Ciclurile cosmice marchează viaţa terestră în mod mai mult sau mai puţin vizibil. Unele sunt folosite curent în calendare şi programe de acţiune. Altele sunt minimalizate sau complet neglijate, dar Astrologia le readuce în atenţia omenirii. Şi în viaţa fiecăruia, ciclurile cosmice funcţionează în mod inevitabil, dar cu aspecte particulare pentru fiecare individ, iar cunoaşterea lor ne permite să trăim în armonie cu ele.
Pluton încheie seria celor 10 planete ale Sistemului Solar, şi este şi planeta descoperită cel mai recent (în 1930). El este asociat cu distrugerea şi regenerarea, cu marile obsesii şi cu forţele lăuntrice, ascunse, care constituie o mare bogăţie a fiecăruia dar care trebuie descoperite şi aduse la lumină. Mai este asociat şi cu sexualitatea, moartea ca proces de renaştere la o viaţă nouă, secretele, ocultismul.
Pluton face un tur complet al zodiacului în circa 248 ani, un interval foarte lung, care poate fi cercetat folosind mai ales datele istorice. La ora actuală, Pluton este în Săgetător, în a doua jumătate a unui ciclu zodiacal care a început în 1824 şi va dura până în 2069. Orbita sa excentrică produce variaţii mari în mişcarea sa aparentă pe zodiac. Scriam despre asta în articolul Pluton în Săgetător din Astrele nr. 8: „Din acest motiv, tranzitul său printr-un semn are durate foarte variabile în jurul mediei teoretice de 20 de ani, de pildă i-au trebuit 30 de ani (1885-1915) ca să treacă prin Gemeni, 22 de ani (1915-1937) pentru a străbate semnul Racului, apoi 19 pentru a trece prin Leu (1937-1956), 15 ani (între 1956-1971) pentru a străbate semnul Fecioarei, şi a trecut foarte repede (în numai 12 ani) prin Balanţă (1971-1983) şi prin Scorpion (1983-1995).”

La nivelul vieţii personale, constatăm că într-o viaţă de durată medie (85 de ani), Pluton ar parcurge, teoretic, cam o treime din zodiac, în medie 4 semne sau 4 case natale, apucând astfel să facă o singură dată fiecare aspect major cu poziţia sa natală. Dar datorită mişcării sale excentrice, apar mari variaţii de la comportarea sa teoretică medie (vezi şi tabelul de mai jos, care prezintă vârsta la care survine aspectul major pentru fiecare generaţie).

Generaţia	Sextilul	Cuadratura	Trigonul	Opoziţia
1800	54	85	105	157
1820	58	89	114	148
1850	61	88	109	138
1880	54	74	89	113
1910	43	58	71	95
1930	35	48	60	87
1940	31	43	55	85
1950	27	39	52	84
1960	24	37	51	88
1970	23	36	52	96
1980	24	39	58	108
1990	27	45	67	125
2000	31	53	79	140

• sextilul survine în medie în jurul vârstei de 40 de ani, dar cu o toleranţă foarte mare, de până la 16 ani! De pildă, generaţiile născute în anii ’60-’70 au trăit acest sextil la vârsta de 23-24 de ani, cei de la 1950, la 27 de ani, în timp ce generaţia 1930 l-a avut la 34 de ani, iar generaţia 1820 îl trăia abia la vârsta de 58 de ani! Practic se observă că, în ultimele secole, Pluton a devenit activ la vârste tot mai timpurii, şi aceasta poate explica, de pildă, marea emancipare sexuală din zilele noastre. Dar generaţia anilor 2000 deja va avea acest sextil la peste 30 de ani, ceea ce poate indica o reducere treptată, în viitor, a interesului pentru sex la vârste timpurii, sau o maturizare spirituală care va permite abordarea mai cumpătată a vieţii sexuale. El poate fi asociat cu un moment al unei activităţi sexuale maxime, prin care nativul descoperă un potenţial imens în fiinţa sa, energetic, psihic şi relaţional, dar desigur că trebuie să înveţe să-l şi canalizeze corect.
• cuadratul survine în medie pe la 60 de ani, dar şi aici întâlnim mari fluctuaţii: generaţiile anilor ’50 l-au trăit la 39 de ani, cei din ’60 la 37 de ani; cei născuţi în 1930, l-au avut la 48 de ani, iar cei din 1820 abia l-au mai prins, la 89 de ani! Fiziologic, legat tot de viaţa sexuală, am putea asocia acest aspect cu o criză a activităţii sexuale, dar probabil că ar fi o abordare limitată. În orice caz, este un moment tensionat, de criză energetică şi spirituală, în care aceia care nu şi-au descoperit încă bogăţia lăuntrică, forţa regeneratoare, pot să intre în declin radical, fie prin mari inhibiţii, fie prin mari abuzuri. Creşterea duratei medii de viaţă în ultimul secol este un indicator al faptului că oamenii ştiu acum mai multe despre abilităţile lor energetice şi despre puterea ascunsă din fiinţa lor. Nativii anului 2000 vor trăi cuadratul acesta pe la 53 de ani.
• trigonul ar trebui să survină, în medie, pe la 80 de ani, dar încă sunt puţini oameni care ajung să-l trăiască. Sunt avantajaţi iarăşi cei care au prins perioada de mişcare rapidă a lui Pluton din ultimii 30 de ani, astfel că nativii anilor 50-60 îl pot percepe la numai 50 de ani, faţă de nativii de la 1930, care l-au simţit abia la 60 de ani, în vreme ce nativii secolului trecut nu au avut această ocazie, fiindcă un nativ din 1820 ar fi trebuit să atingă 114 de ani pentru a trăi acest tranzit. Nativii anului 2000 vor atinge trigonul la vârsta de 79 de ani. Trigonul lui Pluton descătuşează marile forţe creatoare ascunse înlăuntrul fiinţei, în condiţiile în care omul reuşeşte să se elibereze de trecut şi de limitările acumulate de-o viaţă. Puţini îl ating, şi dintre aceia numai unii reuşesc să-l valorifice pe deplin.
• opoziţia înseamnă deja foarte mult, în medie 120 de ani. Probabil când durata medie de viaţă a omului va ajunge la această cifră, se va atinge un punct din care lungimea vieţii va creşte foarte mult. În Biblie a existat un moment când durata vieţii patriarhilor a scăzut destul de brusc, de la 900 de ani la 100 de ani. Deci este posibil şi reversul, pe curba ascendentă a vieţii noi din mileniul 3. Dacă ritmul actual de creştere a speranţei de viaţă a omului se menţine la 1 an la fiecare 4 ani (ca în ultimii 160 de ani), atunci în 2060 va fi ceva firesc să se atingă vârsta de 120 de ani, iar de acolo, cine ştie?!… Prin jocul matematic al mişcării planetei Pluton, nativii de la mijlocul frământat al secolului al XX-lea (1938-1950) au cea mai bună şansă de a trăi opoziţia lui Pluton în tranzit cu Pluton natal la numai 84-85 de ani, o şansă rară!

Această imagine dată de ciclul lui Pluton în viaţa individuală ne poate dezvălui mai multe despre evoluţia generaţiilor, şi vom putea înţelege mai bine cum se face că generaţiile din ultimii 60 de ani au reuşit să imprime vieţii un ritm atât de alert, schimbând radical viaţa pe care o ştiau părinţii şi bunicii lor.