Uitându-mă la conjuncturile astrale frumoase de săptămâna trecută, nici nu mă gândeam că s-ar fi putut întâmpla aşa ceva. Şi evident mi-am pus întrebarea de ce… Nu mi-au plăcut niciodată comentariile astrologice după ce s-a derulat un eveniment, pentru că se căutau argumente pentru a se explica ceea ce deja avusese loc, ori, nu-i aşa, rolul astrologiei este de prevenţie, deci, de asta mi se părea desuete astfel de comentarii.
Hilar sau nu am pisici, foarte paşnice, un motan castrat leneş prin natura lui, care de câteva zile pur şi simplu nu avea stare şi le provoca pe celelalte, apoi am observat că animalele reacţionează destul de ciudat şi cu oarecare violenţă, la fel de nejustificată. Punând toate acestea cap la cap am decis să aflu de unde toate aceste stări şi de ce în România. M-am uitat pe harta României, am găsit nişte explicaţii interesante, o să le enumăr mai jos, dar nu mi se păreau mulţumitoare.
Am căutat toate aspectele cu putinţă care să indice violenţa, chiar dacă instigată, rămâne totuşi violenţă, iar subtilitatea în sensul de scopul profund ascuns de ochii noştri, m-a intrigat şi mai tare. Atunci am decis să mă uit şi la stelele fixe, dar nimic, nimic nu părea în neregulă. Gândindu-mă am decis să studiez puţin şi transneptunienele şi transplutonienele, surpriză, am descoperit, în esenţă că este momentul să ne schimbăm în primul rând gândirea astrologică.
Pe scurt am plecat de la ideea că de violenţă este răspunzătoare planeta Marte, pe de-o parte iar pe de altă parte ştim că Marte acţionează exact la momentul conjuncţie sau înaintea lui, şi cum au fost două zile de violenţe am încercat ce corp i se opunea lui Marte. Aţa am descoperit că transneptuniana Salacia i se opune lui Marte.
Câteva cuvinte pe scurt despre această planetă pitică, în primul rând Salacia este zeiţa mărilor şi a apelor sărate, a fost cerută de soţie de Neptun, dar aceasta s-a retras pe fundul mărilor, fugind de el. Atunci Neptun a trimis un delfin în căutarea ei, acesta a găsit-o iar a acceptat să-i fie soţie lui Neptun; drept mulţumire pentru ajutor, Neptun i-a dat delfinului un loc de cinste în cer, văzându-se şi acum pe cerul înstelat constelaţia Delphinus. Salacia este reprezentată ca o nimfă frumoasă care are o coroană de alge şi este trasă de un car din scoici şi tras de delfini, căluţi de mare sau alte creaturi fabuloase din adâncuri. Simbolul său este stridia cu perlă. Numele, este deviat din limba greacă – sal – însemnând sărat dar, uneori traducându-se şi ca senzaţional. De aceea se consideră că este răspunzătoare de alge, de apa mării sărate, de minerale. Planeta pitică a fost descoperită în 2004 şi numită în 2011, se consideră octava superioară a lui Mercur, poate şi pentru că în anul 1838, ea se afla în conjuncţie cu Sirius şi Canopus, exact când s-a inventat codul Morse. Ei şi aici clar este evidenţiat şi tipul de comunicare de care este ea răspunzătoare, şi anume acela codificat. Evident că de atunci este asociat cu mass media şi ne sugerează că este obligatoriu să vorbim, să comunicăm, aici este demn de remarcat la momentul descoperirii ei s-a lansat reţeaua de comunicare Face – book. Această planetă are o perioadă de revoluţie în jurul Soarelui de 275 de ani şi are o lună care se numeşte Actaea, care a fost descoperită în 2006. Formează conjuncţii cu Uranus la 120 de ani şi cu Neptun la 420 de ani, şi este asociată de mulţi cu ecologismul, cu salvarea sau protejarea naturii, dar şi cu lucrurile ascunse, compromisurile, retragerea din faţa confruntărilor directe.
Numele pe care-l are satelitul planetei Salacia este în latină aociat cu o plantă; această plantă este Planta miraculoasă a românilor, căruia i se atribuie cele mai mari virtuţi magice este Iarba Fierului (Iarba Fiarelor – Actaea spicata să nu uităm că fierul este sub apanajul planetei Marte cu care se află în opoziţie). Astfel, cine şi-o încrustează sub pielea palmei, nu poate fi nici măcar încătuşat, prin simpla atingere putând descuia orice încuietoare. Mai are însuşirea ca, pe cel ce o posedă, să îl apere de armele de fier, atrage banii spre stăpânul ei, conferă înţelegerea limbii animalelor şi plantelor. Cu ea se pot deschide uşile ferecate ce duc la ascunse comori subpământene. Credinţele româneşti legate de această plantă sunt neobişnuite. Se spune despre ea că se găseşte foarte greu, şi că numai puţini oameni o posedă, putând astfel să deschidă orice lacăt, orice încuietoare. Se crede că se găseşte printre ierburile obişnuite, dar numai un an stă în acelaşi loc, în al doilea an răsărind peste trei ape curgătoare şi tot aşa, până în al nouălea an, când revine în acelaşi loc.
Acum punând cap la cap toate acestea, iată ce rezultă, pe de-o parte că tot ce se întâmplă acum are un sens tainic, ascuns, că acum se întâmplă lucruri stranii, că tot ceea ce pare într-un anume fel, are o proiecţie şi o altă realitate decât cea care se prezintă. Reacţia cea mai potrivită este aceea de a aştepta, de fapt a ne abandona în sensul de a merge în direcţia care ni se deschide. Aici cred că intervin forţe subtile, spirituale, care depăşesc puterea noastră de înţelegere.
Pentru România poziţia lui Neptun este extrem de importantă, el se află în conjuncţie cu MC României, dar este şi guvernatorul Ascendentului, Luna se află în Peşti. Apoi planeta Neptun are Nodul Sud la 13 Vărsător, exact peste Soarele României, iar Nodul Nord din harta României se află acum în conjuncţie cu Neptun, deci observăm cât de copleşitor de mare este influenţa neptuniană. Poate de aceea poporul român a fost atât de ambigu, incert şi greu de definit, pentru că Neptun are un rol important. Mergând mai departe de atât, din 2 februarie Neptun va trece în semnul de domiciliu al Peştilor în acest fel începând să funcţioneze legea spirituală în ţara noastră.
Tot acum Chiron în tranzit este în opoziţie cu planeta pitică transplutoniană, Orcus, poziţionată la 3.54 Fecioară. Orcus a fost descoperit în 17 februarie 2004 şi este important pentru că reprezintă varianta bipolară, complementară, adică imaginea în oglindă a lui Pluton. Dar lucrurile nu se opresc aici, dacă Pluton are satelit natural (luna) pe Charon, Orcus are ca satelit natural pe Vanth, interesant este că şi cei doi sateliţi sunt opuşi şi complementari, adică totul funcţionează ca şi aripile fluturilor.
Orcus, provine din mitologia etruscă, iar acest popor, spun mulţi îşi are originea în Dacia. La romani acest zeu definea infernul însuşi, zeul infernului fiind Hades, Pluton, hm, ce interesant…În Stăpânul Inelelor, Tolkien consideră orcii sunt creaturi supuse forţelor răului, iar luna Vanth este tot în mitologia etruscă, făcând parte din zeităţile infernului, care are în mână roata Destinului; se spune că are ochii pe aripi şi vede totul, este omniprezentă. În schimb Charon este în mitologie luntraşul lui Hades – Pluton, el îi trecea pe cei proaspăt morţi peste râul Acheron dacă își puteau plăti călătoria. Toate acestea îmi sugerează că este evident că suntem în momentul unei treceri, a unui salt, pentru care acum se fac ultimile retuşuri. Din această categorie face parte şi această mişcare de stradă din România, mai ales că România este aleasă să reprezinte modelul saltului care ar trebui făcut. De aceea poate că va fi destul de greu de definit cauza reală a protestelor, ea este mult mai subtilă, ascunsă înţelegerii noastre de moment, nu are un scop, sau o cauză bine definită, nu este o revoltă, este un proces, din care ar trebui ca noi să vedem realitatea a ceea ce suntem, să descoperim valorile noastre şi valoarea noastră ca popor, lucruri subtile, la care ne gândim rareori.
De aceea ceea ce se întâmplă poate fi considerat un pas către o cale nouă, fără acest pas multe acţiuni din viitor nu s-ar fi putut declanşa. De aceea ce se întâmplă acum, cred eu va lua o amploare destul de mare, oarecum menită să ne scoată din UE, tocmai pentru a ne redescoperi conştiinţa de neam, şi pentru a intra în posesia valorilor spirituale pe care le avem şi care nu au cum să aparţină altcuiva.
Şi nu pot să nu mă gândesc acum la acea lege a kybalionului care spune că:“Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are doua extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii opuşi au o natură identică însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât neadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate”.
Trebuie să recunosc că atunci când am citit această lege am înţeles-o la nivel intuitiv, dar în nici un caz concret. Şi cred eu că oamenii până acum, la nivel de grup, ceea ce a presupus un salt, au reuşit să înţeleagă complet şi chiar să demonstreze a se citi să aplice, doar primele trei legi din cele şapte:
Principiul mentalismului “Totul este spirit; Universul este mental”, această lege atât de subtilă defineşte exact ce reprezintă Totul şi ce reprezintă Universul. Tot-ul este inteligenţa vie infinită. Iluminaţii îl numesc Spirit. În schimb Universul, este ceea ce noi putem defini şi înţelege pe o anumită scală de dezvoltare a sufletului nostru. În ziua de astăzi s-a înţeles exact acest principiu şi s-a demonstrat chiar odată cu descoperirea mai multor galaxii. Acest principiu explică veritabila natură a Energiei şi Puterii, a Materiei şi pentru ce şi cum ele sunt subordonate Stăpânirii Spiritului. Unul din Maeştrii Hermetici a scris demult: “Acela care înţelege adevărul naturii mentale a Universului, este deja bine înaintat pe drumul măestriei”
Principiul corespondenţei “Ceea ce este sus, este ca şi ceea ce este jos; ceea ce este jos, este ca şi ceea ce este sus”. Acest principiu a fost pus practic în valoare, prin analiza şi structura celulară, atât a planetelor cât şi a animalelor şi oamenilor, observându-secă sunt oarecum identice. Acest adevăr, că există o armonie, un raport, o corespondenţă între diferitele planuri de manifestare a vieţii şi a fiinţei, este astăzi evident. Această afirmaţie este un adevăr pentru că tot ceea ce conţine universul emana din acelaşi izvor; aceleaşi legi, aceleaşi principii, aceleaşi caracteristici se aplică la fiecare unitate sau la orice combinaţie de unităţi, de activităţi şi fiecare dintre ele manifestă propriile sale fenomene pe propriul său plan. Atomul de materie (unitate de forţă), spiritul omului şi starea de arhanghel nu sunt decât trepte diferite ale aceleiaşi scări. Ele sunt toate de origine asemănătoare, singura diferenţă fiind de grad şi de procent de vibraţie. Biblia prezintă foarte clar acest principiu. La fel cum cunoaştem principiile geometriei şi aceasta cunoaştere permite astronomului aşezat în laboratorul sau să măsoare distanţa dintre aştri şi să urmărească mişcările lor, iar astrologilor să le aplice în plan individual, la fel cunoaşterea principiul corespondenţei permite omului să deducă inteligent din necunoscut, cunoscutul. Studiind monada, el înţelege arhanghelul.
Principiul vibraţiei “Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează”. Şi aici ştiinţa modernă a făcut descoperiri, astfel încât toată lumea ştie astăzi despre ideea de corpuscul şi undă, mai mult s-a dovedit că există câmpul auric; în plus acesta este principiul care produce fenomenul de telepatie, de influenţe mentale şi a altor forme de acţiuni şi de putere ale unui spirit asupra altui spirit, pe care marele public începe să-l cunoască perfect din cauza răspândirii cunoştinţelor oculte. S-a descoperit astăzi de psihologia modernă că orice gândire, orice emoţie şi orice stare mentală are procentul corespunzător şi gradul sau de vibraţie. Gratie unui efect de voinţă a individului, sau a mai multor indivizi, aceste stări mentale pot fi reproduse, la fel cum este posibil a se reproduce un sunet muzical făcând să vibreze un instrument muzical într-o anumita maniera, la fel cum se poate reproduce o culoare făcând să vibreze obiectul de îndată. De la corpuscul la electron, de la atom la moleculă până la lumi şi universuri, totul se mişcă, totul vibrează. Aceasta e la fel pentru energie şi pentru forţă, care nu sunt decât grade diferite ale vibraţiei. Aceasta corespunde şi planului mental, căruia vibraţiile îi guvernează starea şi chiar planul spiritual. “Cel care a înţeles principiul vibraţiei a câştigat sceptrul puterii” a spus un vechi scriitor.
Al patrulea mare principiu hermetic, Principiul polarităţii, implica acest adevăr că toate lucrurile care se manifestă au doua laturi, două aspecte, doi poli, două extreme cu un număr considerabil de grade care le separa. Vechile paradoxuri, care au uimit întotdeauna spiritul oamenilor, se explică dacă se înţelege bine acest principiu. Omul a avut totdeauna cunoştinţă de ceva apropiindu-se de acest principiu şi el s-a forţat să-l exprime prin dictoane, maxime, aforisme, ca următoarele: “Tot-ul este şi în acelaşi timp nu este; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; orice adevăr este pe jumătate fals; sunt doua laturi ale oricărui lucru; orice medalie are reversul sau.”
Să nu uităm că între cuvintele Kybalionului se găsesc acestea: “sub paşii maestrului, urechile celor care sunt pregătiţi să înţeleagă doctrina sa, să se deschidă cât mai mari” şi ”când urechile elevului sunt gata să asculte, atunci vin buzele pentru a le umple de înţelepciune”. Probabil că aceste descoperiri ale unor planete cu aceste calităţi pun evident în practică aceste legi, iar noi astrologii şi nu numai, ar trebui să le înţelegem mişcarea. Să nu uităm că ele există pe cer de miliarde de ani, şi probabil marii iniţiaţi din trecut le cunoşteau, noi acum le re-descoperim, pentru că acum le putem înţelege. Pentru aceasta ar trebui să le acceptăm influenţa şi să le studiem, pentru că numai aşa vom percepe corect ceea ce se întâmplă şi vom trece pe un alt plan – mai înalt – al vieţii noastre.
Principiul polarităţii explică că în orice lucru sunt doi poli, doua aspecte opuse şi că contrariile nu sunt în realitate decât extreme ale aceluiaşi obiect între care sunt intercalate grade diferite, de exemplu: căldura şi frigul, deşi sunt opuse sunt în realitate un singur şi acelaşi lucru, ele se disting numai prin diferenţă de grade.
Nu-i un loc pe termometru unde căldura se sfârşeşte şi unde începe frigul. Nu-s decât vibraţii superioare şi inferioare. Termenii “înalt” şi “jos” pe care noi suntem obligaţi să-i întrebuinţăm nu sunt decât polii aceluiaşi lucru; cuvintele sunt relative.
Tot aşa este şi cu Est şi Vest. Faceţi înconjurul lumii în direcţia Est şi veţi atinge un punct care este Vest în raport cu punctul de plecare. Mergeţi în direcţia Nord .i va sosi un moment când veţi merge în direcţia Sud şi viceversa. Tot aşa pe scara muzicală pornind de la Do, daca veţi urma gama veţi obţine un alt Do şi aşa mai departe; diferenţa între Do şi celălalt Do este mereu aceeaşi şi comportă constant acelaşi număr de grade. La fel este şi scara culorilor. Vibraţii superioare şi inferioare constituie singura diferenţă între ultraviolet şi infraroşu. Bun şi prost şi bine şi rău după termenii întrebuinţaţi nu sunt absolute. Noi numim o extremitate a scării bun şi cealaltă prost sau bine şi rău după termenii întrebuinţaţi.
Scriind acest articol, am descoperit că este momentul să nu mă mai limitez la ceea ce deja este ştiut, pentru că lucrurile au trecut pe un alt palier, mult mai înalt, şi că perspectiva vieţii şi influenţele astrale se schimbă radical, chiar dacă relativ lent, dar cu impact major.