Această săptămână este guvernată de Mercur aflat în mişcare aparent retrogradă în semnul Racului, ceea ce ne face mult mai interiorizaţi şi destul de închişi la informaţiile din exterior, cel puţin aparent. Mercur sau Hermes, este, în mitologie, fiul lui Zeus şi al nimfei Maia, fiind cel mai puţin olimpian dintre zei, apropiindu-se mai mult de oameni. Din punct de vedere astronomic este şi cea mai apropiată planetă de Pământ, explicând astfel şi din punct de vedere concret această apropiere. Denumit şi mesagerul zeilor, el circulă fără probleme pe cele trei niveluri cosmice, de aceea este o planetă complexă, chiar dacă mulţi astrologi îi neglijează importanţa, în sensul că îl consideră foarte rapid, cu acţiuni pe termen scurt. De fapt subtilitatea lui constă tocmai în viteaza cu care se mişcă, în puterea de a se face nevăzut, şi de a ajunge pretutindeni într-o clipă. De aceea el are o influenţă complexă, fiind o personificare a gândirii şi posesorul tuturor cunoştinţelor, mai ales a celor secrete, cunoscând totul şi putând face totul, alchimizând dar şi hermetizând. Este important de înţeles calitatea esenţială de mobilitate, dar şi cea de dualitate, inclusiv androgină. Practic, Mercur potenţează cele două forţe, cea raţională adusă de Soare şi cea imaginativă indusă de Lună, reprezentând practic Liberul Arbitru. Mercur prin caracterul său convertibil, va prelua caracteristicile semnului şi va nuanţa planeta cu care intră în raport.

Astfel în semnul Racului, ne va aduce tuturor trăiri subiective, imaginaţie, memorie, tendinţa de a lua totul mult prea personal, dar şi de a ne justifica. Chiar dacă avem tact şi diplomaţie, totuşi ceea ce ni se întâmplă în această perioadă nu vom uita prea uşor.

 

Apoi săptămâna se află sub energia unor sărbătorii şi tradiţii populare extrem de intense, legate de calendarul agrar dar şi de energia Mamei Natură. De aceea, poziţionarea lui Mercur în semnul Racului, ne îndreaptă oarecum atenţia spre rădăcinile noastre, dar şi spre ceea ce ar trebui să reprezinte Natura pentru noi. Sărbătoarea Rusaliilor şi Coborârea Sfântului Duh, cu care începe săptămâna îi dau o energie anume, legată de detaşare şi retragere, pentru a înţelege cât mai profund realitatea. Practic Rusaliile sunt cele mai temute de poporul român, iar de energia lor se credea că eşti ferit prin retragere momentană din viaţa socială şi chiar din activităţile de grup. Jocul Căluşului este specific acestei perioade, Pentru majoritatea populaţiei, Căluşul este doar un dans popular de mare virtuozitate, jucat de bărbaţi care poartă un costum numai al lor, ale cărui dominante cromatice sunt albul şi roşul, elemente la care se adaugă betele încrucişate pe piept, clopoţeii din jurul brâului, pintenii de la opinci, o împodobire în general exagerată la prima vedere prin multitudinea paietelor, a mărgelelor şi a oglinjoarelor prinse de cămăşi, de pălăriile maiestuoase. La acestea toate, se adaugă şi un baston special de căluşar. Iniţial, Căluşul s-a practicat numai de Rusalii. Acum se joacă tot timpul anului ignorându-i-se funcţiile primare. Ca să înţelegem de ce se numeşte căluş, trebuie să ne întoarcem la calendarul vechi, popular, unde perioada de frig şi întuneric era patronată de LUP, (lupul fiind asociat cu Luna, de aici vorba bine cunoscută : “urlă ca lupul la lună”) iar perioada de lumină şi căldură este patronată de CAL, calul fiind asociat cu soarele. Se cuvine să accentuez că Rusaliile, această mare sărbătoare creştină cu vechi origini mitologice s-a născut din ritualurile de pomenire a morţilor. Acum se fac pomeni şi se împart vase de lut pline cu apă, orez fiert în lapte şi miere, colaci şi fructele care se coc în această perioadă. Se crede că asemeni Ielelor, Rusaliile sunt fiinţe fantastice, duhuri ale râurilor, lacurilor, pădurilor şi câmpiilor, îmbrăcate în rochii lungi, albe, în stare să-i ademenească pe tineri prin farmecul lor către apele adânci unde îi îneacă.
În cercetările sale, Romulus Vuia, scrie referitor la această sărbătoare: “Pe plaiurile Traciei şi ale Phrygiei, patria rozei şi a vinului, unde contrastele între anotimpuri erau atât de izbitoare, reîntoarcerea verii a fost celebrată cu un fast deosebit de populaţia tracă. Mulţimea cuprinsă de o adevărată nebunie a dansului, cu capetele împodobite cu flori, inunda grădinile şi dumbrăvile înflorite şi în sunetele muzicii şi cântecelor, se învârteau în hore şi alte dansuri bahice, care se transformau în adevărate orgii. Timpul cel mai potrivit pentru această serbare au fost zilele înfloririi rozelor în mai sau iunie, când vegetaţia exuberantă atingea culmea dezvoltării sale, în pragul zilelor calde ale verii, când această pompă de flori va fi schimbată în curând în belşugul dătător de fructe. De la acest cult al rozelor, a primit această serbare denumirea de Rosalia”. (originea jocului de Căluşari, Studii de Etnografie şi Folclor, Bucureşti, 1975, pag 115-116).
Ca şi în perioada Paştelui, acum cerurile sunt deschise, cei plecaţi ‘’în lumea fără dor”, se întorc acasă. Pentru a-i primi cum se cuvine, se fac pomenile amintite. Pentru a-i ajuta să se întoarcă de unde vin, pentru a le aminti cărarea, se presară drumul dintre casă şi mormânt cu frunze de nuc. Cu sau fără voie, ei pot să le facă rău celor rămaşi pe lumea aceasta. Aici intervine rolul căluşului: înlătură forţele malefice care se pot “încuiba’’ în comunitate. Căluşul luptă împotriva Ielelor numite şi Rusalii, vindecă bolile provocate de acestea, apără holdele de grâu împotriva furtunilor şi a grindinilor care mai apar câteodată în această perioada, apără vitele de boli, ajută femeile sterile să poată avea copii, ajută tinerele necăsătorite să-şi pună în valoare frumuseţea şi disponibilitatea de a iubi şi de a fi iubite. Am făcut această trece în revistă tocmai pentru a înţelege importanţa subtilă a acestei săptămâni. Înainte de a încheia cu partea de tradiţii, trebuie amintit că în această săptămână poporul român sărbătoreşte miercuri – 11 iunie, în calendarul popular, Sărbătoarea Grâului este prezentă în ziua de prăznuire a Sfântului Vartolomeu. În această zi, ţăranii merg cu grâul la biserică, pentru a fi binecuvântat. Poporul român socoteşte grâul ca ceva sfânt, poate de aceea suntem consideraţi grânarul Europei, căci ştim să-l respectăm şi creştem mai bine ca toţi ceilalţi. Românii cred că pe fiecare bob de grâu dacă te uiţi cu băgare de seamă, se vede chipul lui Hristos, şi numai pe grâul de vară. De aceea prescurile la biserică numai din grâu de vară se fac. Apoi grâul este prezent la nunţi, când se aruncă peste capul mirilor pentru spor şi prosperitate, şi tot atunci mirilor li se dă să mănânce dintr-o singură azimă, simbolizându-se astfel uniunea care trebuie să existe între ei; apoi se foloseşte pentru alungarea farmecelor sau pentru a se visa ursitul. Să nu uităm că frăţiile la români se fac pe sare şi pâine, garanţia jurământului trainic şi puternic.

Grâul este sămânţa completă, plină se spirit şi forţă care deţine în interiorul ei un întreg calup de informaţii esenţiale. Această săptămână reprezintă pentru fiecare dintre noi, toate simbolurile prezentate mai sus, fiecare luând ceea ce îi este necesar.

Din punct de vedere astrologic, au loc multe aspecte importante:

– cuadartura Soare Chiron de duminică, care ne determină să regândim anumite evenimente din viaţă

– retrogradarea lui Neptun de luni 9 iunie până în 16 noiembrie, importantă, deoarece planeta se află în propriul domiciliu ceea ce ne ajută să ne regăsim valorile spirituale interioare

– Tripura Sundari de miercuri seara, aspect care ne ajută să ne armonizăm gândurile cu sentimentele, să ne dezvoltăm intuiţia şi inteligenţa emoţională, cu care putem să ne reconsiderăm multe aspecte ale vieţii

– Luna Plină de vineri despre puteţi citi mai multe în articolul https://www.mirabilys-magazin.ro/previziuni-zilnice/luna-plina-din-13-iunie-2014.

– concomitent cu Luna Plină se formează opoziţia Venus Saturn retrograd, aspect care poate aduce numeroase tensiuni emoţionale, mai ales dacă ne lăsăm influenţaţi din exterior, ăn loc să ne dezvoltăm comunicarea cu sufletul. Venus este în sextil cu Chiron, ceea ce dă valenţe vindecătoare iubirii, atitudinii armonioase şi utilizării calităţilor personale cu care am fost înzestraţi de Dumnezeu, în tot ceea ce facem.

– Saturn retrograd este în trigon cu Chiron, acest aspect aducând posibilitatea unor schimbări profunde de conştiinţă dar şi de principii de viaţă, care ne vor ajuta să ne urmăm calea potrivită

– şi nu în ultimul rând cuadratura Marte Pluton, aspect care repune în discuţie Crucea cardinală, de data aceasta pentru a fi încheiate şi finalizate acţiunile demarate la început de an, dar şi pentru a finaliza o purificare intensă a conştiinţelor. Aceste aspecte sunt extrem de puternice, ele vor marca evenimente viitoare, fiind momentul de acţiune interioară, de decizii importante referitoare la noi înşine, de restructurare şi construcţie a unei noi etape importante din viaţa noastră.

Traducând puţin toate acestea ar rezulta că nu este cazul să facem alegeri după criteriul: că un drum este mai uşor, este nevoie de asumarea unor sarcini mai dificile sau mai neplăcute. Aceasta ne vor ajuta sa descoperim că putem să facem mai mult ca de obicei, şi astfel vom putea să ne propunem mai mult, ca să progresăm continuu. Este posibil să întâmpinăm dificultăţi în a încheia relaţii de prietenie, poate şi pentru că avem tendinţa de a ridica un zid în comunicare sau pentru că avem un blocaj în a cere ajutorul. Apoi, impulsul spre cunoaştere este cel mai puternic, aducând progres. Avem nevoie să încercăm metode noi, să ne aventurăm în domenii noi, să încercăm ceva nou, dacă vrea ca viaţa noastră şi a celorlalţi să devină mai frumoasă şi mai bogată. Fiecare zi ne aduce ceva nou, şi depinde de noi să explorăm aceste posibilităţi făcându-le să lucreze în favoarea noastră.

 

Adesea, pe parcursul vieţii, trebuie revizuit modul de implicare. Faci un plan pentru viitor, iar acesta nu se materializează. Ori­cât de tare te străduieşti să-l urmezi, el nu se împlineşte. Acesta e un indi­ciu că trebuie să te repliezi, să renunţi la ceea ce te aşteptai în funcţie de trecut şi să te deschizi spre ceea ce vrea să se întâmple în acest moment. Renegocierea implicărilor nu este un semn de slăbiciune sau de in­consecvenţă, decât dacă se întâmplă în permanenţă. Atunci când ceva pare că nu iese aşa cum vrei, cel mai bun lucru de făcut este să spui ade­vărul celorlalţi oameni implicaţi. Cel mai adesea vei descoperi că ceilalţi au propriile lor rezerve în privinţa acelui plan. Prin urmare, revizuirea lui se face în interesul tuturor părţilor.

Uneori, e posibil să ceri o schimbare care nu va fi acceptată de că­tre ceilalţi. Atunci, va trebui să te adaptezi lor şi să decizi dacă această schimbare este cu adevărat importantă pentru tine. Este oare realizarea planului cu adevărat importantă pentru cealaltă persoană? Poţi tu să faci ce ţi-ai propus – şi să-ţi păstrezi totuşi demnitatea? De obicei, dacă inten­ţia ta este să te respecţi pe tine însuţi şi pe ceilalţi, se poate găsi o soluţie reciproc acceptabilă. Menţinerea în permanenţă a ideii că binele tău cel mai mare nu intră în conflict cu binele cel mai mare al altora, facilitează descoperirea soluţiilor care îi respectă pe toţi în mod egal.

Abuzurile şi trădarea apar atunci când ţii cu dinţii de un plan sau, din cauza fricii, încâlci înţelegeri. Dacă îţi asumi o obligaţie şi nu te simţi bine respectând-o, trebuie să comunici acest lucru persoanelor implicate. Important în acest caz nu este dacă se ţine o promisiune, ci dacă este co­municată modificarea ce s-a petrecut în inima ta, sau în hotărârea pe care ai luat-o. întotdeauna îi respecţi cel mai bine pe ceilalţi, spunându-le adevărul despre propria ta experienţă.

Trădarea apare din cauza reacţiei celorlalţi. Se creează frică, iar a-ceasta nu este recunoscută şi nici comunicată. Comportamentul bazat pe frică, ce apare ca rezultat, este un atac împotriva altora. Alternativa e o comunicare cinstită.

Când spui altuia „simt că mi-e frică şi nu sunt sigur că-mi pot ţine promisiunea”, ai respectat atât pe cealaltă persoană, cât şi pe tine însuţi. Dar dacă nu spui nimic şi te retragi din cauza fricii, sau ac­ţionezi într-un mod ostil, pur şi simplu adânceşti frica pe care o trăieşti (şi pe care, probabil, o trăieşte şi cealaltă persoană).

Problema implicării reprezintă una dintre cele mai grave proble­me cu care se confruntă fiinţele umane. Frica de a fi controlat, abando­nat şi trădat se manifestă pretutindeni. Cei care pretind dragoste de la al­ţii sau cedează în faţa acelor pretenţii sunt, în cele din urmă, abandonaţi sau trădaţi. Acest lucru se întâmplă, deoarece ei se trădează pe ei înşişi. A spune DA sau NU unei alte persoane, reprezintă o comunicare clară. Dar a spune „nu”, atunci când vrei să spui da şi a spune „da”, atun­ci când vrei să spui nu, creează condiţii pentru abuzuri. Paul Ferrini – Liniştea inimii