Această săptămână este guvernată de Venus, aflată în semnul de domiciliu al Taurului. Teoretic săptămânile guvernate de Venus, aduc armonie interioară, şi de aceea această săptămână, oricât de provocatoare va fi, trebuie să ne păstrăm armonia interioară şi pacea minţii.
În plus ne aflăm într-una dintre cele mai importante săptămâni ale anului, din punct de vedere spiritual, Săptămâna Patimilor. Ultima săptămână a Postului Paştelui, numită şi Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, este o perioadă importantă de interiorizare şi comemorare. Acum se rememorează Patimile lui Iisus, chinurile prin care a trecut, de la trădarea Lui de către Iuda, până la răstignirea pe cruce pe dealul Golgota, moartea şi Învierea Sa. Săptămâna începe cu Duminica Floriilor, ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim şi se încheie cu Duminica Paştelui, ziua Învierii Sale. Ziua de miercuri este ziua în care Iuda l-a trădat, iar cea de vineri ziua în care a fost răstignit. De aceea aceste două zile au devenit zile de post de-a lungul întregului an. Joia este ziua spălării picioarelor apostolilor de către Iisus, a Cinei de Taină, a rugăciunii din grădina Ghetsimani şi a arestării lui Iisus de către cei ce voiau să-l ucidă. „Trufia cea mai mare poate fi nimicită doar prin umilinţa cea mai profundă.
zilele de joi şi vineri sunt speciale.
Joia Mare sau Joia Patimilor, este ultima zi din Postul mare când se fac pomeni pentru morţi. Se vopsesc ouăle, iar la biserică se citesc cele 12 Evanhgelii.
Vineri este zi de post negru, nu se desfăşoară nici un fel de activităţi casnice, nu se coc cozonaci şi nu se vopsesc ouă, se cântă Prohodul Domnului la slujba de la biserică, iar după slujbă se merge la morminte. Se vine acasă cu lumânarea aprinsă, se înconjură casa de trei ori, în casă se face semnul crucii în cele patru colţuri, cu ea aprinsă, se dă cu tămâie peste tot ( lumânarea se păstrează ca şi cea de Paşti). Se spune că aşa dacă plouă în această zi, anul va fi mănos.
În Săptămâna Mare se face curăţenie generală în gospodării. Casele trebuie să strălucească de curăţenie pentru că ele „te blestemă dacă Paştile le prind necurăţate”.
În lunea Săptămânii Mari se scoate totul la aerisit, se lipesc şi se văruiesc casele iar mobilierul este spălat şi reparat. Până miercuri, inclusiv, sunt permise muncile în câmp. După această zi bărbaţii trebăluiesc pe lângă casă, ajutându-şi nevestele la treburile gospodăreşti. În Joia Mare, data limită slujbelor speciale dedicate morţilor, fiecare familie duce la biserica colaci, prescuri, vin, miere de albine şi fructe pentru a fi sfinţite şi împărţite, apoi, de sufletul morţilor, parte preotului, parte sătenilor aflaţi la biserică, în cimitir sau pe la casele lor. Până la Joia Mare, femeile se străduiau să termine torsul de frica Joimariţei care, în imaginarul popular era o femeie cu o înfăţişare fioroasă ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de măritat. Uneltele de tortură ale Joimariţei erau căldura, oala cu jăratec, vătraiul sau cârligul pentru foc.
Această fiinţă mitologică folosea mijloace cumplite de tortură: ardea degetele şi mâinile fetelor şi femeilor leneşe, le pârlea părul şi unghiile şi incendia fuioarele de cânepă găsite netoarse. De multe ori nici flăcăii leneşi, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu îngrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertaţi de aceste pedepse. De fapt, Joimariţa era, la origini, o zeitate a morţii care supraveghea focurile din Joia Mare şi care, treptat, a devenit un personaj justiţiar ce pedepsea lenea şi ne munca. Conform tradiţiei, în noaptea ce premerge Joia Mare sau în dimineaţa acestei zile se deschid mormintele şi sufletele morţilor se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor se aprindeau focuri prin curţi, în faţa casei sau în cimitire, crezându-se că, astfel, ei aveau posibilitatea să se încălzească. Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort în parte sau pentru toţi morţii din familie şi reprezentau o replică precreştină la înhumarea creştină din Vinerea Mare.
Aceste focuri se făceau din plante considerate a avea virtuţi magice ( alun, boz, tei) ce erau adunate de către copii sau de către tinerele necăsătorite. Focurile se înconjurau cu tămâie şi agheasmă, în jurul lor se aşezau scaune „pentru morţii ce urmau să sosească” şi se dădea de pomană copiilor, vecinilor şi rudelor. Obiceiul se mai păstrează în unele sate din zona montană a Bucovinei, purtând denumirea de „încălzitul moşului” dar, de cele mai multe ori, semnificaţiile sale nu mai sunt cunoscute, el având mai ales caracter de divertisment. Joia Mare este ziua în care, de regulă, se prepara cele mai importante copturi pascale: pasca, cozonacii cu mac şi nuca şi babele coapte în forme speciale de ceramică. Pasca cea mai importantă coptură rituală a Paştelui, se face din făină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sita deasă, şi are, cel mai adesea, formă rotundă. Altă dată, cojile ouălor folosite la pască nu se aruncau şi nici nu se ardeau.
Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbăta Paştelui pe o apă curgătoare crezându-se că, astfel, găinile şi puii aveau să fie păziţi de uliu peste vară. Se mai credea că, în felul acesta, se dădea de ştire Blajinilor – popor mitic care trăia sub pământ – că se apropie cea mai mare sărbătoare a creştinilor. Ultima vineri din Postul Mare este numită în Bucovina Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Conform tradiţiei creştine este ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul pactului strămoşesc. Din această cauză Vinerea Mare este zi de post negru. În Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Există credinţa că dacă cineva se încumetă a coace în această zi face mare păcat iar coptura nu este mâncată nici măcar de peşti.
În Vinerea Mare, dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare crezând că, în felul acesta, vor fi sănătoşi pe tot parcursul anului. Seara, însă, întreaga suflare a satului bucovinean mergea la biserică pentru a participa la slujba de scoatere a aerului şi pentru a trece pe sub acesta în scopuri terapeutice. Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, când femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mâncărilor, să deretice prin încăperi şi să facă ultimele retuşuri la hainele noi pe care urmau să le îmbrace în zilele de Paşti. De obicei, în Sâmbăta Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncăruri tradiţionale: drobul, numit în Bucovina cighir, friptura şi borşul de miel.
Spre deosebire de Crăciun, pentru Paşti nu se pregătesc prea multe feluri de mâncare, de unde şi zicerea: „Crăciunul este sătul iar Paştele este fudul”. Principala grijă a oamenilor, înaintea Paştilor, este aceea de a-şi primeni hainele, fiecare gospodină trebuind să aibă o cămaşă nouă, cusută în mod special, iar bărbaţii măcar o pălărie nouă. Sâmbătă seară fiecare gospodină îşi pregăteşte cu grijă coşul ce urmează a fi dus la biserică, pentru sfinţire. În el aşterne un ştergar curat şi aşează o lumânare albă, apoi ouă roşii, pasca, cozonac, ouă încondeiate, o bucată de slănină, muşchi de porc, şuncă special preparată, zahăr, făină, salată de hrean cu sfeclă roşie fiartă, sare, câţiva căţei de usturoi, o ramură de busuioc, un fir-două de breaban (numit brebanoc sau barbanoc), cârnaţi, un miel din aluat copt într-o formă specială etc. Totul se acoperă cu cel mai frumos ştergar pe care îl are gospodina, semn de preţuire a sărbătorii pascale, dar şi de mândrie personală.
Am început cu tradiţiile acestei săptămâni pentru că ele ne pot abate atenţia de la tensiunile exterioare extreme pe care le vom întâlni. Procesul de transformare sau marea criză în viaţa noastră de acum, corespunde cu „experienţa Ghetsimani”: unirea a voinţei personale cu Voinţa Divină.
Am făcut aceste scurte descrieri pentru ca fiecare să poată filtra prin propria cunoaştere şi prin propria conştiinţă importanţa acestei perioade pe care o trăim.
Din punct de vedere astrologic, Jupiter este staţionar retrograd în semnul Leului şi ne aduce un ego mult amplificat, mai ales de impresia că suntem singurii deţinători ai dreptăţii şi cunoaşterii.
Pe acest fundal, aspectele devin mult mai amplificate, mai exagerate decât deobicei, aşa că de exemplu conjuncţia superioară Soare Mercur de vineri, formată pe Luna fără direcţie, devine extrem de acidă, căci amplifică dorinţa de a ne răzbuna verbal şi de a a avea dreptate cu orice preţ. În acest context în Vinerea Mare pe lângă postul negru poate ar trebui încercat şi un post de vorbire. În acelaşi timp Mercur este conjunct cu Uranus şi în cuadratură cu Pluton, de aceea acţiunile sale sunt resimţite extrem de intens, căci generează situaţii explozive, ne-nţelegeri acute sau intenţionat simulate pentru a declanşa situaţii ciudate şi manipula.
Sturn este în cuadratură cu Vesta iar Marte cu Junona, de aceea este posibil să se amplifice conflictele relaţionale, să apară discontinuităţi în relaţiile noastre, să fim duri şi reci, chiar necontrolaţio şi ne-nţelegători cu partenerii de viaţă sau prietenii apropiaţi.
Pe scurt este o săptămână extrem de provocatoare, capricioasă, atât la propriu cât şi la figurat, parcă totul revoltându-se la nivel subtil, prăbuşindu-se vechi concepte, dogme sau planuri atent construite.
Fiecare moment in care te bucuri sau apreciezi, multumesti, admiri, binecuvântezi, râzi sau iubesti iti da putere si viata. Fiecare clipa in care poti sa te simti bine in interiorul tau inseamna o ora sau un an de viata mai mult, si nu doar pentru tine insuti, cât si pentru cei ce traiesc in preajma ta. Orice fel de criza ar trece prin existenta ta de zi cu zi, oricât de dezastruoasa s-ar prezenta o situatie, aminteste-ti ca nu atât straduinta ta imediata de a o rezolva este remediul, cât puterea ta de a gasi energie. De a te simti mai bine. De a intrezari in interior speranta si puterea de a depasi situatia ta. Mobilizeaza-te intotdeauna pozitiv. Când esti deprimat si strâns cu usa de o situatie de viata, nu te scufunda in depresia ta si nu-ti plânge prea mult de mila, caci prin aceasta iti iei singur puterea. Du-te pe strada, intr-un parc, acolo unde sunt oameni fericiti, copii fara griji, fiinte care se bucura. Bucuria este contagioasa. Orice stare umana este contagioasa. Ca sa poti trai printre oameni disperati si deprimati trebuie sa fii atât de mult fericit incât sa devina si ei fericiti, ori sa devii la fel de disperat ca si ei. Tine minte; orice bucurie pe care o simti, orice apreciere, orice moment de iubire, orice stare de bine sunt ca gramezile de aur pentru tine si pentru lumea din jur. Ele inseamna viata, energie, constiinta inalta si puterea de a trai, orice s-ar prabusi imprejur. Si, când esti profund tulburat de vreo problema de viata, trebuie sa lucrezi intens cu tine pentru a gasi motive de bucurie. Acesta este adevaratul dar al tau pentru viata. Maria Timuc