamentului nostru să deranjeze sau să distrugă pe alţii, pentru că ştim şi am înţeles că nu există „alţii” şi nu ne-am face asta nouă înşine. Pe măsură ce înţelegem că toţi suntem una, ne oprim imediat comportarea distructiva, pentru că ne dăm seama că este comportare care ne distruge pe noi. (Atâta timp cât ne gândim la ei, ca „alţii” care distrug, se pare ca nu ne pasa iar ei sunt liber să se manifeste prin distanţarea noastră). De fapt ceea ce voiam să spun este aceea că fiecare este liber să-şi caute fericirea în felul său, cu singura condiţie de a nu face rău altora. Pe unii oameni, drumul vieţii îi poate conduce prin locuri greu de străbătut, evitate de ceilalţi, dar pline de experienţe şi învăţături pentru cei care călătoresc aici. Este dreptul fiecăruia să-şi aleagă calea pe care va merge către împlinirea sa, după puterile sale şi după dorinţa sa de a ajunge la ţintă, însă respectând această condiţie. Şi acum, suntem în faza în care prin dispreţ şi separare ne facem rău unii altora.
În acest fel cuadratura va funcţiona atât la nivel personal, cât şi la nivel social şi mundan, iar implicarea noastră va genera ajutorul lui Dumnezeu pentru a transforma şi clădi ceva frumos.
Mai este un aspect demn de remarcat în această săptămână, şi anume conjuncţia lui Lilith – un punct extrem de activ al Crucii cardinale, cu steaua fixă Sirius. Acest aspect va fi exact la sfârşitul săptămânii, dar efectele lui se resimt întreaga săptămână, extrem de intens. Sirius, ca de altfel ca orice pe lumea asta are două conotaţii, una pozitivă, constructivă şi una ascunsă, distructivă. Evident Lilith va provoca, va acţiona asupra resorturilor ascunse din fiecare dintre noi, pentru a scoate la lumină toate frustrările, tot veninul, toată ura, de acest resort se vor folosi cei din afara noastră, pentru a ne manipula. Aceste frustrări nu-şi au locul în interiorul nostru, ele trebuie aduse la lumină de fiecare în parte, conştientizate şi rezolvate, este un proces de alchimie interioară, personală, pe care fiecare trebuie să-l facem acum. Este aceea curăţare de care vorbeam mai sus. Sirius, se spune că dăruieşte cu o inimă plină de credinţă şi caritate, dar şi pasiuni violente şi periculoase. Există anumite fobii, ca frica de noapte şi întuneric, sau de muşcături de câine. Această conjuncţie în formare şi trecerea şi lui Jupiter peste ea a permis să se declanşeze acest imens scandal mediatic legat de câini, acest eveniment care a fost folosit cu mare iscusinţă de cei avizaţi, pentru a ne separa, pentru a ne dezbina, pentru a ne provoca. Nu vom rezolva, aşa cum am spus mai sus problemele distanţându-ne sau separându-ne, nu vom face decât jocurile altora care vor câştiga de pe urma acestui aspect, căci el aduce celor care ştiu să-l manipuleze, succes în afaceri, călătorii, favoruri, ajutor de la persoane influente. Asta a fost doar o scurtă paranteză. Sirius, este plasată în constelaţia Câinele Mare, chiar în gura Câinelui, şi era considerată atât de babilonieni, chinezi şi perşi, Câinele de pază, pentru unii al anotimpurilor, pentru alţii împotriva hoţilor, sau pentru persanii al Soarelui. Oare toate acestea nu fac conexiuni cu ce se întâmplă acum cu Natura, atât de revoltată şi potrivnică nou, oare ceva nu a stricat un echilibru, pentru că noi ne-am lăsat manipulaţi şi de fapt am fost părtaşi la acest dezechilibru. Nu ştiu, sunt doar gânduri, reflecţii, la care poate fiecare dintre noi ar fi bine să mediteze profund. Oricum această conjuncţie va genera mai departe separări, mai departe, până la consumarea acestei energii; un proces de durată, căci Jupiter va retrograda din 7 noiembrie şi din nou va fi accesat acest punct practic până la sfârşitul lunii ianuarie 2014. Am să dau nişte scurte considerente asupra acestei stele, nişte definiţii, care sunt date de astrologii importanţi; voi sublinia cu bold anumite pasaje care merită privite cu atenţie.Din istoricul stelei: în mitologie şi în invocările magice Sirius joacă un rol important. Au existat sanctuare închinate lui Sirius în Egipt, Persia, Grecia şi Roma. În acord cu unii autori numele vine de la zeul egiptean Osiris. Bullinger consideră că şi cuvântul englezesc „Sir” derivă din Sirius. „Câinele” era asociat simbolic cu constelaţia Canis Major şi cu steaua Lucida Sirius încă din mileniul al III-lea î. Ch. Este singura stea a cărei hieroglifă, un câine, apare scrisă pe monumentele şi templele aflate pe tot cuprinsul Ţării Nilului. Adorarea de către egipteni a acestei stele începe în jurul anului 3285 î. Ch., când orbita sa a răsărit în timpul solstiţiului de vară, marcând Anul Nou. Mai era considerată „Câinele de Pază” al anotimpurilor. Apariţia sa la orizont înaintea răsăritului Soarelui (după mai multe luni de absenţă) se petrecea la mijlocul lunii iulie şi coincidea cu revărsarea Nilului. În acele vremuri Sirius a înlocuit constelaţia Draconis ca reper, în special la Teba, în marele templu al reginei Hatchepsut. Sub numele de Isis Hathor avea ca simbol o vacă cu un disc între coarne, ce apărea în spatele culmilor vestice. Există în Teba cel puţin 7 temple ce erau orientate spre locul de răsărit al stelei Sirius. Este reprezentată şi pe zidurile unor temple apropiate din Sahara, datate în jurul anului 2700 î.Ch. şi care se presupune că au fost ridicate în onoarea sa.
În zodiacul pătrat din Denderah era reprezentată de o vacă culcată într-o barcă şi avea deasupra capului o stea. După ea urmau zeiţele Sothis şi Anget ce aveau două urne din care se revărsa apă, făcând legătura dintre revărsarea Nilului şi răsăritul stelei Sirius.
Persanii aveau diferite nume pentru Sirius: Câinele Conducător, Steaua Sudului sau Creatorul Prosperităţii. Asirienii o numeau Steaua Câinelui sau Câinele Soarelui.
La romani simbolul pentru Sirius era un şacal sau un cap de câine, reprezentând păzitorul orizontului vizibil şi al solstiţiilor, fiind şi Zeul Vânătorii. O mai numeau Custos Europas, aluzie la legenda Taurului care neţinând seamă de vigilenţa Câinelui a răpit-o pe Fecioară (Europa). Alt nume era Janitor Lethasus – Păzitorul Iadului, făcând din Sirius un Cerber al lumilor joase.
Chinezii o numeau Tseen Lang – Lupul din Ceruri deoarece considerau că strălucirea ei neobişnuită îi păzea de atacurile hoţilor.
În general erau consideraţi plini de bogăţie şi renume cei născuţi între Sirius şi Procyon. Considerată de astrologii antici „Soarele Central al Căii Lactee”, poetul Manilius o numea „Soarele îndepărtat care lumina corpurile izolate”, „deoarece Sirius este centrul de gravitaţie al roiului local de stele, vecinul nostru imediat”.
Sirius este Soarele Soarelui şi Soarele se învârte în jurul lui Sirius aşa cum Pământul se învârte în jurul Soarelui. Într-o astrogramă Soarele reprezintă printre altele egoul, centrul identităţii personale şi putem considera că Sirius reprezintă supraegoul; exemplu este astrograma Statelor Unite care prezintă Soarele conjunct cu Sirius, fiind un semn al înclinaţiei acestei federaţii de a fi supraveghetorul politicii planetare.
Influenţe generale ale stelei: în acord cu Ptolemeu, Sirius are o natură combinată  Jupiter-Marte , iar Alvidas adaugă şi Luna. Dăruieşte onoruri, bogăţii, renume, loialitate, devoţiune, pasiune; pericol de muşcături de câini.
Sirius aspectată bine promite faimă, onoruri şi bogăţie. Combinaţiile cu Ascendentul şi Marte sunt periculoase, nativul punându-şi viaţa în pericol datorită ambiţiei exagerate. Poziţionată în casa a VIII-a promite onoruri şi o moarte faimoasă. În aspecte bune cu Jupiter şi Marte şi în apropierea Mijlocului Cerului aduce bogăţii fabuloase, succes în comerţ sau poziţii importante în guvern.
Sâmbătă are loc momentul de Lună Nouă din semnul Balanţei. Până atunci energia noastră se află la cote minime, iar starea noastră emoţională la cote maxime. Percepţiile sunt foarte puternice, iar informaţiile pe care le primim la nivel subtil, extrem de importante. De aceea să încercăm să fim deschişi la ceea ce intuim, să lăsăm să se întâmple ceea ce simţim, să fim deschişi la acţiona altfel decât cu mintea, dar mai ales să ne dezvoltăm încrederea în calităţile noastre.  Despre Luna Nouă, voi scrie un articol separat.
„Aţi vrea să măsuraţi timpul, cel nesfârşit şi nemăsurat,
Aţi dori să vă adaptaţi viaţa şi chiar să vă dirijaţi mersul spiritului după cel al orelor şi anotimpurilor,
Şi aţi vrea să vă faceţi din timp un râu, pe ţărmul căruia stând, să‑i priviţi trecerea.
În acest timp, însă, atemporalul din voi este conştient de fără‑de‑timpul vieţii,
Se ştie că astăzi nu‑i decât amintirea lui ieri, în timp ce mâine este visul clipei de faţă.
Şi că acel care cântă şi contemplă în voi, este încă fixat în hotarele primei clipe, cea care a semănat stelele în spaţiu.
Cine dintre voi nu simte că puterea de a iubi îi este fără de margini?
Cu toate acestea, cine nu simte căci, chiar această dragoste, cu toate că de necuprins, închisă‑i în miezul firii sale şi ne izvorând dintr‑un gând de dragoste spre alt gând de dragoste, nici dintr‑un gest de iubire spre un alt gest de iubire?
Iar timpul nu‑i oare asemeni dragostei, invizibil şi fără de măsură?
Dar dacă, în gândirea voastră, trebuie să împărţiţi timpul în anotimpuri, faceţi ca fiecare anotimp să le cuprindă pe toate celelalte,
Şi ca prezentul să îmbrăţişeze trecutul cu amintirea şi viitorul cu năzuinţa. “Profetul” de Kahlil Gibran