Această săptămână este guvernată de Saturn aflat în grad aries în semnul Săgetătorului, o poziţie foarte interesantă, mai ales că ea ne determină să luăm decizii, să schimbăm câte ceva în viaţa noastră.

Ea începe cu o conjuncţie dintre Junona şi Nodul Nord, aflat în mişcare directă, de aceea importanţa ei şi sentimentele care le trezeşte sunt deosebit de intense. Apoi Junona se află şi în cuadratură cu Luna pregătindu-se de conjuncţia cu Lilith de sâmbătă, aspect deosebit de interesant, despre care voi scrie un articol separat. Aceste aspecte ne determină ca întreaga săptămână să fim preocupaţi de relaţiile noastre, de felul în care comunicăm cu exteriorul, indiferent cum definim exteriorul.

Revenind la conjuncţia dintre Junona şi Nodul Nord, ea se repetă aproximativ la 4 ani, doar că în semnul Balanţei va mai avea loc abia peste 18 ani, de aceea ea deschide un ciclu legat de ceea ce fiecare dintre noi are de transmis în exterior, este ca şi cum suntem în faza în care trebuie să ne privim în oglindă şi să ne interpretăm rolul. La momentul formării lui Ascendentul se afla în semnul Leului la Punctul mijlociu dintre Venus şi Marte, ceea ce defineşte foarte exact ceea ce avem de înţeles şi aplicat, anume ca acţiunile pe care le întreprindem să fie legate doar de calităţile şi darurile noastre şi să aibă ca scop dezvoltarea noastră, creşterea spirituală şi a capacităţii de creaţie. Toate acestea, Saturn guvernatorul săptămânii în grad aries, conjuncţia Nodul Nord direct Junona în grad aries, Ascendentul aflat la PM dintre Venus şi Marte, fac din această săptămână una dintre cele mai importante ale acestui an. În plus pe 23 septembrie este şi echinocţiul de toamnă, Soarele intrând de miercuri în semnul Balanţei, alăturându-se conjuncţiei Lilith, Junona, Nodul Nord, formând sextil descrescător cu Saturn, dar şi trigon cu Luna; În plus, Marte va trece în semnul Fecioarei, schimbând puţin sensul acţiunilor noastre, spre ordonare şi eficienţă, iar Pluton guvernatorul lui ierarhic, cu care intră în trigon, este staţionar direct, presând mult asupra noastră, cumva asupra înţelegerii căii pe care o avem de parcurs şi a direcţiei de urmat.

Atunci când ne aflam în căutarea căii noastre şi deci a Adevărului, orice se afla în afara acestei energii va părea forţat, sau ne va face să simţim un anume disconfort. De aceea mai ales acum trebuie să fim atenţi la senzaţiile noastre, de fapt la vocea sufletului, la mesajul îngerului păzitor, oricum vrem noi să numim toate acestea, pentru că, acum mai mult decât oricând se dezvoltă în noi percepţii deosebite.

Pe măsură ce devenim mai încrezători în ceea ce priveşte vibraţia noastră energetica, ne putem conecta la ceea ce este autentic pentru noi la nivelul respectiv şi ne desprindem de ceea ce nu este. Şi acest ciclu continuă, atunci când ne înălţăm pe spirala care reprezintă evoluţia noastră spirituala. Cu cât suntem mai autentici cu noi înşine, cu atât mai mult atragem acele lucruri care rezonează cu sufletul nostru. Şi, în acelaşi timp, ne putem detaşa cu iubire de acele lucruri care nu mai rezonează. Aceasta este importanţa acestei săptămâni, ne ajută să ne redescoperim Sufletul, adică relaţia cu El. Şi pentru aceasta este nevoie să fim obligaţi, căci nu facem niciodată acest lucru de bunăvoie, ci numai în momentele grele, delicate.

Vineri are loc Tripura Sundari, o zi extrem de armonioasă şi benefică pentru orice fel de acţiuni personale, dar care se adresează sufletului. Tripura se poate traduce prin “cea care cuprinde cele trei cetăţi”, “oraşele” sau “cetăţile” fiind o metaforă, deoarece în realitate ele se referă la cele “trei lumi” sau sfere gigantice ale Creaţiei lui Dumnezeu, care sunt: lumea fizică, lumea subtilă (astrală) şi lumea cauzală. 
Datorită asocierii perfecte dintre structura microcosmosului uman şi cea a Macrocosmosului, aceste “trei cetăţi” pot fi asociate, respectiv, celor trei corpuri sau învelişuri principale ale fiinţei umane: corpul fizic, corpul astral şi corpul cauzal. Dintr-o altă perspectivă, semnificaţia este aceea a suveranităţii zeiţei asupra domeniilor materiei, energiei şi gândului la nivelul întregii Creaţii. În plus, această manifestare grandioasă a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari se referă, în baza unei perfecte analogii, şi la cele trei stări fundamentale de conştiinţă ale fiinţei umane: starea de veghe, starea de somn cu vise şi starea de somn profund fără vise, care sunt simbolizate în tradiţia yoghină prin lumina focului, a Lunii şi a Soarelui.
Prin urmare, Tripura Sundari reprezintă acea gigantică şi strălucitoare sferă de conştiinţă divină care pătrunde domeniul tuturor experienţelor din cele trei lumi ale Creaţiei dar care, în acelaşi timp, le transcende în totalitate. Primul “oraş-cetate” al zeiţei este considerat, aşa după cum am menţionat anterior, ca fiind starea de veghe, în care fiinţa umană experimentează diferite senzaţii şi trăiri prin intermediul celor cinci simţuri principale ale sale; în acest caz, tradiţia otrientală afirmă că localizarea conştiinţei individuale este la nivelul ochiului drept sau în zona frunţii, între sprâncene. Al doilea “oraş-cetate” al zeiţei îl reprezintă starea de somn cu vise, asociată cu nivelul lui vishuddha chakra, în care conştiinţa individuală se află centrată în minte. Al treilea “oraş-cetate” este sugerat de starea de somn profund fără vise, asociată cu nivelul lui anahata chakra, în care conştiinţa individuală fuzionează cu natura ei divină esenţială. Tripura Sundari mai este cunoscută şi sub numele de Lalita sau “cea care se joacă”. Tradiţia spirituală hindusă afirmă că întreaga Creaţie reprezintă jocul plin de frumuseţe şi de încântare al Mamei Divine. În ceea ce ne priveşte, ca fiinţe umane nu suntem decât individualităţi pasagere în acest joc gigantic al Mamei şi, pentru a ne elibera de iluzia lui, trebuie să înţelegem care este, de fapt, sursa primordială a energiei şi puterii care “mişcă” întreaga Creaţie. Suferinţele noastre nu reprezintă decât iluzii, fiind o urmare directă a cunoaşterii false ce izvorăşte din ignoranţă şi din manifestarea ego-ului. Aspectul este relativ simplu: deoarece noi tindem cu încăpăţânare să avem controlul asupra fericirii sau să o deţinem din punctul de vedere al unui sine fals şi separat (ego-ul), ne despărţim practic atunci de planul spiritual.Ca o imagine fidelă şi pură a adevăratei fericiri, Lalita ne arată modalitatea de a ieşi din eroarea noastră, ceea ce nu înseamnă că trebuie să negăm fericirea, ci că trebuie să o descoperim în noi înşine. Practic, Lalita ne trezeşte sufletul. Lalita este considerată cea mai frumoasă dintre toate zeităţile şi reprezintă fericirea extatică supremă, ca sursă a oricăror alte percepţii minunate. Tradiţia ne spune că ea îşi are sălaşul pe vârful Muntelui Meru (aşa-numitul “munte cosmic”, asociat lui sushumna nadi în structura subtilă a fiinţei umane), susţinând şi conducând mişcarea întregului univers. Ea reprezintă, de asemenea, iubirea divină nesfârşită care constituie de fapt forţa centrală şi esenţială ce motivează existenţa Macrocosmosului şi care, totodată, este impulsul originar către eliberarea spirituală din profunzimile inimii noastre.
Tripura Sundari mai este cunoscută, de asemenea, sub numele de Rajarajeshvari sau “guvernatoarea întregii Creaţii”, deoarece ea este cea care emite “ordinele de guvernare” a Macrocosmosului şi de aceea este foarte important ca de Tripura Sundari să-i invocăm graţia dacă trebuie să ne hotărâm să luăm o decizie importantă în viaţă.

 

Este socant, pentru cei ce se consideră rationali, să audă că lumea nu este ceea ce pare sau că lucrurile pentru care au deja explicatii definitive sunt, totusi, altfel si chiar altceva decât credeau. Răstigniti în matricea unei mentalităti care nu le apartine, dar pe care au mostenit-o, uită că tot ce văd în lume nu reprezintă descoperirea lor, ci rodul unei programări îndelungate, numită educatie.
Ne-am născut doar ca să ne lăsăm programati? Sau viata ne dă prilejul să descoperim lumea cu propriile noastre simturi spirituale, creându-ne propria viziune asupra ei? Înclin să cred că ultima variantă este corectă. Desigur, ambele sunt optiuni, si fiecare o alege pe cea cu care se împacă. Dar cum nu prea ni se dă să alegem, ci încă de la nastere suntem pusi în fata unui drum bătătorit, nu devine o optiune decât atunci când devenim constienti că avem de ales. Perioada de acum tocmai asta pune în evidentă, faptul că avem optiuni.