Acest aspect este anual, el repetându-se de minim două ori în acelaşi semn. În semnul Scorpionului are trei conjuncţii, respectiv în 2012, 2013 şi 2014; cea din 2013 este de departe cea mai puternică şi spectaculoasă, fiind susţinută de Nodul Nord şi Mercur retrograd, pe de-o parte, dar şi de poziţionarea acestei conjuncţii pe ultimele minute din Via Combusta.
De fiecare dată conjuncţia dintre Soare şi Saturn diminuează forte mult egoul, aduce o sobrietate deosebită, dar şi multă dedicare şi profunzime în acţiuni. În general deschide noi căi legate de proiecte importante sau de durată, aduce determinare în acţiuni, moralitate, ordine şi disciplină. Blocarea sau dificultăţile atribuite lui Saturn, intervin în acţiunile solare, prin care noi ne dorim să fim în centrul atenţiei, să epatăm sau pur şi simplu să ne manifestăm mândria şi orgoliu. Frânele impuse de Saturn, ne determină să fim mai retraşi, în expectativă, analizând şi observând, înainte de a ne exprima sau manifesta personalitatea. De aceea acest aspect îl consider echilibrant, chiar dacă acest echilibru se obţine cu preţul unor blocaje sau suferinţe, singura lui deficienţă fiind aceea că ne scade drastic vitalitatea, ne simţim obosiţi şi lipsiţi de chef.
Fiind la mijloc, este de departe cel mai puternic, iar poziţionarea pe Via combusta, accelerează procesele karmice, declanşează anumite plăţi sau conjuncturi prin care suntem oarecum forţaţi să ne rezolvăm probleme din trecut, să închidem anumite cercuri, să ne dezvoltăm principiile şi să le urmăm.
Saturn are două faţete, este ca o uşă care privită din interior este graniţa noastră cu exteriorul, dar, privită din exterior, este o poartă spre o lume nexplorată. De aceea probabil a fost denumit păzitorul pragului, căci indiferent de ce parte a uşii de situezi, ai de trecut un prag, acesta este legat de evoluţia personală şi de implicarea conştientă în construirea viitorului. Altfel, Saturn rămâne doar o barieră, un obstacol, pe care mintea materialistă nu-l poate transcede, aşa că consideră că este nevoie să se concentreze pe schimbarea formei pentru a obţine fondul, adică ce ar fi să încercăm să schimbăm uşa, să o înlocuim cu una cu telecomandă pentru a deţine noi controlul închiderii şi deschiderii ei. Saturn mai poate reprezenta graniţa lumii văzute, capacitatea noastră de a materializa prin voinţă, concretul dar şi limitarea; limitarea este un cuvânt care trebuie atent studiat, de exemplu trupul nostru este limitat în exterior de piele sau limitarea este restricţionarea ca urmare a unor principii. Saturn reprezintă omul ca şi legătura dintre Cer şi Pământ, fiecare înclinând balanţa în ce direcţie doreşte.
Din punct de vedere social, această conjuncţie aduce în discuţie moralitatea unor persoane publice, a unui guvern sau a unei decizii sau legi.
Conjuncţia poziţionată în semnul Scorpionului, este ca şi cum karma şi dharma se întâlnesc şi ne obligă ca toate acţiunile noastre de acum să fie responsabile şi constructive spiritual, putând, odată ce există acest tip de energie, să se rezolve şi numeroase probleme din trecut prin acţiunile din prezent. Spuneam mai sus că Saturn reprezintă limitele, şi nu încălcarea lor ne ajută să trecem de pragul uşii, ci ştiind cine suntem, să acceptăm ceea ce suntem şi să apreciem şi să utilizăm toate resursele noastre, toate calităţile pe care le avem. Făcând acestea pragul numai există iar uşa este larg deschisă, pentru că am transces barierele şi limitările, prin propria voinţă şi dorinţă, ceea ce se poate defini ca aspiraţie. Aici este necesară o precizare, de multe ori vrem să atingem un scop deoarece acesta este recunoscut, este valabil social, dar nu ne reprezintă, aici intervine Saturn şi aduce îmbătrânirea, epuizarea şi frustrările, când nu facem ceea ce ne este potrivit.
Noi vrem să fim independenţi, liberi de greutăţi şi facem acest lucru foarte uşor, neimplicându-ne, în acest fel ne manifestăm ignoranţa, pentru că de fapt afişăm scuza: de ce să căutăm ceea ce suntem deja? În „independent” există „dependent”. Neimplicarea face ca viaţa noastră să fie dependentă de alţii, de răspunsul lor, de recunoştinţa lor. Aceasta înseamnă că suntem dependenţi de emoţiile noastre, de imaginile pe care le avem despre noi înşine, de dorinţele noastre, pe scurt ne limităm.
Cei care au voinţă, pot folosi acest aspect pentru a demara proiecte importante, în care cred şi îi reprezintă, pe care le visează de mult timp, dar până acum nu au avut forţa necesară de a renunţa la ceea nu-i reprezenta pentru a face ceva de viitor, ceva care îi face să se simtă ca pasărea ce se înalţă spre Cer, liberă şi fericită.
Conjuncţia se formează în casa a VIII a, casa asociată semnului Scorpion, casă despre care se vehiculează noţiunea de moarte, doar că prost înţeleasă. Este casa morţii pentru ceea ce nu ne mai este necesar, este casa în care ne ridicăm deasupra morţii aduse de ciclicitate, adică de un cerc închis, experimentând cine suntem, ceea ce poate fi o repolarizare fundamentală şi o schimbare esenţială, care conduce la definiţia de regenerare adică de căpătarea unei forţe personale importante, care va susţine eforturile şi transformarea continuă.
În acelaşi timp conjuncţia aceasta din casa VIII a ne vorbeşte despre noi asocieri, bazate pe analiza valorii relaţiilor, adică se vor consolida cele care sunt active şi productive pe termen lung şi se vor limita cele inhibante şi distructive. Criteriile care ar trebui să stea la baza aceste implicări relaţionale, ar trebui să fie: încrederea ce implică onestitate, managementul şi responsabilitatea. Din acest punct de vedere, la nivel social putem asista la alianţe care se destramă pentru a se pune bazele unora noi. Oricum ar fi în casa a VIII a şi prin aspectele planetelor din ea, avem de luat hotărârile cele mai profunde şi vitale, ele vor afecta atât propria persoană cât şi societatea, conform principiului că fiecare om este responsabil pentru întreaga omenire. Probabil această afirmaţie vine de la principiul că se eliberează energii importante prin asociere.
 
A fost odată un om care, dintr-o dată, s-a trezit căîşi petrecea ore întregi în fiecare săptămână scriind o carte.
Zi de zi, el se repezea la hârtie şi la creion – uneori chiar şi în mijlocul nopţii – ca să prindă fiecare gând inspirat. La un moment dat, cineva l-a întrebat ce face.
„Păi”, a răspuns el, „scriu o conversaţie foarte lungă pe care o am cu Dumnezeu”.
„E foarte drăguţ ce faci”, a răspuns prietenul său binevoitor, „dar, vezi tu, nimeni nu ştie cu adevărat ce ar spune Dumnezeu”.
„Aşa este”, a zâmbit omul, „dar dacă m-ai lăsa să termin …”