Ciclurile cosmice marchează viaţa terestră în mod mai mult sau mai puţin vizibil. Unele sunt folosite curent în calendare şi programe de acţiune. Altele sunt minimalizate sau complet neglijate, dar Astrologia le readuce în atenţia omenirii. Şi în viaţa fiecăruia, ciclurile cosmice funcţionează în mod inevitabil, dar cu aspecte particulare pentru fiecare individ, iar cunoaşterea lor ne permite să trăim în armonie cu ele.

Serialul despre ritmurile cosmice a prezentat până acum, fără pretenţia de a acoperi tot subiectul, ciclurile planetelor individuale în mişcarea lor în jurul zodiacului. Dar acestea nu sunt singurele cicluri de interes în armonia astrală. Deja am făcut o incursiune în ciclurile duale atunci când, vorbind despre Lună, Mercur şi Venus, şi chiar în cazul lui Marte, am prezentat mişcarea lor ca un ciclu faţă de Soare.
Din ele înţelegem că există şi cicluri ale unor perechi de planete, şi urmează să discutăm acum în special despre ciclurile planetelor mai lente, de la Marte la Pluton. Aceste cicluri au un interes deosebit pentru astrologia mundană, socială, dat fiind că ele implică durate mai lungi, şi de aceea sunt mai greu de sesizat în viaţa individuală, având efecte mai ales la nivel de generaţii şi în evoluţiile istorice.
Cel mai amplu ciclu dual este ciclul Neptun-Pluton, care durează circa 492 de ani, acesta fiind intervalul care se scurge, în medie, între două conjuncţii Neptun-Pluton. Ultimele astfel de conjuncţii au avut loc la 1399 şi, respectiv, la 1892. Aceste conjuncţii marchează momente de răscruce în evoluţia globală a omenirii, aducând transformări radicale, şi ne amintim că după 1400 a început o perioadă nouă, marcată în Europa de epoca Renaşterii, care a adus mari transformări spirituale, culturale şi economice, iar cu secolul al XX-lea s-a inaugurat o epocă a vitezei, a tehnologiei, a comunicaţiilor şi a informatizării. Ambele conjuncţii au avut loc în Gemeni, şi de fapt şi următoarele vor avea loc în aceeaşi zodie, punctul exact deplasându-se lent în sens zodiacal.
Un alt ciclu de lungă durată este Uranus-Neptun, cu o medie de 172 de ani. Ultima conjuncţie Uranus-Neptun a avut loc în 1993, iar precedenta în 1821, şi ambele au avut loc în Capricorn, dar locul conjuncţiei avansează în sens zodiacal, astfel că următoarea conjuncţie va avea loc în Vărsător, în anul 2165. Acest ciclu este legat îndeosebi de libertatea spirituală, şi să ne amintim că în 1821 începea, în Europa, perioada revoluţiilor burgheze, care va culmina cu revoluţiile de la 1848, iar la 1993 Europa de Est era în primii ani ai unei noi etape, după destrămarea Uniunii Sovietice.
Ciclul Uranus-Pluton are o durată medie de circa 127 de ani, şi are un interval, între poziţiile zodiacale a două conjuncţii succesive, de circa 5 semne. Ultima conjuncţie Uranus-Pluton a avut loc în 1965, în Fecioară, iar precedenta în 1851, în Berbec. După cum se vede, este un ciclu mult mai dezordonat şi disruptiv (în aparenţă), cele două planete fiind imprevizibile şi greu de controlat. În timp ce, la 1851, Europa era în plin şoc după revoluţiile de la 1848, care au încins spiritele cu focul şi entuziasmul Berbecului, în 1965 lumea era în plin război rece, bântuită fiind de critici şi suspiciuni specifice Fecioarei.
Ciclul Saturn-Uranus durează circa 45 de ani, cu un interval poziţional de circa 7-8 semne. Ultima conjuncţie a avut loc în 1988, în ultimul grad din Săgetător, iar precedentele în 1942, la sfârşitul Taurului, respectiv în 1896, la sfârşitul Scorpionului. Toate cele 3 momente au fost marcate de tensiuni profunde, războaie şi răsturnări de situaţii – în 1988, Perestroika eroda Uniunea Sovietică, în 1942 era în curs Al Doilea Război Mondial, iar la 1896 se declanşase războiul Hispano-American, purtat în apele Americii şi Asiei şi marcând un sfârşit al colonialismului hispanic în America.
Ciclul Saturn-Neptun are o durată de circa 36 de ani, şi are implicaţii mai mult spirituale decât economice sau politice, conjuncţia având loc pe rând la intervale de circa 3 semne. În 1989, această conjuncţie a fost în Capricorn, marcând intrarea într-o nouă etapă a vieţii spirituale în Europa de Est, mult mai purificată de materialism prin prăbuşirea blocului sovietic. În 1952, conjuncţia din Balanţă lăsa cale liberă intelectualismului în spiritualitate, ceea ce favoriza puternic impunerea concepţiilor materialiste pe căi diplomatice şi paşnice, după ce precedenta conjuncţie din 1917, din Leu, impunea în forţă materialismul ca ideologie, pentru o mare parte a lumii – Rusia, partea din Asia care va deveni comunistă şi Europa de Est.
Ciclul Saturn-Pluton durează circa 33 de ani, şi ne aflăm acum la jumătatea ciclului iniţiat de conjuncţia care a avut loc în 1982, în Balanţă, în perioada războiului Malvinelor. Precedentele conjuncţii avuseseră loc în Leu, în 1947, respectiv în primele grade din Rac, în 1915. După cum se vede, circa 2 semne despart două conjuncţii succesive, iar ciclul este asociat cu crize profunde care aduc transformări radicale mai ales la nivel economic.
Ciclul Jupiter-Saturn durează circa 20 de ani, şi ultima conjuncţie a avut loc în anul 2000, în semnul Taurului, după cele din 1981 (în Balanţă) şi respectiv 1961 (în Capricorn). Este un ciclu care se simte mai intens la nivelul vieţii sociale, în politică şi cultură, prin încercările şi descoperirile cruciale care pot declanşa etape noi în evoluţia societăţii.
Ciclul Jupiter-Uranus, de numai 14 ani, este acum la jumătate după conjuncţia din Vărsător, din 1997, precedentele conjuncţii având loc în 1983 (în Săgetător) şi respectiv în Balanţă (în 1969). Acest ciclu este asociat de specialişti cu fluctuaţiile economiei capitaliste, fiind folosit de către cei care studiază evoluţia bursei şi a pieţei de capital.
Ciclul Jupiter-Neptun durează 13 ani, şi ultima conjuncţie a avut loc în 1997 (în Capricorn), după 2 conjuncţii succesive în Săgetător (1984 şi 1971). El poate fi asociat mai ales cu ciclurile culturii de scenă, dar şi al spiritualităţii la nivel de mase.
Ciclul Jupiter-Pluton, durând doar 12 ani, aproape coincide cu ciclul lui Jupiter singur, din cauza mişcării lente a lui Pluton. Dar este important unde are loc conjuncţia, şi ultima a fost la finele Scorpionului, în 1995, după cele din Balanţă (1982) şi Fecioară (1968). Într-un fel, se poate considera că această conjuncţie guvernează fiecare ciclu jupiterian prin implicaţiile sale spirituale şi energetice.
Ciclurile lui Marte cu planete superioare sunt mai puţin interesante, deşi la nivel individual pot dezvălui aspecte importante legate de implicarea socială şi de perspectivele de acţiune concretă. Respectând aceeaşi regulă ca mai sus, ele sunt cu atât mai strânse, cu cât distanţa dintre planetele implicate este mai mare.

Aceasta a fost doar o prezentare generală a ciclurilor. Desigur, studii detaliate pot dezvălui aspecte mult mai concrete despre rolul lor în viaţa societăţii umane.