Săptămâna aceasta este guvernată de Venus care se află în semnul Leului, ceea ce ar trebui să ne aducă o mai mare dorinţă spre armonie, în realitate probabil că la mulţi dintre noi se vor accentua sentimentele egotice, orgoliul fiind exacerbat de multe ori. Aceste stări sunt susţinute şi datorită opoziţiei anuale dintre Soare şi Uranus retrograd, dar şi a cuadraturii pe care Soarele îl face cu Pluton.
Crucea cardinală este completă, odată cu intrarea lui Ceres în semnul Racului – de miercuri 26 septembrie, astfel încât avem trei planete masculine, puternice: Soarele, Uranus şi Pluton şi planetă feminină (de fapt asteroid) Ceres care ne vor determina să acţionăm pentru a materializa, pentru a schimba, pentru a face curăţenie şi ordine în relaţii, dar şi pentru a înţelege esenţa lucrurilor, pentru a descoperii puterea interioară, acţionând asupra resurselor pe care le avem, forţând toate resorturile noastre interioare. În general crucea pe semne cardinale, este dinamică, impune, cere eforturi, forţează, aduce agresivitatea începutului în toate acţiunile. În plus Uranus este susţinut în continuare de Pallas, prin conjuncţie separantă, practic acum văzându-se efectul unor acţiuni revendicative, sau mai bine spus acum manifestându-se.
Oricum Uranus retrograd este într-un sextil cu Lilith şi în trigon cu Nodul Nord, ambele aspecte fiind în formare, de aceea ideile noastre, acţiunile noastre, vor fi forţate, vor fi impulsionate, vor fi necesare şi obligatorii, dar, din păcate, de multe ori, nu în sensul pe care ni-l dorim. Este momentul în care nu putem controla, în care nu noi suntem cei care decidem, am avut această posibilitate destul de multă vreme, se va interveni prin Voinţă Divină, forţându-ne să facem schimbări.
Apoi, Soarele este în inconjuncţie cu Neptun şi Chiron, ceea ce evident că îi dă o cu totul altă energie, care ne îndeamnă să acţionăm pentru a ne vindeca sufletul, arătându-ne calea spre eliberare, prin evenimente la fel de dure, dar atenţionându-ne ca a sosit momentul potrivit şi necesar pentru a o face.
Datorită acestor aspecte, se pare că axa Balanţă Berbec este cea mai activă, ceea ce face ca acţiunile să fie preponderent orientate spre acţiune, spre nevoie de afirmare personală şi spre zona relaţională. Aici vor fi resimţite intens toate aspectele, aici va fi îndreptată toată atenţia şi eforturile.
Din acest punct de vedere în plan relaţional situaţia este destul de delicată, practic se precipită lucrurile, se accentuează tensiuni, suntem forţaţi să luăm decizi pentru a ne clarifica sentimentele. În primul rând aici este importantă cuadratura dintre Venus şi Marte.Marte este puternic în semnul de domiciliu al Scorpionului de unde aduce sentimentul că ştim că suntem liberi să alegem ceea ce ne dorim, hotărârile sunt luate cu curaj, detaşare şi – uneori – cu o anumită doză de nebunie. El ne mai aduce acceptarea pasiunilor, şi savurarea lor intensă. Nu trebuie să renunţăm la entuziasmul cuceririlor; ele fac parte din viaţa noastră şi-i bucură pe toţi cei care iau parte la ele. Ne ajută să nu pierdem însă niciodată din vedere lucrurile durabile şi legăturile solide create în timp.
Marte în Scorpion ştie să facă distincţia dintre ceea ce e trecător şi ceea ce e definitiv. De noi depinde cum vom folosi această forţă pe care ne-o aduce Marte. În general agresivitatea se transformă în poziţii extreme de susţinere a punctului de vedere, în impulsivitate şi impetuozitate. Acest aspect de cuadratură nu aduce rezolvările pe care le DORIM, şi cele de care avem NEVOIE, de aceea se poate aparent manifesta cu duritate; am avut timp la dispoziţie o lungă perioadă de timp pentru a rezolva ceea ce trebuia şi nu am făcut nimic, acum venind momentul de OBLIGATORIU. Acestea se datorează opoziţiei pe care Junona o face la Luna Neagră( Lilith), care aduce LUCIDITATEA, OBIECTIVITATE, chiar dacă noi nu simţim deloc aşa, tocmai pentru a fi eliberaţi de poveri, de ceea ce numai este necesar, de frici, sentimente şi resentimente negative. Aici o să spun o mică poveste, pentru a mă face mai bine înţeleasă.O cunoştinţă de-a mea este implicata într-o relaţie despre care mi-a spus mereu că este minunată, perfectă, satisfăcătoare, etc. Dar eu aveam un sentiment cu totul diferit în legătura cu relaţia ei şi anume, că este încordată, dificilă şi în pragul sfârşitului. De fiecare dată când îmi vorbea despre aceasta relaţie, începeau să îmi ţiuie urechile, mi se usca gura şi deveneam foarte agitată. I-am împărtăşit toate astea şi ea a făcut o pauză, după care mi-a spus, încet, că toate erau adevărate, ea şi soţule ei se aflau în pragul divorţului. Comentariile mele nu erau menite să îi facă rău sau să o supere, dar pur şi simplu nu mai puteam sta în preajma energiei ei lipsite de adevăr.
Atunci când ne aflam în căutarea căii noastre şi deci a Adevărului, orice se afla în afara acestei energii va părea forţat, sau ne va face să simţim un anume disconfort. De aceea mai ales acum trebuie să fim atenţi la senzaţiile noastre, de fapt la vocea sufletului, la mesajul îngerului păzitor, oricum vrem noi să numim toate acestea, pentru că, acum mai mult decât oricând se dezvoltă în noi percepţii deosebite.
Pe măsură ce devenim mai încrezători în ceea ce priveşte vibraţia noastră energetica, ne putem conecta la ceea ce este autentic pentru noi la nivelul respectiv şi ne desprindem de ceea ce nu este. Şi acest ciclu continuă, atunci când ne înălţăm pe spirala care reprezintă evoluţia noastră spirituala. Cu cât suntem mai autentici cu noi înşine, cu atât mai mult atragem acele lucruri care rezonează cu sufletul nostru. Şi, în acelaşi timp, ne putem detaşa cu iubire de acele lucruri care nu mai rezonează. Aceasta este importanţa acestei săptămâni, ne ajută să ne redescoperim Sufletul, adică relaţia cu El. Şi pentru aceasta este nevoie să fim obligaţi, căci nu facem niciodată acest lucru de bunăvoie, ci numai în momentele grele, delicate.
Vineri are loc Tripura Sundari, o zi extrem de armonioasă şi benefică pentru orice fel de acţiuni personale, dar care se adresează sufletului. Tripura se poate traduce prin “cea care cuprinde cele trei cetăţi”, “oraşele” sau “cetăţile” fiind o metaforă, deoarece în realitate ele se referă la cele “trei lumi” sau sfere gigantice ale Creaţiei lui Dumnezeu, care sunt: lumea fizică, lumea subtilă (astrală) şi lumea cauzală.
Datorită asocierii perfecte dintre structura microcosmosului uman şi cea a Macrocosmosului, aceste “trei cetăţi” pot fi asociate, respectiv, celor trei corpuri sau învelişuri principale ale fiinţei umane: corpul fizic, corpul astral şi corpul cauzal. Dintr-o altă perspectivă, semnificaţia este aceea a suveranităţii zeiţei asupra domeniilor materiei, energiei şi gândului la nivelul întregii Creaţii. În plus, această manifestare grandioasă a Marii Puteri Cosmice Tripura Sundari se referă, în baza unei perfecte analogii, şi la cele trei stări fundamentale de conştiinţă ale fiinţei umane: starea de veghe, starea de somn cu vise şi starea de somn profund fără vise, care sunt simbolizate în tradiţia yoghină prin lumina focului, a Lunii şi a Soarelui.
Prin urmare, Tripura Sundari reprezintă acea gigantică şi strălucitoare sferă de conştiinţă divină care pătrunde domeniul tuturor experienţelor din cele trei lumi ale Creaţiei dar care, în acelaşi timp, le transcende în totalitate. Primul “oraş-cetate” al zeiţei este considerat, aşa după cum am menţionat anterior, ca fiind starea de veghe, în care fiinţa umană experimentează diferite senzaţii şi trăiri prin intermediul celor cinci simţuri principale ale sale; în acest caz, tradiţia otrientală afirmă că localizarea conştiinţei individuale este la nivelul ochiului drept sau în zona frunţii, între sprâncene. Al doilea “oraş-cetate” al zeiţei îl reprezintă starea de somn cu vise, asociată cu nivelul lui vishuddha chakra, în care conştiinţa individuală se află centrată în minte. Al treilea “oraş-cetate” este sugerat de starea de somn profund fără vise, asociată cu nivelul lui anahata chakra, în care conştiinţa individuală fuzionează cu natura ei divină esenţială. Tripura Sundari mai este cunoscută şi sub numele de Lalita sau “cea care se joacă”. Tradiţia spirituală hindusă afirmă că întreaga Creaţie reprezintă jocul plin de frumuseţe şi de încântare al Mamei Divine. În ceea ce ne priveşte, ca fiinţe umane nu suntem decât individualităţi pasagere în acest joc gigantic al Mamei şi, pentru a ne elibera de iluzia lui, trebuie să înţelegem care este, de fapt, sursa primordială a energiei şi puterii care “mişcă” întreaga Creaţie. Suferinţele noastre nu reprezintă decât iluzii, fiind o urmare directă a cunoaşterii false ce izvorăşte din ignoranţă şi din manifestarea ego-ului. Aspectul este relativ simplu: deoarece noi tindem cu încăpăţânare să avem controlul asupra fericirii sau să o deţinem din punctul de vedere al unui sine fals şi separat (ego-ul), ne despărţim practic atunci de planul spiritual.Ca o imagine fidelă şi pură a adevăratei fericiri, Lalita ne arată modalitatea de a ieşi din eroarea noastră, ceea ce nu înseamnă că trebuie să negăm fericirea, ci că trebuie să o descoperim în noi înşine. Practic, Lalita ne trezeşte sufletul. Lalita este considerată cea mai frumoasă dintre toate zeităţile şi reprezintă fericirea extatică supremă, ca sursă a oricăror alte percepţii minunate. Tradiţia ne spune că ea îşi are sălaşul pe vârful Muntelui Meru (aşa-numitul “munte cosmic”, asociat lui sushumna nadi în structura subtilă a fiinţei umane), susţinând şi conducând mişcarea întregului univers. Ea reprezintă, de asemenea, iubirea divină nesfârşită care constituie de fapt forţa centrală şi esenţială ce motivează existenţa Macrocosmosului şi care, totodată, este impulsul originar către eliberarea spirituală din profunzimile inimii noastre.
Tripura Sundari mai este cunoscută, de asemenea, sub numele de Rajarajeshvari sau “guvernatoarea întregii Creaţii”, deoarece ea este cea care emite “ordinele de guvernare” a Macrocosmosului şi de aceea este foarte important ca de Tripura Sundari să-i invocăm graţia dacă trebuie să ne hotărâm să luăm o decizie importantă în viaţă.

În pădurile ecuatoriale din centrul Malaysiei, departe de civilizaţia modernă, exista un trib numit Senoi, mărturii despre acesta fiind aduse pentru prima dată în 1969 de către profesorul Kilton Stewart.
Oamenii din tribul Senoi nu au cunoscut problemele sociale şi timp de mai multe secole au trăit într-o armonie perfectă. Cum reuşeau? Deşi trăiau în cabane de lemn suspendate, dimineaţa avea loc un ritual neobişnuit: membrii fiecărei familii se adunau la un loc, povestindu-şi şi analizându-şi visele din timpul nopţii.
Apoi, toţi bărbaţii se adunau la tohat (conducătorul spiritual al tribului) şi-şi prezentau visele mai importante. Acesta îi îndruma pe fiecare, în funcţie de ele. Rezultatele erau excepţionale, ca dovadă bunăstarea din cadrul tribului, ce a durat sute de ani.
Regula pe care o puneau în aplicare în ceea ce priveşte visele era următoarea: „Dacă visezi că te afli în pericol, trebuie să-l înfrunţi.” Şi astfel, copiii erau învăţaţi de foarte mici că trebuie să se lupte în aşa fel încât visul să se termine cu bine. Ei ajungeau ca în adolescenţă să nu mai aibă coşmaruri. De asemenea, adepţii tribului considerau că trebuie să-ţi faci cât mai mulţi prieteni în vis, acest lucru fiind logic, având în vedere faptul că personajele pe care le visăm sunt parte din mintea noastră.
Din păcate, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acest trib deosebit a fost distrus aproape în totalitate, după ce Occidentului i-au fost dezvăluite secretele procedeelor folosite de băştinaşi. Câţiva urmaşi ai lor mai trăiesc şi astăzi, doar că au ajuns să nege că a existat vreodată un asemenea sistem de vise.