La mulţi ani celor care poartă numele Sfintei Filoftea!

Astăzi avem un frumos sextil între Jupiter retrograd şi Chiron, aspect care a mai avut loc în data de 2 iulie, practic aducând în prezent conjuncturi cu care ne-am întâlnit în acea perioadă şi pe care le-am neglijat sau nu le-am dat atenţie.

Ziua aceasta presupune înţelegerea greşelilor, dar şi orientarea gândirii către problemele vieţii particulare. Este important să analizăm evenimentele care au loc tocmai pentru a ne lărgi cunoaşterea şi înţelegerea profundă a lucrurilor.

Cred că astăzi totul se întâmplă la nivel emoţional, intuitiv şi senzorial. Şi, din această perspectivă avem tot sprijinul divin, pentru a înţelege exact ce ne trebuie în acest moment.

Bucuria noastră nu poate fi niciodată totală dacă conştiinţa este fragmentată. De multe ori alegem să ne fixăm privirea pe ceea ce este ireal şi negăm ceea ce este real. Uneori râdem, alteori suntem surprinşi de emoţii plăcute care ne încântă. Dar adevărata bucurie pe care o căutăm este legată de acea realitate care nu se schimbă niciodată. Când ajungem să trăim în această realitate, putem fi în orice loc, putem face orice alegem să facem, fără să ne îndepărtăm de această bucurie. Inima noastră se concentrează atunci pe ceea ce este real în interiorul fiinţei şi nu pe ceea ce este efemer. Astfel nu mai suntem afectaţi de iluzie şi binecuvântăm tot ceea ce atingem, pentru că trăim adevărul din inima noastră.

 

In calendarul sfinteniei crestine, la 7 decembrie este pomenita Sfanta Mucenita Filofteia, ale carei moaste se gasesc la Curtea de Arges. Dupa anumite stiri privitoare la viata ei, aflam ca s-a nascut pe la inceputul veacului al XIII-lea in orasul Tarnovo, care pe atunci era capitala „imperiului romano-bulgar”, intemeiat si condus o vreme de fratii Petru si Asan, romani de neam. I s-a dat din botez numele „Filofteia”, care in greceste inseamna „iubitoarea de Dumnezeu”, lucru pe care il va dovedi cu fapta in cursul scurtei sale vieti pamantesti. Se spune ca si mama viitoarei sfinte era romanca de neam, din sudul Dunarii si o femeie foarte evlavioasa. De la ea a deprins prunca Filofteia dragostea de Dumnezeu si de aproa­pele, faptele de milostenie, rugaciunile si postul si alte virtuti care trebuie sa impodobeasca sufletul unui adevarat crestin. Fiind copila inca, Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednica sa mama, ramanand astfel orfana. Cu incredere in Dumnezeu, a ramas in casa parinteasca, respectand toate cele ce invatase de la mama ei, traind mai mult pentru Hristos si pentru cei aflati in suferinta.

Dar dupa o vreme tatal ei s-a recasatorit, luandu-si o femeie cu o viata cu totul diferita de cea a primei sale sotii. Era firesc atunci ca aceasta femeie sa n-o iubeasca pe Filofteia, obisnuita cu rugaciunea, cu postul si cu mila fata de aproapele. Drept aceea, s-a pornit cu multa ura impotriva acesteia, mai ales cand se ducea la biserica sau cand se ruga si facea fapte de milostenie. In acelasi timp, cauta sa intarate si pe tatal blandei copile impotriva ei. Dar toate vorbele de ocara, bataile si muncile la care o punea tatal si mai ales mama ei vitrega, n-au putut s-o abata de la virtutile care ii impodobeau sufle­tul, mai ales de la faptele milosteniei. in inima ei se intiparisera cuvintele Mantuitorului: „Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui” (Matei 5, 7), dar mai ales cuvintele pe care le va spune El la dreapta judecata: „Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu si mosteniti im­paratia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa manamc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine ” (Matei 25, 34-36). Intre altele, de multe ori cand ducea mancare tatalui ei la camp, o parte din ea o dadea unor oameni saraci. Intr-una din zile, pe cand avea 12 ani, acesta a urmarit-o ca sa vada ce face cu mancarea pe care trebuia sa i-o aduca la camp. Incredintandu-se ca o dadea celor lipsiti, s-a infuriat atat de tare, incat a scos securea pe care o purta la brau si a aruncat-o asupra fetei. A ranit-o grav la un picior, incat dupa putina vreme si-a dat sufletul in mana Ziditorului a toata faptura.

Nevrednicul tata, inspaimantat de uciderea propriei sale copile, a incercat sa-i ridice trupul spre a-l inmormanta. Dar Dumnezeu a ingreuiat in asa fel cinstitul ei trup, incat nici tatal ucigas, nici alti oameni n-au putut sa-l ridice. Ingrozit, a alergat la arhiepiscopul cetatii Tarnovo, istorisindu-i toate cele intamplate. Acesta, im­preuna cu mai marii cetatii, cu preoti, calugari si multime de credin­ciosi, s-au indreptat spre locul in care se afla trupul neinsufletit al tinerei Filofteia. Toti s-au incredintat ca erau in fata unei minuni dumnezeiesti. Ierarhii si preotii aflati acolo, au savarsit slujba prohodiriiei, dupa care au incercat sa-i ridice cinstitul trup, spre a-l duce in catedrala arhiepiscopala din Tarnovo. Nici de data aceasta cinstitul ei trup n-a putut fi ridicat. Au inteles ca Filofteia putea fi socotita acum ca o adevarata mucenita a lui Hristos si ca ea insasi nu voia sa fie dusa in cetatea Tarnovo. Sinaxarul ei arata ca sfintii slujitori au inceput sa spuna numele unor orase, biserici si manastiri din dreapta si din stanga Dunarii, spre a vedea daca nu se usureaza trupul sfintei, la rostirea vreunuia din ele. Cand s-a rostit numele orasului Curtea de Arges, deodata trupul s-a usurat si a putut sa fie ridicat. A fost instiintat de indata domnitorul roman de la Arges de dorinta sfintei Filofteia, ca cinstitul ei trup sa fie adus in tara sa. A fost intampinat la Dunare de domnitor, ierarhi, preoti, calugari si credin­ciosi, cu rugaciuni, cantari duhovnicesti, lumanari si tamaie. Sicriul cu trupul ei a fost dus apoi la Curtea de Arges. Adevarul este ca moastele ei au ramas la Tarnovo si au fost aduse in Tara Romaneasca numai dupa anul 1393, cand taratul bulgar de la Tarnovo a fost ocupat de turci. Se pare ca de aici au fost duse pentru scurt timp la Vidin, probabil pana in 1396. Pentru a nu fi profanate, au fost oferite domnitorului Mircea cel Batran (1386-1418), care ie-a asezat in biserica Sfantul Nicolae (domneasca) din Curtea de Arges,  pe atunci catedrala mitropolitana, ctitoria domnitorilor Basarab I intemeietorul si Nicolae Alexandru, fiul sau.

In felul acesta, Sfanta Filofteia a devenit o adevarata ocroti­toare a Tarii Romanesti. Moastele ei sunt venerate atat de credin­ciosii din partea locului cat si de alti crestini, din alte zone ale tarii, care isi indreapta pasii spre prima capitala a Tarii Romanesti. In mai multe randuri s-au facut procesiuni in tara cu sfintele ei moaste, mai ales in vreme de seceta. Pomenirea ei cu lauda se face in fiecare an in ziua de 7 decembrie. A fost aleasa aceasta zi ca data de praznuire, indata dupa ziua Sfantului Nicolae, intrucat moastele ei au stat secole in sir in biserica domneasca din Curtea de Arges, care are hramul Sfantului Nicolae, deci la 6 decembrie.  

 

ORA PLANETARĂ A LUI MERCUR

În fiecare clipă sculptăm istoria următoarei clipe, în fiecare lună modelăm forma lunii ce va urma. Nici o zi nu este izolată şi singură. Karma este un proces continuu şi nu lucrează cu amânări. De aceea trebuie să prevedem consecinţele nu numai ale unei acţiuni ci şi a unei atitudini sau perspective.

 

GRADUL SABIAN AL ZILEI – 15 SĂGETĂTOR

MARMOTA PRIVINDU-ŞI UMBRA DE „ZIUA MARMOTEI”, ARATĂ CĂ IARNA VA MAI DURA

Ceea ce se va întâmpla poate fi recunoscut în ceea ce se întâmplă sau s-a întâmplat deja. Dar pentru asta trebuie să ştii să înţelegi corect ceea ce vezi, şi ai nevoie de o cunoaştere profundă, care pune în evidenţă legătura permanentă dintre trecut, prezent şi viitor. Dacă priveşti lucrurile superficial, cu greu poţi vedea în ele sensul în care vor evolua. Nimeni nu te poate învăţa cum să citeşti viitorul în prezent. Acesta este un moment în care conştiinţa ta trebuie să fie lucidă, şi în care trebuie să laşi deoparte prejudecăţile şi dorinţele proprii.

 

GRADUL SABIAN AL LUI MERCUR – 8 SĂGETĂTOR

DEPARTE, ÎN ADÂNCIMILE  PĂMÂNTULUI, NOI ELEMENTE SE FORMEAZĂ

Chiar atunci când lucrurile par să stagneze, în profunzimea lor se pregătesc continuu noi schimbări. Esenţa progresului este schimbarea, şi viaţa nu stă pe loc nici o clipă. Fii conştient de asta şi nu te păcăli cu formule de genul „asta este, nu se mai poate face nimic” sau „este greu să schimbi lucrurile”. Fii mereu pregătit să accepţi schimbările bune, şi caută tu însuţi să faci schimbările necesare în viaţa ta, la momentul potrivit, dacă vrei să mergi spre mai bine.