Deseară Soarele trece în semnul Săgetătorului, ceea ce ne indică cu siguranţă apropierea sărbătorilor de iarnă. Apoi, acest semn care reprezintă iubirea concetă a bucuriilor vieţii, pe de-o parte, ne aduce aminte că este timpul să ne mai şi bucurăm, de orice, de firul de iarbă – cam veşted ce-i drept, de ceaţa de afară, cam tristă da merge, de cerul cu stele, de ciorba de cartofi că este post, de vinul roşu la dezlegări. Cred că ar trebui să lăsăm să iasă din noi bucuria, să ne lăsăm cuprinşi de micile nebunii ale vieţii, căci, ca să învăţăm, mai trebuie să şi greşim, nu-i aşa?
Lăsând la o parte bucuria, Soarel odată intrat în acest semn guvernat de Jupiter, formează o opoziţie chiaar cu Jupiter, care este cam supărat în exil, în semnul Gemenilor. Aşa că opoziţia asta îi pică la ţanc, căci are pe să-şi concentreze supărarea. De aceea polemicile, ripostele, revoltele şi alte chestii de acest tip, ne vor însoţi o lungă bucată de vreme, cam până la jumatea lui decembrie.
Dar să revenim la azi, cu Luna în semnul Peştilor, cu Soarele gata de plecare spre Săgetător şi Venusîn prag de Scorpion, aş putea spune că nu ne simţim prea fericiţi, că nu vedem partea frumoasă a vieţii şi nici nu ne dorim.
Cu toate acestea putem visa, la propriu şi la figurat, putem scrie, citit, ne putem întâlni cu oamenii pe care-i iubim şi admirăm, pentru a ne bucura sufletul cu prezenţa lor.
De fapt putem face orice ne place sau ne pasionează, căci vom reuşi fără probleme, indiferent de conjuncturi. Acum este o perioadă în care avem nevoie să creştem, să ne dezvoltăm, să căpătăm aripi. Mintea noastră este ca un burete, iar inima ne e precum un râu. Nu e ciudat că cei mai mulţi dintre noi preferă să absoarbă mai degrabă decât să alerge? Când tâjeşti nu ştii după ce, şi când eşti cuprins de jale fără să cunoşti pricina, atunci creşti cu tot ce creşte şi te înnalţi către sinele tău cel mai deplin.
Este o tendinţă de libertate, aflată deocamdată la stadiul de dorinţă, în fiecare dintre noi. Aceasta însă nu o vom putea obţine decât dacă înţelegem exact legile universului şi ne armonizăm cu el. Este vorba despre cuvinte ca vibraţii, altruism, astrologie, sistem planetar, libertatea spiritului, prin eliberarea de teamă. Ele sunt un fel de cuvinte cheie ale acestei perioade.
Să nu uităm că atunci când simţim că facem un lucru util, ne umplem de o energie care uneori ne împinge să pretindem de la alţii mai mult decât ni se poate oferi. Dar asta înseamnă deja că am acceptat dependenţa noastră de cei de la care cerem. Solidaritatea cu cei care au o atitudine similară de nemulţumire sau de revendicări ne poate face să ne simţim, temporar, mai puternici, dar în realitate este o renunţare la responsabilitatea noastră individuală. Când viaţa noastră nu va mai depinde de alţii, nu vom mai simţi nici nevoia de revoltă.
Nu este întâmplător că astăzi are loc o mare sărbătoare creştină, Intrarea în biserică a Maicii Domnului, care a fost dusă la templu de părinţii ei Ioachim şi Ana la 3 ani şi unde a stat  până la vârsta de 15 ani, în cea mai sfântă încăpere numita Sfânta Sfintelor; este cu atât mai puţin întâmplător că de astăzi se citeşte la slujba de Utreniese canta Catavasiile: „Hristos Se naste, slaviti-L!…” Este o sărbătoare care ne pregăteşte si pe noi sa-L lăsăm pe Hristos sa se nască tainic in noi.În popor această sărbătoare este numita Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia, care corespunde în Calendarul popular cu celebrarea unei năprasnice divinităţi a lupilor, Filipul cel Şchiop sau Filipul cel Mare (21 noiembrie). În noaptea de Ovidenie, când se credea că se deschide Cerul şi vorbesc animalele, se priveghea la lumina unei lumânări încolăcite, o strachină cu apa de leac. Tot atunci se făceau farmece şi descântece, se afla ursita. Pentru copiii morţi nebotezaţi şi pentru oamenii înecaţi şi morţi fără lumânare li se făceau în aceasta zi praznice şi li se împărţeau pomeni. Întrucât se credea că în noaptea de Ovidenie strigoii circulau fără oprelişte, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile uşilor, vatra şi cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul. De la Ovidenie până la Sângiorz, femeilor le era interzis să mai spele rufele la râu.
 
ORA PLANETARĂ A LUI MERCUR
Vreau să merg alături de ceilalţi care merg. Nu vreau să stau deoparte şi să privesc cum ceilalţi trec pe lângă mine.
 
GRADUL SABIANAL ZILEI – 30 SCORPION
Viaţa pe pământ este ca o scenă pe care fiecare îmbracă un costum şi joacă un rol din dorinţa de a oferi un spectacol cât mai reuşit, de a-şi crea o imagine cât mai frumoasă şi mai demnă de admiraţie, o evoluţie cât mai eficientă. Adesea ne jucăm, în viaţa noastră, unii cu alţii, dar dincolo de acest joc există numai pace. De aceea, tot ce se întâmplă merită privit cu înţelepciune şi detaşare, astfel încât la sfârşitul piesei, când ne scoatem măştile, să nu avem nici un fel de resentimente unii faţă de alţii, fiindcă de fapt resentimentele sunt împotriva noastră, nu a altora.
 
GRADUL SABIAN AL LUI MERCUR – 21 SCORPION
VÂNĂTORI ÎMPUŞCÂND RAŢE SĂLBATICE
Nu este greu să ucizi fiinţe care nu se pot apăra. Ai nevoie doar de instrumente şi de o anumită îndemânare. La fel, nu este greu să loveşti în cei care nu te pot lovi. Dar aceasta nu este o dovadă de curaj sau de vitejie, ci doar o dovadă a faptului că eşti capabil să distrugi – şi oricine e capabil de aşa ceva, dacă vrea. Dar eşti capabil să redai viaţa unei fiinţe ucise de tine? Sau eşti capabil să aduci altora bucurie cel puţin în aceeaşi măsură în care le poţi aduce durere? Adevărata putere este cea care ştie să creeze lucruri bune pentru toţi.