Această săptămână este guvernată de Lună aflată duminică în semnul Scorpionului apoi ea străbate până la finalul ei semnele Săgetător, Capricorn şi Vărsător, formând cu Soarele Ultimul Pătrar, luni seara, puţin înainte de miezul nopţii. În săptămânile guvernate de Lună, lucrurile sunt mai schimbătoare decât deobicei, dar pot fi schimbate în favoarea noastră, secretul constă în a ne asculta intuiţia şi a nu ne lăsa copleşiţi de emoţiile negative.
Ziua de luni este cea mai tensionată, în primul rând au loc o mulţime de aspecte, dintre care cel mai important este conjuncţia inferioară dintre Soare şi Mercur retrograd care deschide practic un ciclu de 120 de zile, mai exact până în 9 iulie 2013, de aceea este important ca luni să ne oprim puţin din alergătură şi să medităm asupra proiectelor pe care ne dorim să le desfăşurăm în această perioadă, să le notăm şi să le schiţăm primii paşi.
Tot luni mai are loc cuadratura dintre Venus şi Jupiter, interesantă de altfel, căci Venus este în exaltare iar Jupiter în exil, aşa că micul şi marele benefic conlucrează cu dificultate împreună, sancţionându-se grav greşelile făcute din dorinţa de a avea, a fi cineva sau din vanitate, dar şi cuvintele spuse de dragul cuvintelor, vorbele aruncate în vânt cu destinaţie evidentă şi bârfele. Din acest motiv pot să se manifeste reacţii dure sau violente, certuri şi discuţii. Pe scurt se impune multă prudenţă în ziua de luni.
Marţi încep încet, încet să se mai regleze lucrurile, să se mai detensioneze atmosfera, dar totuşi lucrurile rămân încurcate.
Apoi, întreaga săptămână se află sub influenţa prefixului ”re”, căci revin în prezent o mulţime de conjuncturi şi situaţii înţelese greşit, gestionate prost sau pur şi simplu ignorate, tocmai pentru a fi reanalizate, sau revizuite, rediscutate. Din acest motiv, în unele situaţii pot fi considerate oportunităţi, în altele tensiuni sau presiuni, oricum, în orice situaţie, de fapt suntem împiedicaţi să greşim, avertizaţi, semnalaţi.
În schimb, cu siguranţă tot ce trăim în acest interval ne va fi de folos la sfârşitul lunii martie şi începutul lunii aprilie.
În plan sentimental, se poate spune că are loc conjuncţia dintre Mercur retrograd şi Venus, cu Mercur în exil şi Venus în exaltare, ceea ce face ca noi să fim mai puţin orientaţi să judecăm, să criticăm, să comentăm şi mai deschişi la a ne manifesta sentimentele. Aspectul exact se formează joi, de aceea poate că ar trebui să folosim acest prilej pentru a încerca să ameliorăm tensiunile şi să ne dedicăm timp şi energie persoanei iubite.
Poate că această săptămână ne spune, la nivel subtil: trăieşte acum, chiar acum; apreciază şi iubeşte acum; acţionează acum, căci peste un minut ar putea fi prea târziu. Fii acum. Fii prezent. Savurează ceea ce simţi. Bucură-te de răsăritul soarelui şi apreciază măreţia spiritului care te-a trezit şi-n dimineaţa aceasta. Iubeşte perfecţiunea spiritului care te îmbrăţişează şi-n somnul din noaptea aceasta.
Adesea, evenimentele nefericite ne aduc aminte că am uitat să trăim şi să ne simţim fericiţi. Când suntem prezenţi în viaţa proprie, viaţa este prezentă în noi, de asemenea. Când ne simţim vii în clipa aceasta, clipa devine vie în noi. Şi-n clipa aceasta vie nu avem prea mult timp pentru Ego-ul nostru. Nu avem timp să ne batem capul cu întrebări aiuritoare, ori cu explicaţii sofisticate. Fiindcă atunci suntem grăbiţi să simţim, să gustăm, să fim prezenţi, să savurăm prezenţa noastră în viaţă, ca pe o prăjitură ne mai întâlnită. În clipa aceea nu ne mai îngrijorăm întrebându-ne: „ce-o fi mâine? De ce-o fi fost acel lucru ieri? Ce să fac?”. Atunci, pur şi simplu, ştim. Când suntem prezenţi, ştim ce să facem. Când suntem în clipa de acum, simţim şi adierea gândului divin atingându-ne sufletul. Devenim sensibil la orice mişcare şi intrăm în mişcarea acestui întreg, conţinut în clipă ca într-un univers infinit. Iată cum probabil mulţi dintre noi ar trebui să trăiască această săptămână, cel puţin aşa cred eu.
Vineri se serbează Ziua femeii, care de fapt reprezintă femeia militantă, fiind un motiv să ne bucurăm, să petrecem cu cei dragi. Să râdem şi să uităm de necazuri sau boli.
În plus să nu uităm că sâmbătă sunt şi Măcenicii. Este o importantă tradiţie atât populară cât şi religioasă, Măcinici se numesc  spiritele moşilor şi strămoşilor celebrate în ziua de 9 martie, considerată şi început de An agrar. Sărbătoarea din Calendarul popular corespunde, ca dată calendaristică şi, parţial, ca semnificaţie, cu cei 40 de Sfinţi Mucenici din calendarul bisericesc, jertfiţi pentru credinţa lor în cetatea Sevastiei. În ziua de 9 martie, ultima zi a Babei Dochia erau efectuate practici precreştine, specifice începutului de an nou: aprinderea focurilor, purificarea spaţiului, pregătirea alimentelor rituale, efectuarea unor practici de pomenire a morţilor, începerea simbolica a celor mai importante activităţi economice, prevederea vremii şi belşugului în noul an.
La nici o alta sărbătoare calendaristică nu abundă copturile antropomorfe ca la Măcinici. Acestea arătau, de cele mai multe ori, ca nişte păpuşi „cu cap, ochi, nas, gura, mâini şi picioare făcute din faină de grâu şi frământate în miere, cu miez pisat de nucă, sau nişte figurine în formă de om”.
În sudul ţării, formele antropomorfe din aluat, asemănătoare cifrei opt, nu erau coapte, ci numai uscate şi fierte în apa în care se adăugau zahăr şi miez de nucă. Foarte interesantă şi bogată în semnificaţii este ornamentarea unor copturi, în special a colacilor, cu cercuri mici, simbolul Soarelui ajuns în cursa sa anuală la echinocţiul de primăvara. Preparatele din aluat, indiferent de denumire, formă sau dacă erau sau nu sfinţite în biserică, se dădeau întotdeauna de pomană şi reprezentau spiritele grâului aduse sacrificiu unei zeităţi solare.
Obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua de 9 martie, început de An agrar, celebrat la echinocţiul de primăvară – cred eu în trecut, acum fiind asimilat cu sărbătoarea religuoasă, este o reminiscenţă a sărbătorilor bahice ale antichităţii. Oamenii credeau că vinul băut la Măcinici se transforma de-a lungul anului în sânge şi putere de munca. Credinţa că începutul simbolic al activităţilor economice la Anul Nou aduce spor şi belşug era foarte puternică, de vreme ce în ziua de 9 martie era scos plugul în ţarină şi se trăgea prima brazda. Ieşirea cu plugul în moşie avea valoare de simbol, întrucât din acel moment începea anul agrar. Numeroase practici care vizau atât domeniul material, cât şi domeniul spiritual aveau acelaşi ţel: începerea cu succes a anului agrar.
Hm, de ce nu am face şi noi la fel, metaforic vorbind?