Săptămâna aceasta se află sub guvernarea lui Saturn care se află în semnul Scorpionului şi în aspect cu Nodul Nord, Mercur, Uranus şi Chiron.
Saturn reprezintă una dintre planetele cele mai temute, pentru că influenţa lui se resimte ca apăsătoare, generând senzaţia că ne obligă, că ne constrânge sau limitează sa facem ceva.
Din acest motiv săptămânile guvernate de el le resimţim cu mai multă intensitate, căci această stare de fapt nu ne convine. De fapt Saturn ne aduce aminte de fiecare dată de natura noastră fundamentală, pe care refuzăm să o înţelegem sau acceptăm din cauza conjuncturilor exterioare şi sociale. El ne provoacă prin blocarea anumitor activităţi să începem să acordăm importanţa cuvenită naturii noastre fundamentale cu care am fost înzestraţi de Dumnezeu. De fapt el întruchipează năzuinţele noastre interioare şi aspiraţia de a aduce la viaţă şi a aplica calităţile potenţiale inerente la naştere. Această năzuinţă noi o resimţim ca pe o presiune interioară, că atunci când ştim că avem ceva de făcut şi nu reuşim să facem. De aceea presiunea lui Saturn este întotdeauna constructivă, căci el ne determină să găsim direcţia potrivită pentru a ne dezvolta aşa cum este cel mai bine fiecăruia, dar mai ales pentru a fi ajutaţi să evoluăm, să facem paşi uriaşi înainte. Saturn nu ne lasă să fugim de realitate, să facem paşi greşiţi, să ne amăgim.
Trigonul pe care Saturn îl face cu Neptun, este adevărat, acum în desfacere, dar totuşi este puternic, face ca rămăşiţe ale unor amintiri subliminale, să ne determine să trăim în plan spiritual, pe care-l asociem cu un vis frumos, cu un ideal. Dar, această amintire este cumva deturnată, defocalizată şi ne face să trăim nefericirea şi nemulţumirea, ca un fel de nostalgie neconştientizată. Neptun reprezintă visul, aspiraţia spre spiritual, iar Saturn ne arată cale prin care putem face posibil acest vis. De aceea săptămânile guvernate de Saturn au o tentă specială şi trebuie notate toate ideile şi stările trăite, toate evenimentele petrecute.
În plus Saturn este în semnul Scorpionului, de unde rezultă o puternică încăpăţânare, o rezistenţă extraordinară în  ane schimba, dar, în aceiaşi măsură şi o acţiune saturniană constantă şi dură în a nu ne lăsa.
Saturn ne învaţă acum răbdarea şi moderaţia dar ne presează în rezolvarea problemei, ne împinge, atinge, învaţă şi ne limitează în relua greşelile specifice karmei.
De aceea contrapartea lui Saturn o reprezintă frica, ea este cea care va trebui înţeleasă şi descoperită acum, adică trebuie să vedem sursa care-i conferă putere. Aici conjuncţia Mercur Nodul Nord, cu care practic începe această săptămână, vine să confirme această idee şi să ne ajute să îi descoperim rădăcina din abis. Înainte de a trata aspectele acestei săptămâni trebuie spus că atât Saturn, Mercur şi Nodul Nord se află pe Via combusta, ca apoi să se alăture şi Luna până marţi iar de marţi şi Soarele. Luminariile şi Mercur trec în fiecare an prin acest sector astrologic, dar Saturn şi Nodul Nord trec mult mai rar, primul aproximativ la 28 de ani iar Noduile cam la 18,8 ani. Via combusta este o zonă din zodiac, cuprinsă între 15 grade Balanţă – 15 Scorpion, în care avem de rezolvat probleme karmice, de evoluat prin eliberarea de to ce nu ne este necesar. Semnul zodiacal Scorpion, este şi el un semn karmic, un semn în care ne este testată încrederea şi credinţa, în care trăim stări abisale, pentru a înţelege bucuria vieţii şi sensul ei. Iată că avem asociate trei elemente care fac ca această săptămână să fie extrem de importantă din punct de vedere spiritual, pentru că ne ajută să acceptăm şi să evoluăm, ne transformă, este drept cu forţa şi mai puţin elegant sau blajin, dar cu siguranţă o face.
Spuneam că săptămâna începe cu conjuncţia Mercur Nodul Nord, ea este mai mult decât provocatoare, în sens constructiv căci ne determină ca în această săptămână să ne eliberăm de frică. Cuvântul frică este extrem de complex, de multe ori m-am întrebat care este etimologia lui, dar nu am găsit un răspuns, oricare ar fi, cea mai banală frică o simţim ca o tensiune, deci acolo unde este o tensiune în spate se ascunde o frică. Mă gândeam de ce noi ne dorim atât de mult să ne ascundem fricile,  de ce bravăm, în loc să acceptăm că avem o frică a cărei cauză este important să o înţelegem şi să o rezolvăm. Cred că cea mai mare frică, adică cea mai complexă, pentru că îmbracă extrem de multe nuanţe, este frica că ”nu sunt iubit=apreciat”, în numele ei se declanşează adevărate tensiuni şi dezastre. De aceea este atât de important să înţelegem ce frică se ascunde în noi, în abisurile subconştiente, căci odată scoasă la lumină, vom constata că în locul balaurului uriaţ se ascunde un şoricel. Că apoi avem de rezolvat şoricelul este altă treabă, dar avem o mare realizare, am descoperit dimensiunea monstrului, apoi otravă pentru şoareci este pe toate drumurile.
Mercur urmează seria conjuncţiilor cu Saturn, această întâlnire, pe un teren minat, este foarte interesantă. El ne împinge de la spate să săpăm în adâncime, să privim serios orice gest sau faptă, să descoperim puterea interioară, care de fapt este izvorul fericirii şi antidotul fricii. Adică în această săptămână nu avem doar obligaţii, avem şi soluţii. Pentru că apoi Mercur este în inconjuncţie cu Uranus, aspect prin care după ce descoperim puterea interioară, avem de înţeles cum să o folosim, iar acest fapt se poate realiza doar prin ajutor uranian, adică detaşându-ne, revoluţionând holistic viaţa noastră. Dincolo de acest aspect extrem de subtil şi greu de sesizat, avem şi mijloace concrete căci Mercur formează sextil cu Pluton şi trigon cu Chiron. Păi aceste două aspecte sunt extraordinare, primul ne creează oportunităţile de transformare, adică ne ajută să ieşim de acolo de unde ştim că nu ne este bine dar ezităm, probabil din anumite considerente bazate pe frică – de analizat aici – şi mai mult decât atât ne trimite şi nişte idei soluţii.
Al doilea, trigonul cu Chiron, este un aspect anual, de fapt ca şi sextilul cu Pluton, prin care de fiecare dată ni se aduc contextele potrivite, oamenii necesari, pentru a ne arăta că aşa este minunat să trăim; adică ne ajută să înlăturăm greutăţile şi poverile, evident inutile, ne deschide uşile şi evenimentele necesare pentru a ne fi cât mai uşor să se întâmple acest fapt. Atât de uşor că nici măcar nu înţelegem ce se întâmplă, poate ar trebui să ne notăm totul pentru a analiza sâmbătă seara evenimentele, chiar şi cele mai micuţe?!
Venus părăseşte semnul de exil al Scorpionului şi trece în Săgetător, o schimbare de vibraţie importantă, căci ne ajută – de luni seara – să privim mai optimist evenimentele şi viaţa.
Odată intrată în acest semn formează cuadratură cu Neptun, aspect provocator, inflamat, care de multe ori stă la baza deciziilor pripite, bazate pe orgoliu şi vanitate, sau care nu sunt corect înţelese sau privite superficial, fără puterea de a înlătura vălul de aparenţă care învăluie o situaţie sau alta.
Soarele din Balanţă, pe lângă faptul că este motorul Crucii cardinale, formează aspecte importante, mai ales spre sfârşitul săptămânii, dar a căror forţă o vom resimţi puternic toată săptămâna. Primul aspecte pe care-l formează Soarele este cuadratura cu Lilith, provocatoare, mai ales prin prisma faptului că anticipează evenimente dur şi importante, care se bazează pe firicile noastre dar şi pe nepăsarea generată de lipsa de credinţă.De mii de ani încoace oamenii nu au încredere în promisiunile lui Dumnezeu, pentru motivul cel mai ciudat: erau prea bune ca să fie ade­vărate. Aşa că am ales o promisiune mai mică – o dragoste mai mică. Promisiunea cea mai mare făcută de Dumnezeu provine din dragostea cea mai mare. Nu putem să ne imaginăm o dragoste perfectă, aşa că o pro­misiune perfectă este de neconceput, cum de neconceput este o persoană perfectă. De aceea nu putem să credem nici măcar în Noi. Acum această ne-ncredere va fi sancţionată, căci vom fi oarecum îndreptaţi spre a o descoperi.
Sâmbătă, continuarea acestui aspect, îl reprezintă cuadratura cu Jupiter, exaltat în semnul Racului, aspect deosebit de provocator, tocmai pentru că aduce la apogeu, la un fel de decizie finală, prin care nu avem de ales decât să ne descoperim şi să ne accesăm încrederea în forţele proprii.Există perfecţiune în procesul de evoluţie şi întreaga viaţă provine din alegere. Nu se cuvine să intervenim în alegere şi nici să avem dubii în privinţa ei. Şi, în mod special, nu se cuvine să o condamnăm.
Ceea ce se cuvine este să observăm şi apoi să facem orice poate fi fă­cut pentru a ajuta sufletul ca, în căutarea lui, să facă o alegere mai înaltă. Priviţi deci cu atenţie alegerile făcute de alţii, dar nu judecaţi. Concentraţi-vă atenţia pe ceea ce aveţi de făcut nu pe ceea ce au greşit cei din jur.
Mai este un aspect important, activarea acestei Cruci cardinale, ne vorbeşte despre consecinţele acţiunilor noastre, este un fel de reacţiune la excese, tocmai pentru a fi reparate şi apoi deschis un alt drum. Aici mă refer la comportamentul nostru faşă de Natură în primul rând şi la reacţia ei care nu va întârzia să apară. Este vorba despre ceea ce nu ne pasă şi nici măcar nu suntem capabili să privim.
Ca să mă fac mai bine înţeleasă voi da un citat din catrea Conversaţii cu Dumnezeu a lui Neale Donald Walsch:

Ceea ce spun este că lumea există aşa cum e – exact ca şi fulgul de nea care există aşa cum e – prin forma care i s-a dat. Tu l-ai creat aşa cum este – în acelaşi mod în care ţi-ai creat viaţa aşa cum este.
Eu vreau ceea ce tu vrei. In clipa în care vei vrea cu adevărat să pui capăt foametei, nu va mai fi foamete. Ţi-am dat toate resursele să acţio­nezi astfel. Ai toate instrumentele cu care să-ţi faci alegerea. N-ai făcut-o, nu pentru că nu poţi să o faci. Omenirea ar putea să termine mâine cu foametea mondială. Voi alegeţi să nu o faceţi.
Pretindeţi că există motive întemeiate pentru care 40.000 de oameni pe zi trebuie să moară de foame. Nu există motive întemeiate. Şi totuşi, atunci când spuneţi că nu puteţi să faceţi nimic pentru a-i opri pe cei 40.000 de oameni să moară de foame, aduceţi pe lume 50.000 de oameni pe zi care să înceapă o viaţă nouă. Şi aceasta numiţi voi dragoste. Aceas­ta numiţi planul lui Dumnezeu. Este un plan complet lipsit de logică sau de raţiune şi, cu atât mai mult, lipsit de compasiune.
Îţi demonstrez în termeni foarte clari că lumea există aşa cum există deoarece voi aţi ales vă fie aşa. În mod sistematic vă distrugeţi mediul înconjurător şi apoi definiţi aşa numitele dezastre naturale ca fiind o do­vadă a unei farse crude din partea lui Dumnezeu, a modurilor dure de manifestare ale Naturii. Voi v-aţi făcut o farsă vouă înşivă şi modurile voastre de manifestare sunt crude.
Nimic, nimic nu este mai blând decât Natura şi nimic, nimic nu a fost mai crud cu Natura decât omul. Cu toate acestea, vă daţi la o parte din orice înseamnă implicarea voastră; negaţi orice responsabilitate. Ziceţi că nu este vina voastră. Şi aici aveţi dreptate.
Nu se pune problema de vină, e o problemă de alegere.
Puteţi să alegeţi mâine să puneţi capăt distrugerii pădurilor tropicale. Puteţi să alegeţi să opriţi distrugerea stratului protector care înconjoară planeta. Puteţi să alegeţi să încetaţi nesfârşitul masacru asupra ingenio­sului ecosistem al pământului. Puteţi să căutaţi să reasamblaţi fulgul de zăpadă, sau cel puţin să-i opriţi topirea inexorabilă – dar o veţi face oare?
În mod similar, puteţi termina mâine orice război. Pur şi simplu. Cu uşurinţă. Nu e nevoie – nu a fost niciodată nevoie de altceva – decât ca voi toţi să fiţi de acord. Dar, dacă voi nu puteţi să fiţi cu toţii de acord asupra a ceva atât de elementar cum ar fi să nu vă mai omorâţi unul pe altul, cum puteţi ridica pumnul ameninţător spre Ceruri şi să cereţi să vi se pună ordine în viaţă.
Nu voi face nimic pentru voi din ceea ce voi nu veţi face pentru Sinele vostru. Aceasta este legea şi aceştia sunt proorocii[1].[1]compară: Matei, XXII, 40; XI, 13; Luca, XVI, 16, Noul Testament.
Lumea este în starea în care este din cauza voastră şi a alegerilor pe care le-aţi făcut – sau nu aţi reuşit să le faceţi.
(A nu decide, înseamnă a decide).
Pământul este în starea în care este din cauza voastră şi a alegerilor pe care le-aţi făcut – sau nu aţi reuşit să le faceţi.
Propria voastră viaţă este în starea în care este din cauza voastră şi a alegerilor pe care le-aţi făcut – sau nu aţi reuşit să le faceţi.

Dar eu nu am ales să fiu lovit de camionul acela! Eu nu am ales să fiu jefuit de un hoţ sau violat de un nebun. Oamenii ar putea să spună asta. Există oameni în lume care ar putea să spună asta.

Voi toţi sunteţi rădăcina cauzei pentru condiţiile care există şi care au creat în hoţ dorinţa sau nevoia de a fura. Voi toţi aţi creat conştienţa care face violul posibil. Doar atunci când tu vezi în tine însuţi motivul care a cauzat crima, începi, în sfârşit, să vindeci împrejurarea în care acest mo­tiv a apărut.
Hrăniţi-i pe cei înfometaţi, daţi demnitate celor săraci. Oferiţi ocazii celor mai puţin norocoşi. Încetaţi cu atitudinile dăunătoare care ţin mase­le într-o stare de furie şi haos fără speranţă pentru un viitor mai bun. Renunţaţi la tabu-urile şi restricţiile fără rost în ceea ce priveşte energia sexuală – ajutaţi-i mai degrabă pe ceilalţi să înţeleagă cât de minunată este aceasta şi să o canalizeze cum trebuie.
Procedaţi în felul acesta şi veţi face un enorm pas înainte în a pune capăt pentru totdeauna hoţiilor şi violului. Cât despre aşa numitul „acci­dent” – camionul care vine de după curbă, cărămida care cade din cer – învăţaţi să acceptaţi un astfel de incident ca pe o mică parte dintr-un mozaic mai mare. Aţi venit aici ca să duceţi la îndeplinire un plan indi­vidual pentru propria voastră salvare. Totuşi, această salvare nu înseam­nă să scăpaţi de capcanele diavolului. Nu există ceva care să se cheme diavol şi iadul nu există. Vă salvaţi de uitarea non-realizării de Sine.
Nu puteţi pierde această bătălie. Nu se poate să nu reuşiţi. Aceasta nu este câtuşi de puţin o bătălie, ci doar un proces de evoluţie. Totuşi, dacă nu ştiţi acest lucru, îl veţi considera o luptă continuă. E posibil să credeţi în această luptă suficient de mult timp pentru a crea o întreagă religie în jurul ei. Această religie vă va învăţa că lupta este punctul esenţial. Este o învăţătură falsă. Nu prin luptă avansaţi în acest proces. Victoria este câştigată prin actul de a vă preda.
Se întâmplă accidente, deoarece asta e. Anumite elemente ale proce­sului vieţii s-au adunat într-un anumit fel, la un anumit moment, cu anu­mite rezultate – rezultate pe care aţi ales, din motivele voastre personale, să le numiţi nefericite. Ele s-ar putea să nu fie câtuşi de puţin nefericite, dacă ne referim la programul sufletului vostru.
Adevăr vă spun Eu vouă: Nu există coincidenţă şi nimic nu este „întâmplător”. Fiecare eveniment şi aventură sunt chemate spre Sinele tău, de către Sinele tău, ca să creezi şi să trăieşti experienţa lui Cine Eşti Tu cu Adevărat. Toţi adevăraţii Maeştri ştiu acest lucru.
De aceea, Maeştrii mistici rămân imperturbabili în faţa celor mai rele experienţe ale vieţii (aşa cu le-aţi definit voi).
Cei mai mari învăţători ai religiei creştine înţeleg acest lucru. Ei ştiu că Iisus nu a fost zdruncinat de crucificare, ci chiar o aştepta. Ar fi putut să plece, dar nu a făcut-o. Ar fi putut-o opri în orice moment. Avea pute­rea să o facă. Dar nu a făcut-o. Şi-a dat voie să fie crucificat ca să poată reprezenta salvarea eternă a omului. Priveşte, a spus, ce pot Eu să fac. Priviţi ceea ce este adevărat şi aflaţi că şi voi puteţi face asemenea lu­cruri, ba chiar mai mult. Oare n-am spus Eu că voi sunteţi zei? Nu o cre­deţi şi, dacă nu o puteţi crede, atunci credeţi în voi înşivă, credeţi în Mine.
Atât de mare a fost compasiunea lui Iisus încât a implorat să i se dea o cale – şi a şi creat-o – ca să convingă lumea că toţi ar putea veni în Ce­ruri (realizare de sine) dacă nu prin altă cale, atunci prin El. Pentru că El a înfrânt nefericirea şi moartea. Acelaşi lucru I-aţi putea face şi voi.
Cea mai mare învăţătură a lui Christos nu a fost că voi veţi avea viaţă veşnică, ci că o aveţi; nu că voi veţi avea frăţie într-un Dumnezeu, ci că o aveţi; nu că voi veţi avea orice cereţi, ci că aveţi.
Tot ceea ce se cere este ca voi să ştiţi aceasta. Pentru că voi sunteţi creatorul realităţii şi viaţa nu poate să vă apară altfel decât în modul în care voi gândiţi că va apărea.
Voi gândiţi şi astfel o faceţi să existe. Acesta este primul pas în cadrul creaţiei. Dumnezeu Tatăl este gând. Gândul tău este părintele care dă naştere tuturor lucrurilor.