Înainte de a vorbi despre manifestările concrete ale acestui aspect voiam să subliniez câteva nuanțe interesante, contextual.

Am observat că în ultimii ani din 2014, această opoziție care se formează odată la 2 ani și aproximativ două luni, a avut de fiecare dată pe o axă masculină a elementelor Aer – Foc, sub diferite combinații, ceea ce evident l-a sprijinit pe Marte (chiar și atunci când Venus a fost în semnul Balanței și Marte în Berbec, ambele în domiciliu în 2020). De fapt pe această axă se vor forma și următoarele două opoziții din 2027 și 2029.

Orice opoziție este un maxim la care ajunge o conjuncție. Opoziția de acum are în spate conjuncția din 22 februarie 2024, ambele planete venind și atunci după întâlnirea cu Pluton din semnul Vărsătorului. Ceea ce am vrut să scot în evidență este că acest ciclu care acum a ajuns la un maxim se află sub semnul transformărilor de concepții generat de trecerea lui Pluton în semnul Vărsătorului.

Marte în mișcare aparent retrogradă este o aproximativ  o constantă a aspectelor de opoziție cu Venus, de aceea cred că asta ne semnalează că în orice fel de confruntare este necesară o analiză interioară.

La momentul formării aspectului Ascendentul este în semnul Peștilor în conjuncție cu Neptun, în acest fel ni se sugerează că avem nevoie de multă claritate, pentru a înțelege ce stă în spatele unor confruntări, de luciditate și de credință în cine suntem.

O cale de rezolvare a oricăror neclarități generate de acest aspect  este adusă de Mercur în mișcare aparent retrograde din semnul Săgetătorului;  în primă fază fiind necesară o analiza profundă, înțelegerea tuturor aspectelor, dar mai ales formarea unei gândiri proprii, obiective. Iar apoi dezvoltarea unei capacităţi de autonomie afectivă .

Spun asta căci pentru a ne putea alia cu celălalt, este mai bine să fi făcut înainte o alianţă cu noi înșine. Cunoaşterea de sine angrenează o responsabilizare mai mare faţă de propriile sentimente şi simţăminte intime. “ Sunt responsabil pentru ceea ce simt şi nu pot să-l fac pe celălalt răspunzător pentru ce trăiesc eu şi pentru ceea ce mi se întâmplă”

Acest aspect ne aduce de fiecare dată aminte că unul dintre cele mai importante segmente ale vieții fiecăruia dintre noi sunt relațiile. Ne străduim să le facem să funcționeze bine, indiferent de tipul lor: sentimentale, familiale, de prietenie,  sociale sau de orice altă natură.

În experienţa umană nu au fost niciodată posibile “relaţiile unilaterale”. Orice relaţie bună presupune o bună comunicare, care are la bază afecţiunea şi – cu rădăcini în ea – respectul, bunul simţ, dorinţa de a ajunge la un numitor comun pe principul comuniunii, aspirațiile asemănătoare sau visele comune.

Toate relațiile ar trebui să aibă o bază comună, care înseamnă inima deschisă care ne ”acordează” cu sufletul celorlalți şi, prin ea, onestitatea.

Inima deschisă emană energia iubirii și se află în Adevăr sau măcar în căutarea lui.

De aceea în relații să nu ne ghidăm după “cât şi ce ştie” un om, ci după dragostea lui. După căldura cuvintelor lui şi după frumuseţea inimii lui. O inimă aflată în adevăr nu îndeamnă la ură şi la separare. Nu îndeamnă la război şi la distrugere ci la iubire și iertare.

Acum, mulţi oameni sunt deconectaţi de la ritmurile naturii şi ale propriului lor trup. Prin urmare, ei nu se bucură de un context sigur. Aceasta este una dintre tragediile vieţii contemporane. Există foarte puţine lucruri pe care poţi conta.

Legătura cu pământul cu trupul fizic, cu respiraţia este întrerup­tă. Familia extinsă aproape că nu există. Familia restrânsă este slăbită, dacă nu chiar dispărută. Viaţa din ziua de astăzi este o rămăşiţă a ceea ce era mai demult. Important este să ne regăsim și să reconsiderăm valoarea relațiilor, fiecare după natura lor.

Am făcut aceste sublinieri căci această opoziție are o conotație deosebită datorată unei alte opoziții dintre Chiron din semnul Berbecului – domiciliul marțian și Lilith din semnul Balanței domiciliul venusian.

Adică ne autovindecăm prin înțelepciune și conștientizare sau ne lăsăm conduși de frică și manipulate. Înțelepciunea este întotdeauna caldă, iubitoare. Teama este întotdeauna lipsită de amabilitate. Ea ne umple de obligaţii, de aşteptări, ne învaţă să nu îi respectăm pe cei din jur, să evităm asumarea responsabilităţii şi să ne pară rău pentru alţii. Cine s-ar putea simţi bine în asemenea condiţii? Tot ceea ce se petrece în jurul nostru ne agresează, ne înfurie, ne întristează, ne face să ne simţim geloşi sau trădaţi. Mânia nu este altceva decât o altă mască a fricii. La fel şi tristeţea, gelozia şi celelalte emoţii care se nasc din teamă şi care creează suferinţa. Cine suferă de aceste boli nu poate fi înțelept, nu poate decât cel mult să pretindă că este bun.