Această săptămână este guvernată de Venus, aflată în semnul Capricornului, staţionar retrogradă. Venus este cunoscută de toată lumea drept planeta iubirii şi a înţelegerii, a pasiunii şi acumulărilor, socotită drept ”micul benefic”.
Venus reprezintă în plan fizic nevoia noastră de frumos, armonie şi estetică, dar şi necesitatea siguranţei materiale.
În plan spiritual Venus reprezintă iubire faţă de semeni, necondiţionată de fapte sau gesturi, dorinţa pentru binele general al celor din jur.
Fiind staţionar retrogradă şi în semnul Capricornului, practic întreaga noastră atenţie este orientată doar spre planul material iar cei cu inima deschisă, au o percepţie deosebită în plan spiritual, fiind oarecum atenţi doar către tot ce este cu adevărat valoros pentru fiecare.
De aceea armonia specifică acestei planete, este mai greu de obţinut, chiar dacă sărbătoarea Crăciunului ne bate la uşă, şi ar trebui să ne aducă bucurie şi pace sufletească. În plus întreaga săptămână se află sub semnul opoziţiei Marte Uranus, cu Uranus inflamat, aflat în semnul de domiciliu al lui Marte, Berbecul, Venus venind cumva să amplifice această cuadratură, adică va scoate din fiecare, la lumină, toate frustrările şi nemulţumirile adunate de aproximativ din 19 iulie 2012, când acest aspect a mai avut loc. Atunci Marte s-a aliat cu Saturn şi cumva au acţionat la nivel subtil pentru a se produce transformări legate de mentalitatea noastră. Acum, Marte este în cădere, dar cumva el va fi promotorul acţiunilor, pentru că este roata dinţată care mişcă angrenajul Crucii cardinale, sau care obligă la schimbări.
În plus Venus face şi ea parte din angrenajul acestei Cruci cardinale şi formează cuadratură cu Marte, la început de ianuarie, dar totuşi aspectul se face resimţit de acum.Venus va încerca să preia controlul, să fie tăioasă şi categorică oarecum. Războinicul Marte nu va accepta toate acestea şi de aici până la conflicte şi certuri numai este decât un pas. Va fi nevoie de foarte multă luciditate şi diplomaţie pentru a evita conflictele în această perioadă, când simţim revolta care ne cuprinde sau mânia care ne întunecă iubirea, este bine să tragem aer în piept şi să rugăm Îngerii iubirii să ne protejeze.
Iubirea trebuie sa fie o relaţie plina de prietenie, în care nimeni nu este superior, în care nimeni nu decide cum să se desfăşoare lucrurile, în care partenerii sunt pe deplin conştienţi că sunt diferiţi, că abordarea lor în ceea ce priveşte viaţa este diferită, ca modul lor de viaţă este diferit şi, cu toate aceste diferenţe, se iubesc. Ei nu vor găsi nici o problemă. Este bine să nu încercăm să creăm ceva suprauman. Fiind umani şi acceptând omenescul celuilalt, cu toate slăbiciunile inerente naturii umane, tensiunile se vor diminua până la dispariţie. Celălalt va comite probabil greşeli, tot aşa cum comitem şi noi, şi va trebui să învăţîm. A fi împreună înseamnă a învăţa să iertăm, să uităm, să înţelegem că şi celălalt este la fel de uman ca şi noi. Numai puţină iertare…
Apoi miercuri, aşa cum spuneam, opoziţia dintre Marte şi Uranus va amplifica şi mai mult tensiunile, dându-le chiar o notă de violenţă şi virulenţă, aducând multe situaţii care apar pe neaşteptate necesitând rezolvare imediată sau prezenţă de spirit. De aceea impulsurile de moment sunt predominante şi tendinţa de a acţiona sub presiunea momentului, ceea ce este total contraindicat dacă dorim să dezamorsăm situaţiile sau să găsim cele mai convenabile soluţii.
Tot miercuri, în prima zi de Crăciun are loc şi Ultimul Pătrar, care va face ca totul să fie exacerbat, exagerat, aducând o amploare deosebită dorinţelor, gândurilor şi sentimentelor noastre, Soarele în combinaţie cu aerul Balanţei şi bruscheţea planetei Uranus în semn de foc, este o încărcătură explozivă uriaşă, practic o bombă cu o încărcătură extremă. În plus  planeta Mercur va intra marţi în semnul Capricornului, de unde va intra în conjuncţie cu Pluton, determinându-ne să fim extrem de lucizi şi să sancţionăm ceea ce nu este în acord cu gândirea şi interesele noastre, extrem de dur.
După părerea mea este una dintre cele mai dure săptămâni ale anului, practic fiind cea care va aduce la lumină cu foarte multă virulenţă nemulţumirile noastre, durerile şi frustrările, determinându-ne să acţionăm de o manieră extremă, aproape şocantă, fiind imposibil să ne recunoaştem de foarte multe ori în ceea ce facem.
Doar iubire şi vibraţia planetei Venus, dar şi a sărbătorilor de prilejuite de naşterea lui Iisus şi credinţa, adusă de sextilul dintre Soare şi Neptun ne pot ajuta să depăşim cu demnitate şi corect săptămâna care va urma.
A privi bucuria care ne înconjoară poate părea iniţial uşor, dar pentru unii ar putea fi necesar să depună un efort conştient ca aceasta să devină parte din rutina zilnica. Când te trezeşti dimineaţa şi-ţi setezi intenţia de a observa mai multă bucurie în lume, priveşte cum ziua ta şi, eventual, viaţa ta sunt umplute cu mai multă bucurie. Cu cât facem mai mult asta, cu atât vom fi mai apţi să observăm sunetul râsului copiilor sau strălucirea picăturilor de rouă pe petala unei flori. Permiteţi acestei bucurii să va umple în totalitate inima şi de acolo se va extinde în mod natural către întregul corp, iar de acolo către ceilalţi, dându-le şi lor bucurie.
Observând micile bucurii ale fiecărei zile, sentimentul de a fi conectaţi cu lumea se extinde, în special după ce devenim mai acordaţi la ele. Cu fiecare zi ce trece, vom descoperi că aceste mici încântări, care ne aduc o apreciere mai adâncă pentru tot ce Universul ne-a dat în vieţile noastre, sunt miracole.
În schimb la nivel spiritual , este o energie maximă de o frumuseţe covârşitoare.
La inceput a fost cuvantul. Asa ca vom incepe cu termenul „Craciun”. Pentru lingvisti, acest cuvant, drag si familiar, e un cuvant ciudat. Unii spun ca l-am mostenit din latinescul „creationem” – „creatie, nastere”.
Altii sustin ca e vorba de un cuvant mult mai vechi, tracic, de dinainte de romanizarea Daciei. Iar altii spun ca ar veni din slava. Termenul „Craciun” are in limba romana cel putin opt sensuri. La poporul dacic era considerat  un zeu, similar cu Saturn sau Mithra, care se năştea la 25 decembrie şi renăştea în fiecare an la aceiaşi dată, el are puteri miraculoase, având imaginea unui păstor bătrân cu barba de omat.
Insa cuvantul este mai simplu de explicat decat sunt traditiile. In fiecare zona a Romaniei exista un mod specific de a intampina si sarbatorii Craciunul.
In unele zone in Ajunul Craciunului, gospodarii isi strang din sat tot ce au imprumutat. In Mehedinti parintii pun copiilor banuti in buzunare de Craciun pentru ca anul viitor sa fie imbelsugat.
Tot in ajunul Craciunului, painea se aseaza sub masa pentru a aduce noroc familiei iar sub fata de masa se pune pleava de grau, pentru belşug.
In orice loc din Romania Craciunul incepe cu postul care dureaza sase saptamani: (15 noiembrie – 24 decembrie). Postul presupune renuntarea la carne, oua si lapte, cum ar spune bunicii, la mancarea de dulce.
Un post adevarat inseamna renuntare la dragostea fizica, la bautura, plata datoriilor. In sate in post nu se deschid radioul sau televizorul, nu se fac petreceri. Postul se incheie in noaptea de Craciun dupa Litanie.
Din 15 noiembrie de când se lăsa postul cuvenit acestei sărbători, după fiecare liturghie sau după fiecare vecernie, romanii de la sate încep să repete colindele.
In seara de Ajun, casele frumos decorate şi perfect curăţate îţi primesc colidătorii. Colindatul este un ritual compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri şi gesturi.
Colindele transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorinţelor în noul an. Colindatul este cea mai răspândită tradiţie a românilor.
In Ardeal in aşteptarea colindătorilor mesele sunt întinse. Colindătorii îşi încep ziua în zori şi termină în amurg. În Maramureş colindătorii întreabă: „Slobodu-i a corinda?”.
După ce cânta în curte vreo doua-trei colinde încheiate cu urări, tinerii sunt poftiţi înăuntru, pentru a fi cinstiţi cu bucate şi băutură, acesta fiind un prilej să îşi viziteze pe prietenii, rudele si pe vecini. Oare cati dintre noi nu ne aducem aminte cu nostalgie de vremurile cand eram copii? Atunci, cand se apropiau Sarbatorile de Craciun parca totul se schimba. Si ninsoarea parca era altfel. Totul era un vis, cerurile se deschideau si parca in locul fulgilor de zapada ningea cu ingeri. Si noi eram mai buni, mai puri sufleteste. Uitam tot ce era  rau in jurul nostru si incercam sa privim lumea cu alti ochi.
Astăzi, când nu mai suntem copii, să ne aducem aminte de acele vremuri ce au trecut, când sufletele noastre erau mai pure si sa încercam sa retrăim acele vremuri, sa fim din nou copii si sa fim mai buni.
Orice sărbătoare are menirea de a aduna oamenii într-o comunitate, care îşi validează astfel sistemul de valori. Crăciunul la români este o poveste despre recunoştinţă, comuniune şi Lumina Naşterii lui Iisus Hristos; este o poveste colorată cu glasuri din alte timpuri, cu gesturi profunde venite din negura începuturilor. Amestec de sacru si profan, amestec de sacru creştin si tradiţie păgână, expresie a bucuriei, a bucuriei de a trăi viaţa; viaţa care biruie întotdeauna moartea. În ieslea Betleemului acum 2000 de ani se năştea speranţa lumii. De atunci, cerul se deschide în fiecare an pentru ca îngerii să psalmodieze Naşterea celui fără de început. „Pace pe pământ… între oameni bună voie”, omul-dumnezeu, pruncul din Betleemul Iudeei ridică umanitatea în îmbrăţişarea lui Dumnezeu. Vi s-a născut Mântuitorul! glăsuiau triadele îngereşti, s-a născut cel ce va călca Moartea şi va birui porţile iadului.
Crăciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor Anului Nou, la nivel subtil ele simbolizează fiecare lună a anului care urmează, deci aşa cum le vom trăi, aşa vor fi şi lunile respective. Ziua întâi de Crăciun reprezenta nu numai luna ianuarie, ci anul întreg, deoarece este considerată ca o zi cu dublă valoare în preziceri.
Până la Crăciun, sa ne gândim cât mai mult la binele tuturor, la oamenii iubiţi, la ce a fost mai frumos în vieţile noastre şi să refuzăm gândirea negativă în mod conştient. Acesta va fi un pas fundamental pe care mintea îl face către Dumnezeu. Si, când „noi facem un pas spre Dumnezeu, el face o mie de paşi către noi”… Vom putea simţi singuri acest adevăr, veghind asupra mintii noastre zi de zi. Vom vedea mâine de ce nu ni se dă sau, mai bine spus, de ce ni se dă… ceea ce cerem…
Nu uitaţi bradul şi crenguţa de vâsc aducătoare de noroc.

Crăciun Fericit!