Astăzi Venus trece în semnul Capricornului la ora 6.10, pe Luna fără direcţie, ceea ce subliniază faptul că din punct de vedere relaţionalo sentimental urmează o perioadă mai delicată, chiar dacă odată intrată în acest semn Venus intră în sextil cu Neptun şi formează o conjuncţie cu Pluton. Mai degrabă aceste aspecte ne aduc conştinetizarea că avem nevoie de iubire, de armonie şi înţelegere în viaţa noastră, că este important să ne privim partenerul de viaţă cu multă dragoste şi să apreciem calităţile înainte să observăm defectele. Romantismul aspectului dintre Venus şi Neptun aduce mai mult stări de confuzie, un dor nedesluşit în suflet după ceva sau cineva.
Revenind la ziua de astăzi, se imune prudenţă în afaceri, în întâlniri, la cumpărături, care ar fi de evitat, să fim mai mult îndreptaţi spre ordonare, administrare, organizarea activităţilor, analiza lor. După toate acestea ne putem face planuri noi, ne putem ocupa de reparaţii, atât la propriu cât şi la figurat, putem avea intuiţii extraordinare, înţelegând lucruri complicate, care ne păreau ascunse, inabordabile, având intuiţie şi inspiraţie.
În plus Luna este în opoziţie cu Lilith ceea ce amplifică temerile, nesiguranţa, nemulţumirea, dar ne conferă luciditate în înţelegerea cauzelor problemelor pe care le avem.
Este important să păstrăm armonia, să avem pace în suflet, să fim mărinimoşi, să mulţumim pentru ceea ce avem, să-i binecuvântăm pe cei din jur.
 
ORA PLANETARĂ A LUI MERCUR
Rugăciunea este un instrument foarte puternic de conec­tare a fiinţei noastre la Pacea lui Dumnezeu, aşa cum spuneam şi ieri, cînd aţi citit rugăciunea Sfîntului Francisc de Asissi şi a Maicii Te­reza. Rugăciunea nu este, însă, felul în care ne aşezăm în genunchi şi cerem de la Dumnezeu favoruri, pri­vilegii ori împlinirea dorinţelor, deşi la un anumit nivel au şi acestea însemnătatea şi puterea lor. Noi ne referim acum la “rugăciunea” a cărei putere ne poate schimba mintea, trăirea interioară şi modul de a ne trăi viaţa. Rugăciunea de ieri era una dintre ele. Există în tradiţia isihastă ortodoxă (se foloseşte în special la Muntele Athos) Rugăciunea Inimii: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. O rugăciune – pe cît de scurtă, pe atît de puternică (mîine vom vorbi despre “Tatăl Nostru” şi semnificaţia sa pentru viaţă)! Dar, ca şi moaştele sfinţilor, ca şi Iisus însuşi pe vremea vieţii sale pămînteşti, „miracolul rugăciunii se ascunde în credinţa, în răbdarea şi-n puterea de concentrare a celui ce-o spune. La muntele Athos, călugării recită Rugăciunea Inimii necontenit. Fie că mătură, curăţă cartofi ori se spală, ei nu fac altceva decît să repete continuu şi constant Rugăciunea Ini­mii. Şi nu aşteaptă prin aceasta nici un miracol. Nu aşteaptă să pice din cer vreun cont, vreo afa­cere bună, vreo iubită apetisantă ori capacitatea de a vedea cine al cui duşman este! Rugăciunea isihastă sau Rugăciunea Inimii ne detaşază şi ne desprinde de gîndurile lumii. Rugăciunea Inimii nu-i mai permite minţii să-şi înzdrăvenească pute­rea de a gîndi răul, distrugerea, nefericirea şi frica lumii. Spusă de dimineaţă pînă-n noapte, spusă cu răbdare, cu perseverenţă şi cu toată credinţa, Rugăciunea Inimii le-a adus unor oameni daruri de neimaginat. Unii au primit darul clarviziunii, alţii pe acela al puterii de a vindeca, altora li s-a dăruit accesul la înţelepciune şi la înţelegerea a ceea ce este existenţa, Viaţa, Dumnezeu, sfinţenia sau păcatul. Acest gen de rugăciune are două secrete esenţiale: 1) puterea minţii de a se concentra asupra rugăciunii, ceea ce o distrage de la sporovăiala ei asupra lucrurilor lumii; 2) repetiţia rugăciunii. Concentrare şi repetiţie, iată cele două aspecte fundamentale care fac din orice rugăciune un drum ori – poate – o portiţă către exprimarea minţii divine prin om. Un om obişnuit care începe să “repete” o rugăciune se va confrunta cu obstacolele puse în cale de propria sa minte înainte de a se putea concentra cu desăvîrşire asupra rugăciunii. Mai întîi, el va constata că “mintea proprie gîndeşte în paralel cu partea conştientă care spune rugăciunea!”. Omul ar putea simţi că are două minţi, care gîndesc în acelaşi timp. Va avea dificultăţi de concentrare, va uita rugăciunea, poate uita cuvintele sau poate uita s-o mai spună. El poate depăşi acestea toate prin decizia constantă de a relua rugăciunea şi de sute de ori, dacă este nevoie, prin perseverenţă şi concentrare voită pînă cînd “mintea paralelă nu se va mai auzi”. În plus, apar deturnări şi din lumea exterioară şi aceasta pentru ca noi să vedem că există o pu­tere a minţii, care se manifestă deopotrivă prin gîndurile proprii, dar şi prin acţiunile şi evenimentele vieţii de zi cu zi.
 
GRADUL SABIANAL ZILEI – 19 CAPRICORN
UN COPIL DE VREO 5 ANI CĂRÂND O SACOŞĂ URIAŞĂ, PLINĂ CU BUNĂTĂŢI
Copiii dau dovada adesea de o înţelepciune ieşită din comun, şi a cărei sursă adulţii încearcă doar sa o justifice, dar nu şi să o înţeleagă. Auzind copilul rostind vorbe adânci, adulţii obişnuiesc să afirme că el „nu ştie ce spune”, „o fi auzit pe cineva”, sau că „a vrut să spună altceva”… Dar multe dintre lucrurile rostite de copii vin din adâncurile fiinţei lor, din înţelepciunea universală, şi ele sunt un bogat dar divin cu care copiii vin înzestraţi aici, dar pe care adulţii ar trebui să înveţe să-l aprecieze şi să-i ajute pe copii să-l dăruiască tuturor.
 
GRADUL SABIAN AL LUI MERCUR – 14 CAPRICORN
UN BASORELIEF ANTIC SĂPAT ÎN GRANIT RĂMÎNE MĂRTURIE DESPRE O CIVILIZAŢIE MULT TIMP UITATĂ
Lucrurile însemnate din trecut rămân înscrise mult timp sub forma de amintiri solide, în memoria noastră sau în urmele concrete lăsate de ele. Ele ne amintesc, chiar la mii de ani distanta, că omenirea a fost mereu capabilă de lucruri măreţe, care să înfrunte timpul, şi că viaţa noastră merită trăită tot pentru a construi lucruri care să nu dispară la primul semn de furtună. Dar, mai ales, aceste amintiri ne readuc în atenţie lucruri din care avem încă de învăţat.