Această săptămână este guvernată de planeta Venus aflată în exaltare în semnul Peştilor, de unde ar trebui să ne aducă multă iubire şi înţelegere pentru cei apropiaţi nouă şi nu numai. Apoi odată cu această zi de Flori – când Iisus a intrat în cetatea Ierusalimului călare pe un măgar, ceea ce simbolizează că ar trebui să putem să ne controlăm manifestările de egoism, încăpăţânarea, mândria şi îngâmfarea – începe Săptămâna Patimilor. Ultima săptămână a Postului Paştelui, numită şi Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, este o perioadă importantă de interiorizare şi comemorare. Acum se rememorează Patimile lui Iisus, chinurile prin care a trecut, de la trădarea Lui de către Iuda, până la răstignirea pe cruce pe dealul Golgota, moartea şi Învierea Sa. Săptămâna începe cu Duminica Floriilor, ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim şi se încheie cu Duminica Paştelui, ziua Învierii Sale. Ziua de miercuri este ziua în care Iuda l-a trădat, iar cea de vineri ziua în care a fost răstignit. De aceea aceste două zile au devenit zile de post de-a lungul întregului an. Joia este ziua spălării picioarelor apostolilor de către Iisus, a Cinei de Taină, a rugăciunii din grădina Ghetsimani şi a arestării lui Iisus de către cei ce voiau să-l ucidă. „Trufia cea mai mare poate fi nimicită doar prin umilinţa cea mai profundă.

Din punct de vedere astrologic avem două evenimente importante, Eclipsa de Lună din 15 aprilie – despre care se pot citi mai multe pe https://www.mirabilys-magazin.ro/previziuni-zilnice/eclipsa-totala-de-luna-%E2%80%93-luna-plina-din-15-aprilie-2014 – şi conjuncţia Soarelui cu Nodul Sud, un aspect anual, care de această dată aduce multe evenimente destul de bulversante, mai ales la nivel social şi relaţional.

Mai este de remarcat conjuncţia Mercur Uranus care poate declanşa evenimente meteorologice importante – ploi, furtuni – mai ales că ea este ajutată şi de conjuncţia Venus Neptun din semnul Peştilor. În plus Mercur este în opoziţie cu Marte retrograd, deci mare atenţie la accidente, este important să fim deosebit de atenţi la volan cât şi la orice fel de activităţi riscante, dar şi la opoziţia pe care o formează atât cu Ceres cât şi cu şi Vesta, aspecte care aduce evenimente destul de provocatoare, la care ne va fi dificil să facem faţă.

Aş putea spune că trigonul Venus exaltată, Jupiter exaltat va aduce evenimente remarcabile, sau stări de conştiinţă ridicată, va genera evenimente prin care să fim sprijiniţi să evoluăm, sau pur şi simplu va întinde o mână de ajutor atunci când ne aflăm la necaz. La fel de bine acest aspect poate genera evenimente greu de oprit, care nu sunt neapărat constructive, dar sunt necesare pentru a se rezolva ceva important, cu efecte pe termen lung. Cum se spune înainte de a fi bine este rău.

Este o săptămână extrem de dinamică, care va aduce fiecăruia multe stări paradoxale, va ridica întrebări sau va genera transformări pe măsură.

Din punct de vedere spiritual, săptămâna începe cu o importantă sărbătoare religioasă care are şi o simbolistică extraordinară, Floriile, Sărbătoarea Floriilor are străvechi rădăcini, ea fiind atestată în societatea romana ca zi dedicată zeiţei Flora, peste care creştinismul a suprapus sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim (Floriile, în terminologia populară). Duminică sunt Floriile, este o sărbătoare prepascală, care oferă numeroase practici populare legate de cultul morţilor: pomeni, înfigerea ramurilor de salcie în morminte, amenajarea şi curăţirea mormintelor, acte de divinaţie în care se solicită ajutorul spiritelor morţilor. Ramurile de salcie – atenţie trebuie să aibă mugurii desfăcuţi – sunt la loc de cinste: se duc la biserica pentru a fi sfinţite, se folosesc peste an, au valoare de medicament, se folosesc la farmece şi descântece, se păstrează pentru a proteja de rău, grindinile şi furtunile distrugătoare. În popor există de mii de ani credinţa că salcia are puteri miraculoase: alunga duhurile necurate, iar animalele şi pământurile sunt ferite de lucrarea duhurilor rele. Salcia era pusă şi în apa în care se îmbăiau copiii. Mugurii de salcie erau consideraţi vindecători. Cei care mâncau muguri de salcie, scăpau de boli; ei erau introduşi în aluatul pentru pâine. În popor, exista credinţa că salcia sfinţită aruncată în foc, poate ajuta în cazul unui incendiu. Cu salcie sfinţită, înmuiată în agheasmă, se stropeşte în casă, în grădină cât şi la animale, pentru a fi feriţi de lucrarea duhului necurat.

Aceasta este Săptămâna Patimilor, iar zilele de joi şi vineri sunt speciale.

Joia Mare sau Joia Patimilor, este ultima zi din Postul mare când se fac pomeni pentru morţi. Se vopsesc ouăle, iar la biserică se citesc cele 12 Evanhgelii.

Vineri este zi de post negru, nu se desfăşoară nici un fel de activităţi casnice, nu se coc cozonaci şi nu se vopsesc ouă, se cântă Prohodul Domnului la slujba de la biserică, iar după slujbă se merge la morminte. Se vine acasă cu lumânarea aprinsă, se înconjură casa de trei ori, în casă se face semnul crucii în cele patru colţuri, cu ea aprinsă, se dă cu tămâie peste tot ( lumânarea se păstrează ca şi cea de Paşti). Se spune că aşa dacă plouă în această zi, anul va fi mănos.

În Săptămâna Mare se face curăţenie generală în gospodării. Casele trebuie să strălucească de curăţenie pentru că ele „te blestemă dacă Paştile le prind necuraţate”.

În lunea Săptămânii Mari se scoate totul la aerisit, se lipesc şi se văruiesc casele iar mobilierul este spălat şi reparat. Până miercuri, inclusiv, sunt permise muncile în câmp. După această zi bărbaţii trebăluiesc pe lângă casă, ajutându-şi nevestele la treburile gospodăreşti. În Joia Mare, data limită slujbelor speciale dedicate morţilor, fiecare familie duce la biserica colaci, prescuri, vin, miere de albine şi fructe pentru a fi sfinţite şi împărţite, apoi, de sufletul morţilor, parte preotului, parte sătenilor aflaţi la biserică, în cimitir sau pe la casele lor. Până la Joia Mare, femeile se străduiau să termine torsul de frica Joimariţei care, în imaginarul popular era o femeie cu o înfăţişare fioroasă ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de măritat. Uneltele de tortură ale Joimariţei erau căldura, oala cu jăratec, vătraiul sau cârligul pentru foc.

Această fiinţă mitologică folosea mijloace cumplite de tortură: ardea degetele şi mâinile fetelor şi femeilor leneşe, le pârlea părul şi unghiile şi incendia fuioarele de cânepă găsite netoarse. De multe ori nici flăcăii leneşi, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu îngrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertaţi de aceste pedepse. De fapt, Joimariţa era, la origini, o zeitate a morţii care supraveghea focurile din Joia Mare şi care, treptat, a devenit un personaj justiţiar ce pedepsea lenea şi ne munca. Conform tradiţiei, în noaptea ce premerge Joia Mare sau în dimineaţa acestei zile se deschid mormintele şi sufletele morţilor se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor se aprindeau focuri prin curţi, în faţa casei sau în cimitire, crezându-se că, astfel, ei aveau posibilitatea să se încălzească. Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort în parte sau pentru toţi morţii din familie şi reprezentau o replică precreştină la înhumarea creştină din Vinerea Mare.

Aceste focuri se făceau din plante considerate a avea virtuţi magice ( alun, boz, tei) ce erau adunate de către copii sau de către tinerele necăsătorite. Focurile se înconjurau cu tămâie şi agheasmă, în jurul lor se aşezau scaune „pentru morţii ce urmau să sosească” şi se dădea de pomană copiilor, vecinilor şi rudelor. Obiceiul se mai păstrează în unele sate din zona montană a Bucovinei, purtând denumirea de „încălzitul moşului” dar, de cele mai multe ori, semnificaţiile sale nu mai sunt cunoscute, el având mai ales caracter de divertisment. Joia Mare este ziua în care, de regulă, se prepara cele mai importante copturi pascale: pasca, cozonacii cu mac şi nuca şi babele coapte în forme speciale de ceramică. Pasca cea mai importantă coptură rituală a Paştelui, se face din făină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sita deasă, şi are, cel mai adesea, formă rotundă. Altă dată, cojile ouălor folosite la pască nu se aruncau şi nici nu se ardeau.

Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbăta Paştelui pe o apă curgătoare crezându-se că, astfel, găinile şi puii aveau să fie păziţi de uliu peste vară. Se mai credea că, în felul acesta, se dădea de ştire Blajinilor – popor mitic care trăia sub pământ – că se apropie cea mai mare sărbătoare a creştinilor. Ultima vineri din Postul Mare este numită în Bucovina Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Conform tradiţiei creştine este ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul pactului strămoşesc. Din această cauză Vinerea Mare este zi de post negru. În Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Există credinţa că dacă cineva se încumetă a coace în această zi face mare păcat iar coptura nu este mâncată nici măcar de peşti.

În Vinerea Mare, dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare crezând că, în felul acesta, vor fi sănătoşi pe tot parcursul anului. Seara, însă, întreaga suflare a satului bucovinean mergea la biserică pentru a participa la slujba de scoatere a aerului şi pentru a trece pe sub acesta în scopuri terapeutice. Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, când femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mâncărilor, să deretice prin încăperi şi să facă ultimele retuşuri la hainele noi pe care urmau să le îmbrace în zilele de Paşti. De obicei, în Sâmbăta Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncăruri tradiţionale: drobul, numit în Bucovina cighir, friptura şi borşul de miel.

Spre deosebire de Crăciun, pentru Paşti nu se pregătesc prea multe feluri de mâncare, de unde şi zicerea: „Crăciunul este satul iar Paştele este fudul”. Principala grijă a oamenilor, înaintea Paştilor, este aceea de a-şi primeni hainele, fiecare gospodină trebuind să aibă o cămaşă nouă, cusută în mod special, iar bărbaţii măcar o pălărie nouă. Sâmbătă seară fiecare gospodină îşi pregăteşte cu grijă coşul ce urmează a fi dus la biserică, pentru sfinţire. În el aşterne un ştergar curat şi aşază o lumânare albă, apoi ouă roşii, pasca, cozonac, ouă încondeiate, o bucată de slănină, muşchi de porc, şuncă special preparată, zahăr, făină, salată de hrean cu sfeclă roşie fiartă, sare, câţiva căţei de usturoi, o ramură de busuioc, un fir-două de breaban (numit brebanoc sau barbanoc), cârnaţi, un miel din aluat copt într-o formă specială etc. Totul se acoperă cu cel mai frumos ştergar pe care îl are gospodina, semn de preţuire a sărbătorii pascale, dar şi de mândrie personală.

Lecţia de mai jos este foarte importantă pentru a înţelege cum să ne trăim viaţa dar şi care este rolul întâmplărilor care se desfăşoară în această săptămână:

Dacă ar trebui să-mi povestesc astăzi viaţa cuiva, aş putea-o face în aşa fel, încât m-ar considera o femeie independentă, curajoasă şi fericită. Nici vorbă: îmi e interzis să menţionez unicul cuvânt care e mult mai im­portant decât cele unsprezece minute — dragostea.

În timpul întregii mele vieţi, am înţeles dragostea ca pe un soi de sclavie consimţită. E o minciună: liber­tatea nu există decât în prezenţa ei. Cine se dăruieşte total, cine se simte liber iubeşte la maximum.

Şi cine iubeşte la maximum se simte liber.

Din cauza asta, în pofida a tot ce pot trăi, face, des­coperi, nimic nu are sens. Sper ca timpul să treacă re­pede, ca să mă pot întoarce la căutarea de mine însămi — întâlnind un bărbat care să mă înţeleagă, care să nu mă facă să sufăr.

Dar ce tot spun o prostie ca asta? În dragoste, ni­meni nu poate leza pe nimeni; fiecare dintre noi e răs­punzător pentru ceea ce simte şi nu putem da vina pe altul pentru asta.

M-am mai simţit rănită când i-am pierdut pe băr­baţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sînt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni.

Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda. Paulo Coelho – 11 minute

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin:0cm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}