„Soarele reflectă impulsul din orice fiinţă umană de a se exprima pe sine şi de a creşte către ceea, potenţial, este.” – Liz Greene

Se spune că, în fiecare om, Spiritul este reprezentat de o minusculă particulă luminoasă, căreia ocultiştii i-au găsit şi localizarea exactă: în inimă. Aceasta este scânteia divină din fiecare om, sau corespondentul ei fizic, până acum nedescoperită de ştiinţa materială, fiindcă nici nu a căutat-o în mod adecvat. Ea conduce întreaga fiinţă a omului, prin imensul ansamblu de celule, formând ţesuturi şi organe ale corpului fizic, pentru ca fiinţa umană să exprime în lumea concretă lumina spirituală, subtilă, emisă de această particulă sacră, esenţa vieţii din fiecare.
Prin analogie, în centrul Sistemului Solar se găseşte Soarele, iar pentru cel care ar privi Sistemul Solar din afara sa, de la mare distanţă, ar fi destul de dificil să ghicească faptul că punctul acela luminos este steaua în jurul căreia se mişcă totul în acest sistem. Până şi pământenilor le-a fost greu să creadă, până acum mai puţin de un mileniu, că Soarele este în centrul sistemului nostru planetar. Deşi unii spun că a fost doar o perioadă temporară de uitare a unor învăţături antice care recunoşteau Soarelui rolul central în viaţa lumii.
Atunci când Akhenaton, cel care a fost faraonul egiptean Amenhotep al IV-lea, impunea ţării sale noua religie dedicată zeului unic, Aton, Discul Solar, el ilustra această credinţă în Soare ca sursă unică a vieţii fizice şi spirituale, ca Lumină a Lumii. Mai târziu, Iisus s-a declarat El însuşi Lumina Lumii, afirmându-şi astfel unitatea cu sursa vieţii cosmice din acest colţ al universului, în care ne găsim.
Dar în astrograma oricărui om este prezent Soarele, fiindcă Lumina Vieţii este la fel de vie în fiecare. Şi tocmai locului central al Soarelui, şi rolului său unanim recunoscut de sursă de energie şi de viaţă pentru planeta Pământ, i se datorează faptul că, azi, toţi oamenii îşi cunosc zodia natală, adică semnul zodiacal în care se afla Soarele la naşterea lor. Prin aceasta, zodiacul este cel mai clar simbol al unităţii umanităţii, al faptului că toţi fac parte din aceeaşi mare familie a celor născuţi sub cerul terestru, iar apartenenţa la zodii natale diferite nu îi desparte, ea fiind la fel de puternică în toate rasele şi popoarele, în toate clasele şi păturile sociale, şi la toate vârstele.
Mai nou, unii astrologi propun ca astrograma să fie construită ca o imagine a cerului văzută de pe Soare. În sistemul heliocentric, Soarele nu mai apare pe cerc, ci este subînţeles în centrul cercului zodiacal. Este o tentativă îndrăzneaţă şi, probabil, care va da noi impulsuri astrologiei în secolele viitoare, atunci când omul va reuşi să depăşească limitările terestre şi va avea acces la comunicarea şi deplasarea liberă în sistemul solar şi în spaţiul cosmic. Deja, unii astrologi folosesc în paralel, în studiile lor, sistemul geocentric şi pe cel heliocentric. În sistemul geocentric (care plasează Pământul în centrul imaginii zodiacale studiate), informaţia se referă la viaţa terestră, cu implicaţiile sale specifice acestei planete. Dar informaţiile furnizate de sistemul heliocentric se referă la ceea ce vibrează, în fiinţa umană, în rezonanţă cu centrul Sistemului Solar, cu lumina spirituală a Soarelui. Se spune că îngerii din Soare sunt cei care guvernează colţul nostru de univers, inclusiv planeta Pământ, pentru ca ea să existe şi să evolueze în armonie cu celelalte planete din vecinătate.
Dar până când vom deveni conştienţi de ceea ce ne spune cu adevărat Soarele, ca simbol astrologic şi ca sursă a luminii spirituale, încă mai privim la el şi suntem orbiţi de strălucirea lui, în timp ce, totuşi, zi de zi, ne bucurăm de ceea ce ne oferă el pe Pământ şi în viaţa noastră.