Toţi avem nevoie de iubire. Iubirea face parte din natura noastră, la fel ca mâncatul, băutul şi dormitul. Câteodată ne găsim complet singuri admirând un apus minunat şi gândim:

”Frumuseţea asta nu are nici o importanţă , pentru că nu am pe nimeni cu care să o împart.” În acele momente ar trebui să ne întrebăm: de câte ori ni s-a cerut iubire şi am fugit? De câte ori ne-a fost frică să ne apropiem de cineva şi să-i spunem clar că îl iubim? Ţi-e frică de singurătate. E ca un drog, ca cel mai rău narcotic. Dacă amurgul nu are nici un sens pentru tine, fii smerit şi pleacă în căutarea iubirii. Să ştii că – la fel ca şi cu alte binecuvântări spirituale – cu cât reuşeşti să dai mai multă iubire, cu atât vei primi mai multă în schimb.

În luna decembrie mai ales a acestui an, Soarele se lasă greu văzut. În vechile tradiții se spune că Dumnezeu i-a lăsat omului chiar în fața ochilor, tot ceea ce trebuie să vadă – se numește Tradiția Soarelui. Ea spune că dacă vrei să vezi cine ești învață să privești în jurul tău. Puterea se află în toate lucrurile mărunte din care este alcătuit drumul unui om; lumea este o sală de clasă, iar Iubirea supremă, care știe că ești viu, te va învăța ce trebuie.

Fie ca Dumnezeu să ne dea

Un curcubeu pentru fiecare furtuna,

Un zâmbet pentru fiecare lacrimă,

O binecuvântare pentru fiecare încercare,

Un prieten pentru fiecare clipă de singurătate,

Un răspuns pentru fiecare rugă.