Marte Ceres şi Vesta merg alături de ceva vreme, practic de la începutul anului, după ce toate trei au retrogradat în semnul Balanţei şi au contribuit intens la amplificarea efectelor Crucii cardinale, acum sunt la momentul de întâlnire, care începe prin conjuncţia Ceres Vesta din 5 iulie.
Înainte de toate ar trebui să fac anumite consideraţii legate de cei doi asteroizi.
Ceres este cel mai mare dintre toţi asteroizii şi este considerat de câţiva ani o planetă pitică. În mitologie o reprezintă pe Demeter, zeiţa fertilităţii, considerată şi Marea Mamă, având conotaţie şi de Mama Natură. Este un asteroid cu influenţe complexe asupra noastră, şi, ca toţi asteroizi, ea reprezintă laturi ale personalităţii noastre care nu este reprezentată de nici o planetă. Din punctul meu de vedere este cea mai completă ca manifestare, mai ales legată de latura noastră concretă, umană, reprezentând faţete profunde ale laturii noastre feminine, depăşirea ataşamentelor emoţionale, de orice fel, dar, mai mult decât orice, cea mai completă şi complexă manifestare a iubirii umane, care presupune sacrificiu, renunţare, dedicare.
Vesta face parte din categoria asteroizilor mult mai subtili, ea fiind mitologic, cea care întreţine focul sacru, simbolic reprezintă flacăra speranţei, exprimarea sufletului şi constanta preocupare spirituală. Cei doi asteroizi sunt manifestări subtile, fine ale sufletului, ne vorbesc despre nevoia de a înţelege esenţa Vieţii. De fapt lucrul cu asteroizii este dificil căci energia lor este foarte subtilă, ei reprezentând părţi ale unui întreg pierdut. Faptul că centura de asteroizi este plasată între Marte şi Jupiter, ne spune că ei se apropie mai mult de legile care guvernează universul nostru, că influenţa este greu de resimţit, în sensul material, dar cu siguranţă acţionează extrem de intens în plan subtil, explicând multe situaţii, dealtfel greu de înţeles.
Marte este planeta forţei fizice, concrete, ea face legătura cel mai bine cu Mama Natură, pentru că conţine energia vieţii dar şi a primăverii. Marte reprezintă dulceaţa părţii noastre instinctive, dorinţa, luptătorul neînfricat care poate ieşi învingător de fiecare dată când ne depăşim propria inocenţă şi necunoaştere. Marte ne îndeamnă să răspundem la întrebarea simplă, care are cea mai pură energie, dar pe care atât de puţini o folosim: ”ce vreau?”.
Marte fiind în Balanţă, semn considerat de exil, nu are forţa brută, ci este cu siguranţă determinat să acţioneze ca răspuns la ceea ce este în jur, de aceea toate întâmplările acestei perioade par inexplicabile, ele sunt o reacţie şi o consecinţă a acţiunilor noastre din trecut, el a blocat tot ce nu funcţiona în conformitate cu planurile superioare ale existenţei, tocmai pentru a le îndrepta. Asocierea cu Ceres şi Vesta ar trebui să ne determine să punem întrebarea ”ce a vrut acest lucru, fapt, eveniment să fie înainte să devină nociv, urât, brutal şi toxic?”. Cumva Marte are o natură alchimică în aceste asocieri, adică este mai degrabă asemănător cu Pluton, răscolind şi dărâmând tot ce nu funcţionează.
Această vară are trei etape, în care toate semnalele şi acţiunile nefinalizate în primele 4 luni ale anului se vor aşeza.
Prima etapă începe pe 5 iulie prin conjuncţia Ceres Vesta şi se termină la sfârşitul lunii iulie când cele trei vor părăsi semnul Balanţei şi vor trece în semnul Scorpionului, unde Marte şi Vesta pot fi considerate în domiciliu, şi unde Ceres îşi caută forţa interioară pentru autodepăşire.
Astfel că în luna iulie, este nevoie de muncă şi dedicare pentru a rezolva sau pentru a pune bazele unor noi acţiuni. Alături de Ceres, Marte şi Vesta se află Nodul Nord şi steaua Spica, un cuplu remarcabil ca forţă cu care nu ne vom mai întâlni prea curând. Se poate spune că sunt reunite forţe colosale pentru a reuşi să pornim pe o cale nouă, importantă, care să aducă în viaţa fiecăruia dintre noi evoluţie şi transformare spirituală.
Probabil că ne vom confrunta cu numeroase provocări şi cu siguranţă va trebui să ne învingem teama de a fi noi înşine şi a ne schimba viaţa în acord cu acest vis. Este probabil luna cea mai grea a acestui an, şi cu siguranţă încercările pe care le vom depăşi acum îşi vor arăta roadele ulterior.
Apoi în luna august Marte, Ceres şi Vesta, aflate în semnul Scorpionului vor forma cuadratură cu Jupiter şi Lilith. În plus cele trei vor forma în a doua jumătate a lunii trigon cu Junona. Aceste aspecte face ca luna august să fie una în care va trebui să ne depăşim prejudecăţile, să acţionăm, să fim calmi, căci provocările vor fi la tot pasul, este nevoie de repliere în sine, evitarea polemicilor dar mai ales de controlat impulsivitatea şi acţiunile vindicative. Marte în semnul Scorpionului devine subversiv, iar totul se va desfăşura în penumbră, de aceea este nevoie de multă atenţie şi corectitudine. În plus este important să ne regândim maniera de abordare a problemelor, evitând să luptăm pentru cauze nedrepte sau pierdute, acţionând doar pe baza proiectelor care au la bază legalitatea deplină. Pot apare adesea situaţii frustrante care de fapt sunt veritabile lecţii de viaţă, prin care ne educăm calmul, stăpânirea de sine şi credinţa.
De la jumătatea lunii septembrie se desface acţiunea conjugată a celor trei, astfel că se detensionează evident situaţia şi lucrurile intră în normal. În prima parte a lunii cele trei formează conjuncţie cu Saturn (Marte chiar pe 25 august), este într-un fel ultimul test de voinţă, care ne determină să ne concentrăm, să ne dedicăm acţiunile în care suntem implicaţi, căci multe dintre acţiuni vor fi stopate, ca nefiind necesare şi trebuie să avem înţelepciunea de a renunţa şi ne detaşa de ele pentru a face loc altora noi. Apoi voinţa ne va ajuta să depăşim obstacolele şi fiecare dintre noi va trebui să decidă lucruri importante, fiind necesare analizele profunde legate de eficienţa muncii personale, de dedicare, de implicare. Este un moment important de alegere a altor căi care se deschid, dar care pe moment nu par a fi simple, având nevoie de încredere, analiză profundă, calm, călire psihică sau de schimbarea strategiilor.
Iată deci ce spune Omraam Aivanhov, este absolut adevărat şi important de ştiut:
Pentru a avea o idee clară despre personalitate şi individualitate, trebuie să vă dau câteva imagini, iar una dintre cele mai bune vine, de altfel, de la cuvântul “persoana” – ea este o mască, un om care-şi pune diferite măşti pe chipul său, îşi schimbă personalitatea, dar rămâne mereu acelaşi. Iată că teatrul ne va da o idee exactă, un actor, un artist care este obligat să joace mai multe roluri, şi în fiecare piesă este îmbrăcat altfel, joacă în alt mod, se manifestă diferit. Iată ceea ce reprezintă personalitatea: rolul pe care îl joacă, pentru puţin timp, pe care-l schimbă apoi, dar omul însuşi rămâne neschimbat, rezistă timpului. Această comparaţie este foarte potrivită pentru personalitate. Aşadar fiinţa umană, care trebuie să trăiască o încarnare, o existenţă, se îmbracă, îşi pune o mască, ceea ce înseamnă că îşi ia o personalitate şi se manifestă într-un fel sau altul, este femeie sau bărbat, şi iată că într-o altă reîncarnare revine un altul, cu o altă personalitate, dar de fapt, el este mereu el însuşi. Atunci, acest “el însuşi” care rămâne este etern, nemuritor, iar “persoana”, ea este trecătoare. Iată, ceea ce este personalitatea. Ca în teatru.
Şi tot ceea ce rămâne, care se înscrie ca o moştenire, ca o bogăţie, din toate achiziţiile, din toate uceniciile prin care a trecut în timpul vieţii, tot ce rămâne înscris şi care trebuie transmis de la o reîncarnare la alta, este deci, ceea ce se păstrează în individualitate. Iar personalitatea se duce, dispare, nu mai rămâne nici o urmă de ea. Dar, toate achiziţiile, toate bogăţiile, toată înţelepciunea, acumulate, rămân moştenire, ca o bogăţie inseparabilă de individualitate.
Atunci, individualitatea poate fi comparată cu soarele, şi personalitatea cu luna. Şi, ca şi luna, ea este schimbătoare, tot timpul se modifică, fără o lumină proprie, şi fără un centru ca soarele; personalitatea este şi ea schimbătoare, instabilă şi fără centru, pe când individualitatea este ca soarele, mereu strălucitoare, luminoasă, puternică.
Şi acum, când vă întrebam ieri pentru cine lucraţi?… Dacă lucraţi numai pentru personalitate, adică pentru ceea ce se schimbă, se transformă, şi care în final nu vă va lăsa nici o urmă, atunci toată munca, toate bogăţiile, toate achiziţiile sunt pierdute, risipite, aţi lucrat în zadar. Iar acum, pentru a ne face o idee mai clară despre când şi unde lucrăm pentru personalitate şi unde lucrăm pentru individualitate, trebuie să analizăm câteva exemple din viaţă.
Care este cea mai puternică, cea mai remarcabilă calitate a personalităţii? Ei bine, ea vrea întotdeauna să ia, să posede, să se cramponeze, să reţină, să păstreze, să amplifice. Atunci, în acel moment, ea lucrează, dar în domeniul intelectului, al inimii şi al voinţei, pentru că personalitatea este o trinitate, şi ea – ceea ce nu v-am spus – personalitatea este o trinitate răsturnată. Individualitatea este o altă trinitate, dar redresată, aşezată. Asta înseamnă că personalitatea gândeşte, simte şi acţionează, dar într-un scop cât se poate de egoist, egocentric, de acaparare, de îmbogăţire, şi în acel moment, dacă nu există alte persoane sau alte forţe care să-i împiedice această tendinţă, care este cu adevărat o tendinţă posesivă, egoistă, ea se irită, devine răutăcioasă, crudă, vindicativă, răuvoitoare, nocivă, ea se înarmează, şi iată toate manifestările personalităţii, care vrea să păstreze ce-a câştigat, ceea ce vrea ea. Aşadar, toate gândurile sunt îndreptate mereu către ea, adică către a lua. Inima, adică sentimentele, sunt permanent orientate către ea, către bucuriile vieţii, iar voinţa sa este tot timpul axată pe ideea de a acţiona în folosul său. Iată ce este personalitatea.
Pe când, individualitatea, oh, ea vrea să ţâşnească, să strălucească, să dea, ea vrea să lumineze, să ajute, să susţină. Aşadar, ea dă ceva de la ea, propagă ceva, emană ceva, dar ce anume? Ei bine, ceva ce nu e personal, precum personalitatea, ceva impersonal. Ea vrea să facă eforturi, să se angajeze, să se sacrifice, să-şi arate abnegaţia, renunţarea, sacrificiul, generozitatea, şi iată de ce, ea nu reţine nimic, nu păstrează, nu se irită dacă vine cineva să ia, se bucură să vadă că ceilalţi se hrănesc, se adapă, se luminează, ea e fericită şi mulţumită. Şi individualitatea posedă o inteligenţă, o inimă şi o voinţă. Astfel, inteligenţa ei înseamnă strălucire, inima ei încălzeşte, iar voinţa ei înseamnă însufleţirea, eliberarea celorlalţi.