Cum se produc eclipsele?
Eclipsele au fascinat din totdeauna, atât prin spectaculozitatea lor cât şi prin misterul pe care-l degajă. Este evident că din punct de vedere astronomic şi matematic o eclipsă nu reprezintă ceva special – este doar interesantă -, însă din punct de vedere astrologic reprezintă un moment important, pe baza ei făcându-se previziuni pe termen lung.
Explicarea eclipselor este extrem de simplă! Pământul şi Luna sunt corpuri opace care, luminate de Soare, au fiecare o umbră şi anume: un con de umbră în care nu va pătrunde deloc lumina Soarelui şi un con de penumbră în care va pătrunde lumina Soarelui doar parţial.
Se poate ca Luna, în mişcarea ei în jurul Pământului, să intre în conul de penumbră al acestuia şi astfel se va produce o eclipsă de Lună. Dacă Luna se va găsi între Soare şi Pământ şi conul său de umbră va atinge planeta noastră, va avea loc o eclipsă totală de Soare, Soarele fiind în întregime ascuns de discul Lunii. Dacă Luna este prea departe de Pământ şi suprafaţa terestră se află dincolo de vârful conului de penumbră, discul Lunii nu va acoperi Soarele în întregime şi va rămâne un inel luminos din astrul zilei: eclipsa va fi inelară. Pentru locurile de pe Pământ aflate în conul de penumbră al Lunii va avea loc o eclipsă parţială de Soare şi Soarele va fi acoperit doar în parte de discul Lunii.

Eclipsele de Soare au loc la fazele de Lună Nouă, iar eclipsele de Lună la fazele de Lună Plină. Printr-o ciudată coincidenţă cosmogonică “diametrele aparente ale Soarelui şi Lunii sunt aproape la fel de mari, însă datorită orbitelor Pământului şi Lunii, discul lunar apare uneori mai mic”.
Dacă planul orbitei descrise de Lună în jurul Pământului ar coincide cu planul orbitei descrise de Pământ în jurul Soarelui (ecliptica), în fiecare lună ar avea loc câte o eclipsă de Soare şi una de Lună. Astfel, o eclipsă se poate produce numai atunci când cele două planete trec simultan printr-un punct nodal – Nodurile lunare -, care reprezintă intersecţia drumurilor circulare urmate de ele pe sfera cerească. Perioada unei revoluţii complete a Soarelui (intervalul dintre 2 treceri consecutive în dreptul unui Nod) este de 346,62 de zile, pe când pentru Lună este de 29,5306 zile. Astfel dacă Soarele şi Luna se întâlnesc o dată în punctul nodal, acest lucru se repetă după 6585,5 zile (18 ani, 11 zile şi 3 ore). Această periodicitate a eclipselor, numită “Saros”, a fost constatată pentru prima dată abia în secolul al XVII-lea de către astronomul englez Edmund Halley.
Numărul maxim de eclipse dintr-un an este 7 iar cel minimum este de patru, în cazul maximului – cinci sunt de Soare şi două de Lună sau patru de Soare şi trei de Lună. Deci eclipsele de Soare sunt mai numeroase decât cele de Lună.

Eclipsele de Lună se produc într-un mod mai simplu. De câte ori Luna intră în conul de umbră al Pământului, avem eclipsă de Lună. Ea se vede din orice punct al Pământului. Luna nu este un corp luminos, de aceea eclipsele de Lună pot fi văzute de pe mai mult de jumătatea Pământului. În schimb o eclipsă de Soare se poate vedea doar din regiunile pe care cade umbra Lunii. Şi eclipsele de Lună pot fi totale, atunci când Luna intră în întregime în conul de umbră al Pământului sau parţiale, atunci când numai o parte din ea intră în acest con.

Superstiţii legate de eclipse
Cu toate explicaţiile ştiinţifice, există o doză mare de superstiţii legate de ele, poate pentru că nici astăzi nu le cunoaştem în întregime efectele.
Astfel:
– ţipetele şi strigatele răsunătoare erau mijloace prin care oamenii din Roma antică încercau să alunge demonii care îşi aruncau umbra asupra discului solar.
– în multe regiuni ale lumii, se credea că eclipsele apar atunci când soarele este atacat de malefice fiinţe mitologice: o broască uriaşă – în Vietnam, un jaguar – în America latină, un dragon – în Asia, un vârcolac – în România.
– în mitologia străvechii Chine, eclipsa era provocată de un dragon sau de un câine mitic care înfuleca o bucată din discul solar, fiind văzută ca o prevestire rea, anunţând o catastrofă naturală sau moartea unui împărat. De altfel, cuvântul chinezesc pentru eclipsă – “chih” -, este echivalent cu verbul “a mânca”. Pentru a salva Soarele şi a alunga dragonul chinezii trăgeau spre cer cu tunurile de pe navele marinei militare, obicei păstrat până în secolul XIX.
– în mod asemănător, în Etiopia, se face cât mai mult zgomot şi se practică diverse ritualuri în scopul reîntoarcerii Soarelui pe cer, eveniment sărbătorit apoi prin sacrificii de animale.
– în Egiptul antic, eclipsa solară era considerată drept un efect al luptei dintre zeul şarpe Apophis şi zeul soarelui Ra, în care cel dintâi ajungea să triumfe. Pentru a readuce Soarele pe cer, faraonul (descendent direct al Soarelui) mergea în jurul templului lui Osiris până când eclipsa înceta.
– în India, oamenii încă mai cred că aerul devine vătămător atunci când Soarele este acoperit de Lună. Pentru a nu fi otrăviţi de atmosfera din jur ei ţin un post de 12 ore, timp în care nu se implică în activităţi periculoase şi se roagă. Acelaşi lucru se practică şi în timpul eclipselor de Lună, dar perioada de post durează numai 9 ore. Pentru a se purifica de efectele necurate ale eclipsei de Soare, hinduşii se îmbăiază apoi în Gange.
– în Japonia, fântânile erau acoperite pentru a le feri de otrava ce putea să cadă din cerul întunecat. În perioada unei eclipse de Soare, se agăţa o amuletă (cu o piatră preţioasă aleasă în funcţie de conjuncturile astrale) într-un arbore sakura, compensând astfel lipsa luminii Solare.
– deşi vestiţi datorită cunoştinţelor lor astronomice, oamenii din Mesopotamia aprindeau făclii in timpul eclipselor solare, încercând astfel să readucă focul Soarelui.
– băştinaşii din insula Jawa rămân închişi în case şi nu îndrăznesc să se aventureze afară.
– în timpul eclipselor de Soare, femeile însărcinate din Mexic şi din alte zone din America Latină, obişnuiesc să poarte chiloţi de un roşu aprins, la care se ataşează un ac de siguranţă. Este vorba despre o tradiţie originară din vremea incaşă şi mayaşă când se credea ca o eclipsă de Soare poate provoca probleme la naştere; în alte regiuni, femeile gravide nu au voie să cosească, să taie legume şi zarzavaturi, pentru a nu da naştere la copii cu malformaţii.
– musulmanii apelează la Allah în timpul eclipselor de Soare şi de Lună, întrucât acestea sunt semne ale zilei de Apoi, aşa cum se spune în Coran.
– în folclorul românesc, eclipsele sau “întunecimile” de Soare au loc din cauza păcatelor oamenilor. Evenimente astrale temute, eclipsele sunt interpretate drept semne rele, prevestitoare de necazuri, molime sau secete.