Astăzi, de 1 martie, avem Primul Pătrar, moment destul de tensionat, care ne poate face mai irascibili, mai lipsiţi de răbdare şi agitaţi. Este bine să fim extrem de precauţi pentru că este o zi în care pot avea foarte uşor loc certuri sau violenţe datorate frustrărilor, care pot avea urmări imprevizibile. De aceea se impune un maxim de autocontrol, o repliere în sine, diminuarea activităţilor publice, deciziilor sau negocierilor, dar mai ales a polemicilor. Trebuie să ne îndreptăm gândurile cu încredere asupra scopului pe care ni-l propunem, să încercăm să studiem lucruri sau soluţii noi.
Vom avea o stare generală de apatie, de lene, poate şi din cauza vremii, nu vă lăsaţi copleşiţi, odihniţi-vă în mod activ, sau prin activităţi intelectuale.
Poate că starea de confuzie ne va aduce decepţii, sau evenimente care le credeam că se vor desfăşura altfel, sunt momente trecătoare, mâine veţi vedea mult mai clar lucrurile.
Pentru a scăpa de toate aceste bănuieli, nesiguranţă, confuzii, cel mai bine întrebaţi direct, lămuriţi lucrurile, sau spuneţi ce simţiţi. Toţi trecem prin aceste stări, dar nu avem puterea şi curajul de a le lămuri sau măcar a le recunoaşte. De aceea este indicat să înţelegem în această perioadă importanţa relaţiilor interpersonale în viaţa noastră, să le analizăm, iar cele pe care le avem de convenienţă sau din lipsa curajului de a le pune capăt, să încercăm treptat să le eliminăm. De fapt vorbind simbolic poate semăna cu o curăţenie generală în viaţa noastră relaţională.
Odată reuşită această acţiune vor apare alte relaţii noi, în rezonanţă cu ceea ce ne-am propus să facem, aducând un aer de prospeţime şi mulţumire.
Comunicarea şi spiritul de observaţie sunt peste medie, toleranţa şi deschiderea, vor cuvintele de ordine ale acestei zile. Modul însufleţit de a ne susţine ideile, are de această dată înţelepciune şi înţelegere faţă de problemele celor din jur.
Vom înţelege că singurul mod de a acţiona este pe cale armoniei, echilibrului şi echidistanţei, de aceea uşoara tendinţă de a acţiona exagerat trebuie depăşită.
Trebuie, de asemenea, să ţinem cont de intuiţie, mai ales în ceea ce privesc lucrurile ascunse, sau duşmanii din umbră, cât şi pericolele.
1 MARTIE, ziua Mărţişorului despre care puteţi citi mai mult în previziunile săptămânale ar trebui sa fie un moment de bucurie pentru noi toţi, pentru că avem posibilitatea de a ne împăca şi a ne manifesta afecţiunea pentru cei din jur
Astăzi, tradiţia populară spune că încep ”babele”. Sunt argumente convingătoare că în trecut, locul obiceiurilor din cele două săptămâni care încadrează Lasatul Secului era la echinocţiul de primavară şi numai calculul pascal le-a desprins de acolo şi le-a mutat înainte de 21 martie. Dar, paralel cu acest ciclu de sărbători mobile, a funcţionat ciclul de sărbători cu dată fixă, care începea la Dochia (1 martie) şi se încheia în ziua echinocţiului de primavara din calendarul iulian. 1 MARTIE, ziua Mărţişorului, este strâns legată de tradiţia românească: el nu se întâlneşte decât în spaţiul carpatic şi în zonele limitrofe, la români şi la unele populaţii învecinate, care l-au preluat de la aceştia. Obiceiul este cu mult anterior creştinismului, stând în legatură cu scenariul ritual al anului nou agrar, celebrat primăvara.
Dochia carpatică nu este, dupa atribuţiile sale în calendarul popular, un personaj creştin, ci unul precreştin, care a preluat de la Eudochia creştină numai numele şi data de sărbătorire, 1 martie. Poporul nu-i spune sfântă sau muceniţă, ci pur şi simplu Dochia, o babă cloanţă, urâtă, rea, care îşi pune nora la mari încercări, are un limbaj licenţios, etc.
Considerând probabil, că ocupa un loc nemeritat în calendar, poporul i-a pus în spate nu numai 9 sau 12 cojoace, ci şi zilele friguroase de la începutul lunii martie, ca şi necazurile oamenilor pentru prelungirea iernii. Şi totuşi, Babei Dochia i se făcea o mare favoare: este sărbătorită la începutul sezonului învierii naturii, primavara, alături de o întreaga generaţie de personaje calendaristice tinere (Sângiorz, Sântoader, Dragobete şi altele).
Pe baza informaţiilor etnografice şi folclorice se poate afirma ca Dochia este o zeitate feminină sezoniera care moare şi renaşte anual. Zilele urcuşului, echivalente cu numărul cojoacelor purtate în spate, formau ciclul de renovare rituală a timpului, iar moartea ei în ziua echinocţiului de primăvară (9 martie în calendarul iulian) simboliza moartea anului vechi şi renaşterea anului nou.
Căderea succesivă a vălurilor zeiţei supreme Isis – mamă a zeilor în mitologia clasică egipteană – semnifică apropierea de Absolut prin Cunoaştere. Cercetătorii înţelepciunii străvechi nu au găsit un simbol asemănător în mitologiile de la nordul Mediteranei; clasica zeiţă a înţelepciunii, helenica Atena, a ieşit direct din creierul sublimului ei tată gata înzăuată şi aşa a rămas până azi. Dacă savanţii ar fi căutat mai atent şi fără complexe simboluri ale cunoaşterii printre cioburile de informaţii mult mai vechi şi – e adevărat – foarte risipite prin tradiţiile orale ale vechii Europe, ar fi găsit povestea românească a Babei Dochia. După cum Isis – sub soarele Africii – nu are de dezbrăcat decât diafane văluri, Dochia – rezidentă în înzăpeziţii Carpaţi – îşi abandonează succesiv cele 9 (sau 12) cojoace sfidând puterea lui Martie, care, pentru a se răzbuna, o îngheaţă după ce ultimul cojoc a fost lepădat.
Această lepădare a cojoacelor, semn al cunoaşterii tot mai adânci, ne îndeamnă să purcedem la cercetarea acestei probleme, deloc simplă. La o primă vedere, evoluţia personajul Dochia – o bătrână ciobăniţă – nu are alt rost decât să ofere explicaţia apariţiei unei stânci de o formă ciudată, din care ţâşneşte un izvor. Dacă punem asta lângă teoria naturală a formării stâncii respective sub acţiunea eroziunii apei (precipitaţii, îngheţ-dezgheţ), devine evidentă legătura personajului Dochia cu apa pură (topirea zăpezii, izvor). Şi în alte variante ale legendei, acelea în care Dochia este o tânără fecioară, finalul este tot apariţia unui izvor din stâncă. Să nu uităm că, în tradiţia populară, este încă vie celebrarea „zilelor Babei Dochia” între 1 şi 9 martie, deci în plină zodie a Peştilor, zodie de Apă. Faptul că Peştii încheie cercul zodiacal nu e străin de considerarea Dochiei ca babă şi de faptul că, în ultima zi a ciclului (9 martie) ea moare (prin îngheţare). Această moarte a babei şi imediata ei înviere, ca prunc nou, în aceeaşi zi, este, de fapt, un rit de trecere, o sărbătoare a vechiului An Nou Agrar, deci simbolizează o nouă creaţie. La o analiză mai doctă, Dochia este considerată o personificare a zeiţei ancestrale a pământului, Rhea sau Geea, mama absolută, divinitate neolitică, lunară, echinocţială. Este adevăr şi aici. Iar la o investigare mai complexă a izvoarelor scrise şi orale, exoterice şi ezoterice, Dochia ni se dezvăluie ca simbol având ambele valenţe: vechimea şi lichiditatea. Aceste două caracteristici laolaltă ne conduc, în urma unui proces cognitiv pe care fiecare îl poate reconstitui în orele sale de meditaţie – proces pe care vi-l propun – la o surprinzătoare legătură între baba Dochia şi legenda biblică a Creaţiei. Îndepărtând succesiv vălurile (cojoacele) care ocrotesc Adevărul, întrezărim informaţia că personajul Dochia din străvechea tradiţie românească este, la cel mai profund nivel, personificarea stării de letargie şi potenţialitate absolută de dinaintea Creaţiei, stare descrisă astfel în Cartea Genezei: „peste faţa adâncului de ape era întunerec şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor”. Cartea Sfântă ne vorbeşte despre existenţa „apelor” înainte de prima manifestare a lui Dumnezeu. Aceste ape primesc Logosul – primul act divin: „Să fie lumină!” Logosul amorsează o serie infinită de mişcări, transformări succesive ale apelor primordiale, care, asemenea fenomenului rostogolirii unui bulgăre de zăpadă, vor determina o reacţie creatoare în lanţ. Acestea sunt apele la care face referinţă mitul Dochiei, deci povestea cu Baba Dochia ar trebui să fie primul act, prologul unei eventuale mitologii româneşti complete, dacă cineva se va încumeta să o alcătuiască.
ORA PLANETARĂ A LUI JUPITER
Transformă-te prin reînnoirea minţii tale! Un şarpe nu poate creşte fără să-şi îndepărteze vechea piele. Există un timp potrivit pentru toate. Încearcă să înţelegi şi să accepţi nevoia de a schimba tot ce are loc acum. Înalţă-ţi inima, mulţumeşte pentru aceste schimbări şi fii parte din ele.
GRADUL SABIAN AL ZILEI – 12 PEŞTI
O EXAMINARE A INIŢIAŢILOR ÎN SANCTUARUL UNEI SOCIETĂŢI OCULTE
În anumite momente ale vieţii, ca să treci pe o treaptă superioară de manifestare, poţi fi supus la încercări şi examene prin care să dovedeşti că ai atins un nivel de conştiinţă şi cunoaştere care iţi va permite să te descurci bine pe noua treaptă. În orice domeniu există niveluri calitative ale abilităţilor şi înţelepciunii dobândite de oameni. Toţi îşi doresc mai mult în viaţă, în general, dar ar trebui să fie şi conştienţi că viaţa nu poate oferi nimănui mai mult decât poate el să ducă. Dar fiecare poate şi trebuie să progreseze continuu.
GRADUL SABIAN AL LUI JUPITER – 8 TAUR
O SANIE FĂRĂ ZĂPADĂ
Când lucrurile nu merg aşa cum ai vrea, este cazul să ai răbdare până la momentul potrivit, sau să lucrezi pentru a pregăti condiţiile necesare. Tot ce gândeşti se împlineşte, dar numai la momentul şi locul potrivit. Dacă îţi doreşti lucruri pentru care nu eşti încă pregătit, este mai bine că dorinţa nu ţi se împlineşte imediat, fiindcă atunci ai risca să nu te poţi bucura de împlinirea ei. Dar dacă reflectezi atent la toate implicaţiile dorinţelor tale, vei descoperi şi ce ai de făcut pentru a îndeplini tot ce depinde de tine.