La mulţi ani tuturor celor care poartă numele Sfântului Andrei!
Sfântul Andrei semnifică venirea iernii, de aceea astăzi ar trebui să ne acordăm un scurt răgaz pentru a evalua întâmplările petrecute în viaţa noastră de anul trecut de la 30 noiembrie şi până acum. Este bine ca următoarea perioadă să ne retragem, până la solstiţiul de iarnă 22.12.2011 ora 7.30, să evaluăm, să proiectăm, să analizăm, să ne scufundăm în profunzimile sufletului, şi aşa cum spune simbolul sabian la zilei, să fim conştienţi, că în adâncimile fiinţei noastre, noi elemente se formează.
Trebuie să ne găsim puterea de a lua oamenii şi faptele aşa cum sunt, să fim obiectivi în luarea deciziilor, acceptarea ideii că un eveniment pe care îl trăieşte un semen al tău va fi trăit într-o zi şi de tine, că poţi ajunge în aceeaşi situaţie ca şi el, deci este bine să nu judecăm oamenii ci faptele lor. Este bine să ne evaluăm corect posibilităţile care se ivesc cât şi cele proprii. Întotdeauna în viaţă vine momentul adevărului, dacă nu poţi privi un om în ochi înseamnă că ai ceva de ascuns, şi numai tu poţi îndrepta acest lucru ca să poţi fi pe deplin împăcat. Este important să ne raportăm la imaginea de sine într-un mod nou, să ne dăm valoarea reală şi să facem acele schimbări de care avem nevoie fără teama de a greşi. Dacă a apărut gândul înseamnă că ele sunt necesare.
Când există o greşeală la nivelul conducerii unui sistem, ceea ce le rămâne de făcut celor din sistem este să atragă atenţia conducerii prin atitudini cât mai convingătoare. Acelaşi lucru se întâmplă şi în viaţa unui om: când el îşi foloseşte greşit resursele sau chiar propriul corp, acestea refuză să mai funcţioneze normal. Ca să ne conducem bine viaţa, trebuie să fim atenţi la semnalele primite de la tot ceea se află sub conducerea noastră.
Prima parte a zilei este deosebit de armonioasă, în care reuşim să ne comportăm echilibrat şi să fim înţelegători cu cei din jurul nostru. Seara comunicarea devine mai dificilă, ne facem mai greu înţeleşi şi suntem oarecum mai tensionaţi.
Este o zi în care prin evenimentele sau intuiţia pe care o avem, putem înţelege sensul şi scopul acţiunilor viitoare.
Întâlnirile cu prieteni vechi, cu vechi colaboratori, camarazi, colegi, pot fi bune momente pentru a ne aminti cum au evoluat lucrurile şi ce progrese am făcut de atunci. Este loc de progres în continuare, dar dacă am uitat cumva şi ne-am oprit în loc, aparent copleşiţi de dificultatea problemelor curente, amintiţi-vă că au existat probleme şi în trecut, şi alături de ceilalţi am ştiut să acţionăm şi să le depăşim, deci nu avem de ce să credem că astăzi nu mai există soluţii.
Tradiţiile noastre sunt atât de minunate, atât de înţelepte şi profunde, un izvor nesecat de pilde, din păcate l-am uitat. De aceea eu acord importanţă semnificaţiilor populare ale sărbătorilor, care spre să nu vă plictisească.
Conform unor ritualuri stravechi, de ziua Sfântului Andrei era celebrat Anul Nou al dacilor, motiv pentru care aceasta zi mai este numita si “Ziua lupului” (dupa simbolul dacic al lupului). In unele regiuni ale tarii sarbatoarea se numeste “Luparia”.
In aceasta zi, lupul devine mai sprinten si poate sa intoarca gatul care ii e teapan in restul anului. El devine astfel primejdios nu doar pentru vite, dar si pentru oamenii care ies pe ulita. In noaptea de 30 noiembrie, lupii se aduna, iar Sfantul Andrei – supranumit “patronul lupilor”, imparte prada pentru iarna care vine.
În luna noiembrie sunt mai multe zile închinate lupului, care poarta genericul nume de Filipii de Toamna. Acestea încep cu ,,Ziua lupului” (13 noiembrie), continua cu Gadinetii (12-16 noiembrie), cu Filipul cel Schiop (21 noiembrie) si se termina cu Sfantul Andrei (30 noiembrie) care este considerat si ,,stâpân al oilor”.
Lupul este implicat nu numai cu numele în viata oamenilor, ci participa mult mai angajat în diverse etape ale vietii acestora. La nastere, copiii slabi vor lua numele de lup pentru a fi tari, precum acesta. Mai mult, pe Platforma Luncanilor (jud. Hunedoara), asa cum a relevat cunoscuta cercetatoare in etnografie si etnologie dr. Lucia Apolzan, unii copii erau alaptati prin tetina uscata a unei lupoaice pentru a lua magic o parte din puterile acesteia. Apoi, tot la nastere era posibil sa fie cunoscuti copiii-lupi, “daca chita pruncului era rosie”. Lupul este prezent si în riturile de initiere alaturi de viteji. Animalul initiatic se ofera întotdeauna sa-l ajute pe eroul aflat la ananghie, dar cu o singura conditie: protagonistul nu trebuie sa se însoare niciodata.
Ultimul moment din viata omului la care mai participa lupul este trecerea sufletului din lumea aceasta în cealalta. Lupul participa si aici în calitatea sa de animal calauza, psihopomp: “Ca lupul mai stie / Seama codrilor / Si-a potecilor / Si el te va scoate / La drumul de plai / La un fecior de crai / Sa te duci în rai / C-acolo-i de trai / În dealul cu jocul / C-acolo ti-e locul”.
Participarea animalului sacru al dacilor la viata anului este tot atât de importanta ca si implicarea sa în destinul individual al fiecaruia. Din capul locului iese în evidenta numarul mare de sarbatori închinate lupului. Nici un alt animal nu poseda atâtea zile de sarbatoare câte are acesta. Etimologul I. A. Candrea, numarând zilele atunci când ele se mai tineau, a ajuns la cifra de 35, dintre care 18 sunt cu data fixa, iar celelalte sunt mobile. Principalele sarbatori ale lupului sunt la 16 ianuarie, când avem Sfantul Petru de iarna si la 29 iunie cu ocazia Sfantului Petru de vara. Prima sarbatoare este numita si “lantul lui Sfantu Petru”. Cu aceasta ocazie Sfantul Petru, si el un patron al lupilor, îi dezleaga si le da voie sa mânânce din vitele si din oile oamenilor.
Capul de lup alaturat trupului de sarpe din stindardul dacic însemna al doilea grad de initiere al luptatorilor. Primul era iesirea din perioada copilariei, simbolizata prin “uciderea sarpelui”. Cel care ucidea simbolic sarpele destinului era capabil sa-si controleze propria soarta. Numai dupa ce iesea din vârsta sarpelui si nu se mai târa asemenea lui putea intra în etapa de foc proprie lupului. În vreme ce sarpele se târaste, musca si traieste retras asemenea unui copil, lupul alearga, atacând organizat si traieste în grupuri. Acest din urma comportament era adoptat de toti ostenii daci care erau tutelati de emblema militara cu cap de lup.
Desi romanii au trait si ei sub “zodia lupului”, mostenirile romane sunt destul de putine în obiceiurile si credintele românesti. Poate, principala achizitie romana legata de acest animal al românilor este chiar numele sau: lupus = lup. În schimb, un cuvânt care nu exista în latina, dar nici în limbile de origine latina este “lupta”. Daco-romanii au adaptat titulatura lupului la actiunile acestuia si astfel a aparut cuvântul lupta. Spre deosebire de razboi, luptele sunt actiuni de mai mica amploare. Interesanta în acest context este si evolutia cuvântului roman “bellum”. Diferit de lupta care desemneaza de regula o actiune ofensiva, razboi echivaleaza cu un “ras-bellum”, adica cu o actiune împotriva unui “bellum”. Daca asezam în mersul istoriei noastre acest cuvânt, vom vedea ca românii nu au purtat adevarate bellum-uri, ci lupte împotriva agresiunilor provocate de altii. Cu alte cuvinte, bellum-ul agresiv, de cucerire al romanilor, devine ras-belul românesc, de aparare.
După inceperea crestinarii stramosilor nostri daci, in urma predicarii Evangheliei de catre Sfantului Apostol Andrei si alti ucenici directi sau indirecti ai lui Hristos, fondul pagan al vechilor credinte si ritualuri a fost nu eliminat total, ci transformat. Traditiile pagane mai insotesc si azi sarbatorile crestine, conferindu-le culoare. Un bun exemplu in acest sens este chiar noaptea de Sfantul Andrei. Sfântul Andrei cel care a propovăduit creştinismul pe meleagurile noastre este considerat ocrotitorul României. Este primul dintre cei 12 apostoli care l-au urmat pe Isus şi după răstignirea acestuia, a fost răstignit şi el în jurul anului 70 pe o cruce în formă de X , care de atunci a rămas cu numele de „Crucea Sfântului Andrei”.
In traditia populara, aceasta noapte este cea in care duhurile malefice – in special strigoii, moroii si pricolicii – primesc puteri mai mari decit in restul anului si vin printre oameni sa le faca rau. Este un fel de rasturnare a sarbatorii crestine a Rusaliilor, cand prin pogorarea Sfantului Duh intreaga natura este binecuvantata, iar planetele de leac isi maresc puterea.
Este o noapte potrivita pentru vraji si farmece, fetele superstitioase crezind ca acum au sansa sa isi cunoasca viitorul sot. Tot acum este si momentul sa se ia masuri de precautie pentru a preintimpina raul provocat de duhurile necurate care vin spre a-i speria pe cei vii. Demonii si spiritele ce nu si-au gasit odihna (strigoii) vin cu puteri sporite si fac necazuri oamenilor, afecteaza fertilitatea pamintului si a animalelor. In noaptea de “santandrei”, oamenii evita sa iasa pe ulitele satelor, iar baietii si fetele se strang si “pazesc usturoiul”.
ORA PLANETARĂ A LUI MERCUR
Orice moment este un bun prilej de rugăciune, mai ales la o aşa mare sărbătoare ca cea de astăzi, deci încercaţi pe orele planetare ale lui Mercur – în special, să vă deschideţi inima către Dumnezeu, cerându-i iertare şi mulţumindu-i pentru zilele pe care ni le dă, aprinzând o lumînare şi rugându-vă:
Doamne, fă să lumineze lumânarea pe care tocmai am aprins-o şi luminează-mă când am probleme şi trebuie să iau hotărâri. Fă să fie foc, ca Tu să arzi egoismul meu, orgoliul şi impuritatea. Fă să fie flacără ca Tu să-mi încălzeşti sufletul şi să mă înveţi Iubirea. Nu pot rămâne prea mult în biserica ta. Dar lăsând această lumânare, o parte din mine rămâne aici. Ajută-mă să prelungesc rugăciunile mele în activităţile zilei de astăzi. Amin.
GRADUL SABIAN AL ZILEI – 8 SĂGETĂTOR
DEPARTE, ÎN ADÂNCIMILE PĂMÂNTULUI, NOI ELEMENTE SE FORMEAZĂ
Chiar atunci când lucrurile par să stagneze, în profunzimea lor se pregătesc continuu noi schimbări. Esenţa progresului este schimbarea, şi viaţa nu stă pe loc nici o clipă. Fii conştient de asta şi nu te păcăli cu formule de genul „asta este, nu se mai poate face nimic” sau „este greu să schimbi lucrurile”. Fii mereu pregătit să accepţi schimbările bune, şi caută tu însuţi să faci schimbările necesare în viaţa ta, la momentul potrivit, dacă vrei să mergi spre mai bine.
GRADUL SABIAN AL LUI MERCUR – 16 SĂGETĂTOR
PESCĂRUŞI ZBOARĂ ÎN JURUL UNEI BĂRCI, CĂUTÂND HRANA
Dacă ai senzaţia că există un singur loc sau o singură zonă din care îţi poţi trage energia pentru această viată, atunci te condamni să depinzi de acea resursă limitată. Depinde numai de tine să ajungi capabil de a găsi resurse noi, prin învăţare, prin deprinderea unor activităţi şi abilităţi noi, şi mai ales prin perfecţionarea continuă a aptitudinilor tale native. Hrana de care ai nevoie pentru a-ţi continua viaţa şi drumul nu este numai fizică, ci şi sufletească şi spirituală. Atunci când neglijezi să-ţi hrăneşti sufletul, şi hrana fizică devine insuficientă sau ineficientă, lipsită de potenţial energetic şi de savoare. Exact aşa cum, dacă eşti o pasăre, stomacul supraîncărcat iţi va îngreuna zborul.