| Rodica Purniche | Astrolog |

Constelaţie legată prin nume dar nu şi prin influenţă de Taurul zodiacal, şi localizată între aproximativ 17º Taur şi 23º Gemeni, şi între 2º sud şi 34º nord de ecuator. Unele texte de specialitate o indică ocupând zona cuprinsă între 20º Taur şi 00º Rac. În vorbirea populară este numită adesea Veneris Sidus, “steaua lui Venus”, deoarece asterismul este asociat cu Venus, planeta care guvernează Semnul zodiacal Taur. Semnificaţia sa fundamentală este oferită un fragment al mitologiei greceşti, în care Zeus (Jupiter la romani), transformat într-un superb taur alb, a răpit-o pe frumoasa Europa purtând-o apoi în spate până în acea parte de Lume numită Pontul Euxin. Faptul că imaginea reprezintă doar ca o jumătate de Taur a dat termenul sectio tauri (“taurul înjumătăţit”). O altă denumire, Hapi, face trimitere la mitologia egipteană, la divinitatea care personifica Nilul, fluviul care fecunda solul, fiind, astfel o divinitate protectoare a întregului popor. Acadianul te te, (“taur al luminii”), face referire la cele două asterisme importante, Hyades şi Pleiadele, din interiorul constelaţiei. Steaua fixă de cea mai mare importanţă este Aldebaran (9º47’ Gemeni).

Forma Taurului este astăzi doar a unei jumătăţi de animal; acolo unde ar fi trebuit să fie cealaltă jumătate se află constelaţia Berbecului, care a uzurpat poziţia de lider al Cerului pe care o avea constelaţia Taurului aproximativ 2000 de ani în.Ch. Capul său este plecat, ca şi cum ar împunge), iar picioarele sale din faţă sunt îndoite, ca în poziţia premergătoare atacului. Aldebaran se află în zona ochiului său drept, iar Ain în zona ochiului său stâng. Pleiadele, atât de mult cântate de poeţi şi luate permanent ca etalon pentru generaţii de fiinţe umane importante în evoluţia societăţilor, se află pe umărul său. Unii savanţi afirmă că, în Pleiade, există viteze super-luminice, de 600.000 km/s.
Este o constelaţie foarte veche, formată iniţial doar din capul Taurului, Pleiadele fiind, în acele timpuri, un asterism separat. Deoarece echinocţiul vernal a traversat aceste stele între aprox. 4500-2000 în.Ch, toate marile culturi antice s-au raportat la ea ca la o constelaţie de mare referinţă. De altfel, cultul taurului şi taurul ca animal sacru, ca totem, s-a dezvoltat foarte mult în societăţile tradiţionale, formele lui fiind prezente până în evul mediu timpuriu. Dintre multele legende ale întemeierii statelor, unele menţionează taurul sau bourul sacru (un animal uriaş, de culoare albă, simbol al apartenenţei la o origine celestă) care indică pământul benefic pentru naşterea unui popor sau pentru aşezământul lui politic. Legenda Moldovei, de exemplu, este una dintre acestea. În Egipt găsim taurul sacru Apis, la greci apare taurul alb ca ipostază divină, în culturile indice apare taurul ca vehicul al lui Vishnu, ipostaza divină de menţinător al vieţii din triada sacră Brahma-Vishnu-Shiva. Vikingii, popor nordic, prin căştile războinice cu coarne de taur pe care le purtau, îşi afişau astfel originea civilizaţiei în intervalul apogeului Erei Taurului, când echinocţiul de primăvară se sărbătorea când Soarele atingea 00º00’ Taur.
Stelele de pe capul figurii celeste formează una dintre cele mai puternice zone ale Cerului iar constelaţia Taurului este extrem de bogată în stele fixe. Culturile antice s-au raportat permanent la aceste stele şi la planeta guvernatoare a Taurului zodiacal, Venus. Şi, deloc curios pentru acea dată, la steaua fixă Sirius, care se pare ca a traversat Taurul zodiacal cam între 3500-2500 î.Ch.
Legendele legate de influenţele constelaţiei asupra civilizaţiilor de pe Terra sunt foarte multe, multe dintre ele astăzi pierdute. De exemplu, despre întemeietorii mişcării spirituale Golden Dawn, de la începutul secolului XX, se ştie că au fost în permanentă legătură cu fiinţe superioare din Pleiade şi că Helena Blavatsky, personaj foarte controversat în cercurile oculte de acum un veac, a părăsit Terra împreună cu un grup de fiinţe venite de pe Aldebaran s-o ducă acolo.
Este posibil ca această constelaţie să semnifice sfârşitul unei ere de întemeieri şi aşezăminte durabile şi stabile, mutarea punctului vernal în constelaţia Berbecului anunţând un alt început şi o altă şansă spirituală pentru omenire.