Este una dintre cele mai încărcate luni din punct de vedere spiritual, a acestui an. Pe de-o parte sunt sărbătorile religioase importante: Floriile, Săptămâna Mare, Paștele și Săptămâna Luminată, Izvorul Tămăduirii, sărbătoarea Sfântului Gheorghe, și încă sărbătorirea Sfântului Vasile de la Poiana Mărului și al Evanghelistului Marcu; pe de altă parte avem o mulțime de aspecte astrologice, care combinate dau o conotație de schimbare în forță a multor situații.

Avem Mercur retrograd începând cu 10 aprilie toată luna, el formează conjuncția inferioară cu Soarele în 20 aprilie, imediat ce Soarele a intrat în semnul Taurului . Venus rămâne în mișcarea aparent retrogradă până în sâmbăta de dinaintea Paștelui. Marte este și el în semnul Taurului până pe 20 aprilie, iar Jupiter, Saturn și Pluton (din 20 aprilie)  sunt retrograde. Uranus formează conjuncția anuală cu Soarele și Mercur retrograd; Neptun pare aparent detașat de aceste conjuncturi, în realitate fiind observatorul din umbră, ceea ce de multe ori ne poziționează în situații incerte sau dubioase, care ne bulversează pe moment. O vreme se află pe Punctul de mijloc Saturn retrograd Ceres, ceea ce evident generează conflicte între planul material și cel spiritual, acestea fiind probe prin care ne este testată credința.

Cea mai intensă perioadă este la jumătatea lunii, în Săptămâna Mare când se formează conjuncția anuală Soare Uranus, conjuncția Marte Ceres și Mercur este retrograd iar Venus, în exaltare în semnul Peștilor staționar directă. Toate acestea generează un fel de acțiune de tip foarfecă prin care sunt cumva egalizate toate asperitățile, prin care se generează eveniment ce ne presează să luăm decizii legate de sufletul nostru, sau prin care să provocăm eliberarea unor tensiuni uriașe care ne împiedicau mersul înainte. Tot în Săptămâna Mare este și Luna Plină pe axa Berbec – Balanță, moment destul de expresiv legat de relațiile noastre, dar mai ales de felul în care noi suntem implicați social.

Pe acest fundal, aspectele devin mult mai amplificate, mai exagerate decât deobicei, aşa că totul devine extrem de acid, căci se amplifică dorinţa de a ne răzbuna verbal şi de a  avea dreptate cu orice preţ. În acest context în Vinerea Mare pe lângă postul negru poate ar trebui încercat şi un post de vorbire. În acelaşi timp Mercur este în opoziție cu Luna şi Soarele în cuadratură cu Vesta, de aceea acţiunile personale dar și cele exterioare sunt resimţite extrem de intens, căci generează situaţii explozive, ne-nţelegeri acute sau intenţionat simulate pentru a declanşa situaţii ciudate şi a manipula.

Procesul de transformare sau marea criză în viaţa noastră de acum,  corespunde cu „experienţa Ghetsimani”: unirea voinţei personale cu Voinţa Divină.

Am făcut aceste scurte descrieri pentru ca fiecare să poată filtra prin propria cunoaştere şi prin propria conştiinţă importanţa acestei perioade pe care o trăim.

Oricum nu ne vom putea opune, ceea ce putem cel mult realiza este să trăim sentimente de incertitudine şi de nesiguranţă. Toată perioada cât Soarele va sta în semnul Berbecului, adică până pe 20 aprilie, ne va fi extrem de dificil să controlăm lucrurile, să ne impunem, să facem altceva decât ceea ce este necesar pentru a ne dezvolta calităţile şi aptitudinile.

Viaţa este sculptată, clipă de clipă. Orice gând care ne trece prin minte, fiecare cuvânt pe care îl rostim şi toate acţiunile pe care le întreprindem contribuie la complexitatea şi însăşi natura Universului, dar şi la direcţia urmată de evenimente. Pur şi simplu, nici unei făpturi vii nu îi este cu putinţă să trăiască, fără a exercita vreun impact asupra lumii înconjurătoare. Fiecare acţiune întreprinsă afectează Întregul în egală măsură precum contrapartida sa, non-acţiunea. Iar când vine vorba de propăşirea lumii, ceea ce alegem să facem poate fi la fel de important precum ceea ce alegem să înfăptuim.
De exemplu, atunci când omitem să reciclăm, să luăm poziţie, să ne exprimăm opinia, să votăm sau să ajutăm pe cineva într-o situaţie grea, nu ne prevalăm de ocazia de a fi un agent al schimbării pozitive. Dimpotrivă, noi permitem perpetuarea unei stări de fapt, a unui anume curs al lucrurilor, fără nici o oprelişte; chiar câştigând forţă şi viteză, pe parcurs. Menţinerea părerii conform căreia acţiunile noastre nu produc vreo schimbare semnificativă, ne poate accentua tendinţa de a renunţa la ocaziile de implicare, participare. Ca alternativă, susţinerea viziunii conform căreia suntem participanţi de seamă, într-o lume în perpetuă evoluţie, ne poate inspira să aducem darul perspectivei noastre unice şi al înzestrărilor noastre aparte, într-o anumită situaţie.
Este înţelept să fim întrucâtva selectivi, în ceea ce priveşte cum şi unde ne investim energia, pentru a nu o risipi în prea multe direcţii. Nu orice cauză sau acţiune este adecvată fiecărei persoane în parte. Totuşi, atunci când o situaţie ne atrage atenţia şi ne emoţionează – ne „merge la inimă”, este important să ne onorăm impulsul de a ajuta şi de a întreprinde acţiunea justă, din perspectiva noastră. Poate consta în a oferi o vorbă bună, unui prieten, ori resursele necesare subzistenţei, unor oameni nevoiaşi; sau, pur şi simplu, în asumarea responsabilităţii pentru propriul comportament. Prin depunerea tuturor eforturilor, înfăptuind tot ceea ce ne stă în putere, în orice împrejurare, aducem un plus de energie pozitivă lumii noastre. Şi, uneori, însăşi contribuţia noastră, a fiecăruia dintre noi, este cea care determină schimbarea.