Săptămâna aceasta este guvernată de Jupiter care este în exil şi retrograd în semnul Gemenilor. Săptămânile jupiteriene le recunoaştem uşor prin exuberanţa şi felul generos în care ne comportăm. Aceasta însă este diferită, ea vine să ne aducă ordonare, stabilizare intelectuală, un fel de punctare a ceea ce ar trebui să urmăm sau să facem. Apoi Jupiter este în opoziţie în formare cu Marte, un motiv în plus de a fi provocat să folosească tot arsenalul de care dispune pentru a-şi impune punctul de vedere. Acest aspect care se resimte întreaga săptămână ne determină să ne pierdem simţul măsurii, prudenţa şi tactul, făcându-ne extrem de gălăgioşi, agitaţi şi plini de efervescenţă, dar din păcate lipsită de substanţă. Suntem ca un pahar de şampanie, spumoasă, doar cu aparenţa de acţiune.
Dacă ne simţim cu moralul la pământ, lucru foarte posibil în această săptămână, mai ales din cauza neliniştilor sau a problemelor apărute recent, este indicat să facem o plimbare în mijlocul naturii, evadând din cotidian sau încercând să ne oferim mici cadouri.
Mai este vorba în această perioadă, de stăpânire şi autocontrol, de autodisciplină, de abandonarea toanelor în favoarea sensibilităţii. Vulnerabilitatea este oricum exacerbată, ceea ce ne creează o stare de confuzie, o senzaţie de plutire, un sentiment de nesiguranţă. În general avem tendinţa de a ne distanţa, de a ne izola, perioada cea mai potrivită pentru a medita la toate întâmplările din ultima vreme. Lecţia cea mai importantă pe care ne-o dă Jupiter acum, este acea de a ne accepta propriile slăbiciuni. Putem să ne restabilim echilibrul prin muzică, atmosferă relaxantă, acompaniată de arome subtile. Să nu uitam: dăruind vom primi.
Spiritul de organizare este foarte bun – Soarele în conjuncţie cu Saturn – ceea ce ne permite să putem să ne facem planuri de viitor, fiind mult mai disciplinaţi şi realişti, în acest fel obţinând succes lent, dar sigur. Perseverenta, comunicarea si creativitatea ne vor ajuta sa rezolvam multe aspecte financiare sau probleme materiale. Sa nu uitam ca nimic din ceea ce facem nu este întâmplător si nici inutil, în afara de cazul când nu ştim să găsim un sens sau o utilitate vieţii noastre. Dar fiecare lucru în care suntem antrenaţi poate fi un exerciţiu util pentru viitor, un prilej de a deveni mai experimentaţi, mai capabili, mai înţelepţi, astfel ca la un moment dat să ajungem să facem lucruri şi mai interesante, şi mai valoroase. Să ştim să facem bine şi cu plăcere ceea ce avem de făcut acum, aceasta este cheia pentru a progresa în viitor.
Lecţia acestei săptămâni ar fi de fapt să conştientizăm că seriozitatea, profunzimea şi cercetarea atentă a ofertelor, dublată de credinţa în propriile idealuri ne pot aduce reuşite spectaculoase, chiar câştiguri importante. La fel ar trebui să acordăm o mai mare atenţie şi timp relaţiei. Şi să nu uităm că cele mai grele întrebări îşi au răspunsul în ele însele. Cele mai complicate probleme au soluţii foarte simple.
Deoarece Luna se află în creştere, vom avea putere, inteligenţă şi entuziasm, pentru a ne implica în proiecte noi, sau pentru a lua de la capăt, abordând din altă perspectivă, pe cele vechi.
Financiar
Se recomandă prudenţă şi atenţie pentru că sunt posibile tot felul de accidente, datorate neglijenţelor, stării accentuate de oboseală sau stresului. Se poate instala un sentiment apăsător, care ne face să ne simţim împovăraţi de responsabilităţi, suprasolicitaţi, tensionaţi, este cel mai potrivit moment pentru a renunţa la ceea ce nu ne mai este necesar, pentru a face puţină ordine în viaţa noastră , mai ales financiară.
În plus avem o stare de agitaţie şi nemulţumire legată de realizările din ultima perioadă, de dorinţele neîmplinite şi de proiectele întârziate sau amânate.
Sentimental
Trecutul ne poate folosi numai în măsura în care învăţăm din el. Dacă regretăm lucrurile care s-au întâmplat, asta are valoare numai dacă regretele sunt impulsuri pentru a nu mai repeta greşelile care ne-au condus la ele. Dar regretele pentru lucruri faţă de care nu ne considerăm vinovaţi sunt inutile. Ele ne dezvăluie doar faptul că ne-am ataşat de ceea ce am pierdut mai mult decât era necesar, sau că pe undeva greşim chiar în atitudinea faţă de ele. De aceea să trăim în prezent, să ne bucurăm de persoana iubită, acceptând-o aşa cum este ea, să încercăm să îi înţelegem nevoile sufleteşti.
Sănătate
În principal stresul şi încordarea sunt cauzele problemelor de sănătate din această săptămână, sunt frecvente durerile de cap şi ameţelile sau lipsa de echilibru. Este necesar un consum ridicat de lichide şi de fructe sau legume proaspete.
Atenţionări
Miercuri până la ora 14.10 trebuie să fim prudenţi la condus, să nu ne implicăm în discuţii de afaceri şi să evităm orice fel de discuţii contradictorii sau lămuritoare.
Tradiţii
La mulţi ani celor care poartă numele Sfântului Dumitru, pe care-l sărbătorim vineri!
Este o mare sărbătoare creştină, o sărbătoare care încheie un ciclu al naturii, aducând toamna – iarna, retragerea vegetaţiei, retragerea noastră din acţiunile directe, rapide.Sfântul Dumitru sau Sânmedru este un sfânt creştin devenit în folclor o divinitate agrară. Împreună cu Sângiorzul (Sfântul Gheorghe), Sânmedru împarte anul pastoral în doua anotimpuri egale: vara, de la 23 aprilie până la 26 octombrie, având ca mijloc al timpului data de 20 iulie (Sântilie); iarnă, între 26 octombrie şi 23 aprilie, cu mijloc la 16 ianuarie (Sânpetru de iarnă). Sânmedru  se mai numeşte şi Ziua Soroacelor, pentru ca în această zi se rezolvau şi se lichidau toate socotelile, chiriile, împrumuturile, slujbele sezoniere şi alte înţelegeri încheiate cu şase luni în urmă. Chiar dacă numai trăim în lumea mitică a satelor putem să intrăm în acest ritm anual. În noapte de ajun se fac focuri mari, se chiuie, se sărbătoreşte, încheierea cu bine a perioadei fertile a anului.
De aceasta zi se leagă o serie de acte rituale şi de practici de pomenire şi de îmbunare a sufletelor celor morţi care se spune că părăsesc, la această data mormintele.
Sâmbătă se sărbătoreşte Sfântul Dumitru Basarabov, el este ocrotitorul Bucureştiului, în vremuri grele racla sa a fost scoasă pe străzile Bucureştiului – de exemplu în 1815 pentru a se pune capăt epidemiei de ciumă, în1827 pentru secetă şi în 1831 pentru epidemia de holeră – se spune că rugăciunile la moaştele Sfântului sunt grabnic ajutătoare.
 
Chiar dacă am mai postat această povestioară, ea este prea sugestivă pentru această săptămână, pentru a nu-l repeta.
Un tânăr director executiv, conducea pe strada, puţin cam prea repede, noul sau Jaguar. Era atent la copiii ce ar fi putut ţâşni de după maşinile parcate, si a încetinit atunci când a crezut ca a văzut ceva. Pe măsură ce maşina sa trecea, nici un copil nu a apărut. In schimb, o cărămida a lovit una din portierele Jaguarului.
A apăsat pe frână şi a întors Jaguarul înapoi, la locul unde fusese lovit de cărămida. A sărit furios din maşina, a pus mâna pe primul copil întâlnit în cale şi l-a lovit de o maşină parcata, ţipând:
„Ce a fost asta şi cine eşti tu? Ce crezi că faci? Aceasta este o maşină nouă şi cărămida pe care ai aruncat-o te va costa mulţi bani. De ce ai făcut asta?”
Copilul era speriat.
„Vă rog, domnule, vă rog, îmi pare rău dar nu ştiam ce altceva sa fac,” a explicat el. „ Am aruncat cărămida pentru că nimeni altcineva nu v-ar fi oprit…”
Cu lacrimile şiroind pe obraji, copilul a arătat ceva lângă maşina parcată.
„Este fratele meu” a spus. „A luat curba greşit şi a căzut de pe scaunul cu rotile, iar eu nu pot să-l ridic înapoi.”
Trist, copilul i-a cerut apoi, directorului:
„Mă ajutaţi vă rog să-l pun înapoi in scaunul cu rotile? Este rănit şi e prea greu pentru mine.”
Mişcat de cuvintele copilului, şoferul a înghiţit cu greu nodul pe care-l simţea în gât. Rapid, el a ridicat copilul handicapat înapoi în scaunul său, apoi a luat o batistă şi i-a bandajat zgârieturile si tăieturile. Totul arăta ca şi cum ar fi făcut o treabă bună.
„Mulţumesc şi Domnul să te binecuvânteze” i-a spus copilul recunoscător, străinului.
Prea mişcat pentru a mai putea vorbi, omul pur şi simplu a privit copilul cum împingea scaunul cu rotile a fratelui sau în josul drumului, spre casa lor.
Jaguarul a făcut un drum lung şi încet înapoi. Stricăciunea era foarte vizibilă, dar şoferul nu a reparat-o niciodată. El a păstrat urma de pe portiera, astfel încât să-şi amintească oricând de mesajul primit:
„Nu trece prin viaţă prea repede, astfel încât cineva să fie nevoit să arunce o cărămidă în tine, ca să-ţi capteze atenţia!”
Dumnezeu le şopteşte sufletelor noastre şi le vorbeşte inimilor noastre. Câteodată când nu avem timp sa ascultam, El aruncă o cărămida în noi. Este alegerea noastră să ascultăm sau nu.  Din înţelepciunea indiana