Viaţa este un joc dur şi halucinant, viaţa înseamnă salturi cu paraşuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi şi să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voinţa de a ajunge în punctul tău cel mai înalt şi a te simţi nemulţumit şi neliniştit când nu reuşeşti să o faci. În Ajunul Crăciunului este o zi specială mă gândesc de fiecare dată cum să renasc, și primul lucru pe care-l fac este să mulțumesc. Indiferent de eșecurile și greutățile avute, căci ele mă ajută să renasc.

Viaţa este uneori foarte zgârcită și cred că anul 2025 a fost așa: trec zile, săptămâni, luni şi ani fără să simţi nimic nou. Totuşi, odată ce se deschide o uşă, o adevărată avalanşă pătrunde prin spaţiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa următoare ai mai mult decât poţi accepta. Au fost multe momente de acest tip, poate au trecut neobservate, dar, dacă privim în urmă, le vedem și sigur ele au deschis ușa unor noi oportunități care se vor manifesta. Ușile acestea sunt încă deschise, doar dacă privim la fluxul de Lumină care intră prin ele, vom ști ce avem de făcut.

Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta. Unii o fac firesc şi spontan bine, dar majoritatea trebuie să o reînveţe, să-şi reamintească cum se iubeşte şi toţi, fără excepţie, au nevoie să ardă pe rugul emoţiilor lor trecute, să retrăiască unele bucurii şi dureri, prăbuşiri şi recuperări, până ce izbutesc să discearnă firul conducător care există pe urmele fiecărei întâlniri. La această renaștere mă gândesc astăzi.