După tensiunile din ultima perioadă această săptămână ar trebui să fie una armonioasă, ea se află sub guvernarea lui Venus care se află în semnul Balanţei, semn de domiciliu, ceea ce face ca echilibrul, pacea şi tihna să poată să se instaleze în viaţa noastră.

În plus după multe frământări emoţionale şi probe la care au fost supuse multe cupluri, în sfârşit se atenuează asperităţile se ajunge la un consens. În plus conjuncţia dintre Mercur Saturn de vineri, tot din semnul Balanţei, aduce o gândire profundă, reflecţii realiste care ajută la construirea unor relaţii de lungă durată.

Spiritul de organizare este foarte bun ceea ce ne permite să putem să ne facem planuri de viitor, fiind mult mai disciplinaţi şi realişti, în acest fel obţinând succes lent, dar sigur. Perseverenta, comunicarea si creativitatea ne vor ajuta sa rezolvam multe aspecte financiare sau probleme materiale. Sa nu uitam ca nimic din ceea ce facem nu este întâmplător si nici inutil, în afara de cazul când nu ştim să găsim un sens sau o utilitate vieţii noastre. Dar fiecare lucru în care suntem antrenaţi poate fi un exerciţiu util pentru viitor, un prilej de a deveni mai experimentaţi, mai capabili, mai înţelepţi, astfel ca la un moment dat să ajungem să facem lucruri şi mai interesante, şi mai valoroase. Să ştim să facem bine şi cu plăcere ceea ce avem de făcut acum, aceasta este cheia pentru a progresa în viitor.

Lecţia acestei săptămâni ar fi de fapt să conştientizăm că seriozitatea, profunzimea şi cercetarea atentă a ofertelor, dublată de credinţa în propriile idealuri ne pot aduce reuşite spectaculoase, chiar câştiguri importante. La fel ar trebui să acordăm o mai mare atenţie şi timp relaţiei. Şi să nu uităm că cele mai grele întrebări îşi au răspunsul în ele însele. Cele mai complicate probleme au soluţii foarte simple.

Deoarece Luna se află în creştere, vom avea putere, inteligenţă şi entuziasm, pentru a ne implica în proiecte noi, sau pentru a lua de la capăt, abordând din altă perspectivă, pe cele vechi.

O parte a energiei fizice va fi orientată spre familie şi cămin sau pe problemele casnice, legate de organizarea internă.

În general vom avea o viaţă extrem de activă, vom avea multe iniţiative, discuţii sau ne vom orienta activităţile în direcţii legate de viaţa personală, individuală. Se poate spune că se constată o notă de egoism, dar nu în sensul rău al cuvântului, ci în sens constructiv, al acceptării modificărilor pe care trebuie să le facem în viaţa personală, pentru a ne putea manifesta plenar în societate sau în mediul social căruia îi aparţinem.

 

 

Un tânăr director executiv, conducea pe strada, puţin cam prea repede, noul sau Jaguar. Era atent la copiii ce ar fi putut ţâşni de după maşinile parcate, si a încetinit atunci când a crezut ca a văzut ceva. Pe măsură ce maşina sa trecea, nici un copil nu a apărut. In schimb, o cărămida a lovit una din portierele Jaguarului.
A apăsat pe frână şi a întors Jaguarul înapoi, la locul unde fusese lovit de cărămida. A sărit furios din maşina, a pus mâna pe primul copil întâlnit în cale şi l-a lovit de o maşină parcata, ţipând:
„Ce a fost asta şi cine eşti tu? Ce crezi că faci? Aceasta este o maşină nouă şi cărămida pe care ai aruncat-o te va costa mulţi bani. De ce ai făcut asta?”
Copilul era speriat.

„Vă rog, domnule, vă rog, îmi pare rău dar nu ştiam ce altceva sa fac,” a explicat el. „ Am aruncat cărămida pentru că nimeni altcineva nu v-ar fi oprit…”

Cu lacrimile şiroind pe obraji, copilul a arătat ceva lângă maşina parcată.
„Este fratele meu” a spus. „A luat curba greşit şi a căzut de pe scaunul cu rotile, iar eu nu pot să-l ridic înapoi.”
Trist, copilul i-a cerut apoi, directorului:

„Mă ajutaţi vă rog să-l pun înapoi in scaunul cu rotile? Este rănit şi e prea greu pentru mine.”
Mişcat de cuvintele copilului, şoferul a înghiţit cu greu nodul pe care-l simţea în gât. Rapid, el a ridicat copilul handicapat înapoi în scaunul său, apoi a luat o batistă şi i-a bandajat zgârieturile si tăieturile. Totul arăta ca şi cum ar fi făcut o treabă bună.
„Mulţumesc şi Domnul să te binecuvânteze” i-a spus copilul recunoscător, străinului.
Prea mişcat pentru a mai putea vorbi, omul pur şi simplu a privit copilul cum împingea scaunul cu rotile a fratelui sau în josul drumului, spre casa lor.
Jaguarul a făcut un drum lung şi încet înapoi. Stricăciunea era foarte vizibilă, dar şoferul nu a reparat-o niciodată. El a păstrat urma de pe portiera, astfel încât să-şi amintească oricând de
mesajul primit:
„Nu trece prin viaţă prea repede, astfel încât cineva să fie nevoit să arunce o cărămidă în tine, ca să-ţi capteze atenţia!”
Dumnezeu le şopteşte sufletelor noastre şi le vorbeşte inimilor noastre. Câteodată când nu avem timp sa ascultam, El aruncă o cărămida în noi. Este alegerea noastră să ascultăm sau nu.

Din înţelepciunea indiana