Săptămâna aceasta este guvernată de Saturn care a păşit maiestuos în semnul Scorpionului, de pe 5 octombrie 2012 şi va sta în acest semn până 24 decembrie 2014, apoi revine prin retrogradare în semnul Scorpionului între 15 iunie şi 9 august 2015. După perioada de exaltare din semnul Balanţei, care a durat din 30 octombrie 2009, cu o pauză din 26 martie – 22 iulie 2010, timp în care Saturn ne-a adus o maturizare importantă şi o curăţenie exemplară în zona relaţională dar mai ales învăţându-ne că ceilalţi sunt oglinda noastră, reflectând exact ce simţim sau gândim.
Acum în semnul Scorpionului este în recepţie mutuală cu Pluton din Capricorn şi în sextil cu el şi în trigon cu Neptun, în acest fel punându-şi în evidenţă calitatea de păzitor al pragului, forţându-ne să avem curiozitatea de a vedea şi înţelege şi ceea ce este dincolo de prag.
Ca toate săptămânile guvernate de Saturn şi aceasta este una serioasă, apăsătoare, dar este o altfel de apăsare, şi anume suntem scormonitori, dorim să aflăm de ce să ştim de unde, să asociem pe cineva cu altcineva, ne preocupă mult zona financiară, mai ales când este vorba despre bani şi investiţii, pe scurt suntem preocupaţi, apăsător de preocupaţi.
Fără a fi foarte multe evenimente astrologice, totuşi este o săptămână importantă,  ea începe cuadratura Marte Chiron şi cu Luna Nouă, continuă cu trigonul Marte – Uranus şi cuadratura Venus Jupiter şi se încheie liniştit prin conjuncţia Marte Junona.
Înţelegem că se declanşează un nou ciclu lunar, care ne determină să ne evaluăm relaţiile, să luăm atitudine în plan sentimental, să fim dornici de lucruri noi, făcând tot posibilul pentru a ne satisface curiozitatea intelectuală, având nevoie de acţiune, câteodată chiar extremă, forţând nota sau riscând. Vor fi sancţionate activităţile subversive, sau în afara legii, iar ordinea şi disciplina fiind definitorii pentru reuşitele oricăror activităţi. Spun toate acestea pentru că este foarte posibil să ne intereseze mai mult ce este în ograda vecinului, judecând şi emiţând ipoteze, pe scurt bârfind.
Eu cred că ar trebui să fim extrem de rezervaţi, Nodurile lunare sunt directe şi funcţionează puternic între 18 – 22 octombrie, activează karma, adică riscăm ca din frică, teamă, nesiguranţă, ignoranţă sau pură răutate, să facem gesturi şi acţiuni dureroase pentru cei din jur, pe moment având mici satisfacţii, dar pe termen lung deschizând cutia Pandorei şi declanşând evenimente grele pe termen lung. Pericolele apar datorită dezlănţuirii instinctelor noastre latente şi scoaterii la lumină a tenebrelor subconştientului. Oricum Lilith va provoca manifestarea laturii noastre ascunse, dar ceea ce este important prin acest aspect noi alegem practic ceea ce vrem să fim. O alegem raţional, rece, sau nepăsător, ceea ce activează evident karma noastră. Lilith ne provoacă să ne manifestăm, dar după ce scoate la lumină ceea ce este de scos, este important să analizăm starea noastră, înainte de a o exterioriza. Poate de aceea săptămâna aceasta avem atâtea perioade cu Luna fără direcţie, luni după ora 15.00 până după miezul nopţii şi miercuri întreaga zi, tocmai pentru a ne determina să medităm, să stăm cu noi înşine analizându-ne stările şi înţelegând tot ceea ce avem de făcut cu ele.
Nu trebuie uitată opoziţia dintre Marte şi Lilith, încă activă, şi care este gestionată de Chiron, care ne atenţionează că este absolut necesară replierea în sine, diminuând pe cât posibil activităţile publice, deciziile sau negocierile, pentru că este un moment delicat care trebuie tratat cu maxim de atenţie şi mult autocontrol.
Şi parcă pentru a înţelege şi mai bine atitudinea pe care ar trebui să o avem, săptămâna începe că sărbătorirea Sfintei Parascheva – duminică, care ne aduce în faţa ochilor un model de viaţă plin de smerenie, iubire şi milostenie.
 
 
Poate această frumoasă pildă ne va călăuzi comportamentul şi ne va ajuta să iniţiem acele acţiuni necesare pentru a evolua:
O teribilă furtună se abătu asupra mării. Vântul sufla îngheţat, brăzdând apa şi înălţând-o în valuri uriaşe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere şi producând curenţi care pătrundeau în adânc ca plugurile de oţel şi smulgeau din loc vieţuitoarele marine, crustaceele şi moluştele, purtându-le la zeci de metri de ţărm.
Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se şi pornise, apa se domoli şi se retrase. Acum plaja era o imensă întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii şi mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja părea că devenise rozalie.
Acest lucru făcu să vină multă lume pe acea parte a coastei. Sosiră acolo şi echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemişcate.
Trăgeau să moară.
În mulţime, ţinut de mână de tatăl său, era şi un copil care privea cu ochii plini de tristeţe micuţele stele de mare. Cu toţii se uitau şi nimeni nu făcea nimic. Dintr-odată, copilul lăsă mâna tatălui său, îşi scoase încălţămintea şi fugi pe plajă. Se aplecă şi culese cu mânuţele sale trei steluţe de mare; apoi, luând-o la fugă, le duse în apă. După aceea, se întoarse înapoi şi repetă operaţiunea.
De pe parapet, un om strigă spre el:
– Dar ce faci, băiete?
– Arunc în apă stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajă, răspunse copilul fără a se opri din fugă.
– Dar pe plaja asta sunt mii şi mii de stele de mare: cu siguranţă nu ai să poţi să le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigă bărbatul. Ca să nu mai spunem că la fel se întâmplă pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poţi schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se aplecă iar şi mai culese o stea de mare şi, aruncând-o în apă răspunse:
– Iată că am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bărbatul rămase o clipă mut, apoi se aplecă, îşi scoase pantofii şi şosetele şi coborî şi el pe plajă. Începu să adune stele de mare şi să le arunce în apă. O clipă mai târziu coborâră încă două fete şi astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apă. După alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sută, două sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apă. Astfel fură salvate toate.
 
Pentru ca lumea să se schimbe ar fi suficient să aibă cineva – chiar şi un prunc – îndrăzneala de a începe. Bruno Ferrero