Astăzi m-am gândit să nu scriu aşa uzual, aşa că o să vorbesc despre opoziţia Soare – Lilith, un aspect anual, care de fiecare dată scoate la lumină frustrări, stări de slăbiciune fizică, nemulţumiri şi o gamă largă de alte trăiri. Apoi el vine să ne aducă în prim plan acea inconciliabilitate dintre raţiune şi instinct, care scoate la suprafaţă complexe vechi, aflate în mintea fiecăruia, ele fiind cele care ne generează sentimente de inferioritate, inutilitate, sau să ne arunce într-un colţ, proiecte sau dorinţe importante, sau trezind regrete. Acest aspect amplifică aiureala, impertinenţa, irascibilitatea, acţiunile la limita violenţei, făcându-ne destul de repeziţi şi  dornici de a conduce.
Soarele cumva a venit să aducă puţină lumină în cotolanele cele mai ascunse ale depozitului nostru cu dorinţe, provocându-ne să vedem ceea ce nu vedeam, sau aducându-ne aminte de răni mai vechi, de punctele vulnerabile, luminând acele colţuri întunecate, umbrite, deschizându-ne de fapt uşa către noi experienţe.
Până acum, din 22 iunie 2013, am avut ocazia să ni se deruleze prin faţa ochilor, laturile umbrite ale personalităţii noastre, pe care le-am văzut reflectate în relaţiile cu alţi oameni. De aceea este momentul să ne luăm răgazul, mai ales în perioada din jurul Lunii Pline de joi, să medităm, adică să ne notăm toate experienţele şi constatările făcute în acest interval, legate de ceea ce ne-a defilat prin faţa ochilor, de ceea am văzut, judecat şi analizat la alţii, pentru că, de fapt ele, reprezintă ceea ce ne hărţuieşte, ceea ce reprezintă una dintre nevoile subconştiente cele mai importante. Pe de altă parte opoziţia Soare Lilith, aducând la lumină toate acestea, ne creează până în 10 august, o perioadă în care se deschide disponibilitatea de rezolva, de risca mult pentru a obţine ceea ce ne lipseşte.
La nivel social, referindu-ne la evenimentele colective, Opoziţia Soare Lilith, aduce la lumină transformările inconştiente ale societăţii, descoperind fiecare dintre noi un puternic sentiment patriotic, bazat mai ales pe nemulţumirile datorate sentimentului de nesiguranţă din ultima perioadă. Personal, am mai constatat, că după o explozie de implicare în politică a femeilor, acum este un moment de retragere a lor, de îndepărtare conştientă de o lume a bărbaţilor.
Opoziţia exactă s-a format pe 14 ianuarie la ora 20.34, pe axa caselor V-XI, având Ascendentul în semnul Fecioarei.
Lilith este conjunctă cu steaua Procyon, aspect care poate declanşa o emoţionalitate puternică, dar, în plan concret poate declanşa ploi sau precipitaţii abundente, la polul opus putând prefigura o lipsă acută de apă, care poate declanşa epidemii sau boli virale.
Cumva conjuncţia cu această stea fixă, aduce instincte puternice, intuiţii excelentă, o perioadă în fiecare îşi construieşte şi pregăteşte propriul arsenal pentru a-şi duce la împlinire planurile, dar, este şi o perioadă în care se manifestă invidia, violenţa, destul de voalată, mai mult psihologică, conflictele cu partenerii.
Soarele, pe de altă parte, este conjunct cu steaua Terebellum, care ne aduce forţa de a deveni învingători, prin dominarea instinctelor primare, dar mai ales prin discutarea sau aducere la lumină, în acest sens, a tuturor nemulţumirilor pe care le avem.
Pe de altă parte acest ansamblu sugerează şi declanşarea unor evenimente meteorologice importante sau cataclisme, pentru că echilibrul naturii este grav perturbat; ele pot afecta pământul şi agricultura. Din punct de vedere spiritual, ni se sugerează că ne află aproape de o poartă, prin care sufletul poate călătorii spre alte zone ale Universului şi că avem posibilitatea să o deschidem prin acţiunile pe care le decidem în următoarea perioadă. Pe scurt este momentul ca fiecare dintre noi să-şi construiască succesul personal, eliminând ceea ce nu-i este necesar şi acţionând constant pentru a se elibera de tot ceea ce-i generează frică, panică, resentimente.
Aş mai putea spune că acest aspect a generat un fel e vid al aşteptării, el prost folosit creează tensiuni, corect utilizat ne ajută să ne acordăm simţurile, să ascultăm mesajele subtile, să primim mesajul sufletului dar şi a universului înconjurător. Este o perioadă în care ar fi bine să ne dezvoltăm inteligenţa emoţională şi să fim capabil să discernem ceea ce avem de făcut accesând doar intuiţia personală.
 
Atunci când nu îmi reuşeşte ceva, când pierd ceva sau chiar pe cineva care alege un drum diferit de al meu, îmi spun că „nu a fost să fie al meu!”. Şi mă resemnez în faţa eşecului sau a pierderii.
La această „putere” de resemnare a contribuit mult educaţia primită încă de când eram copil. Mi s-a spus că nu pot avea ceva ce nu este al meu, că nu pot ține lângă mine oameni care nu îşi doresc să îmi fie alături şi că, dacă am pierdut, înseamnă că acel ceva sau cineva nu trebuia să fie al meu.
Cu timpul am trăit multe nereuşite şi pierderi. Dar nu întotdeauna m-am resemnat ușor în fața pierderilor, mai ales când a fost vorba de oameni pe care i-am iubit şi pe care-i vedeam cât mai departe alături de mine pe drumul vieţii mele. Şi am suferit. Însă timpul mi-a arătat de ce s-au întâmplat toate. Mi-a artat că de multe ori, binele pe care l-am pierdut a fost, de fapt, un rău pe care doar îl creadeam a fi un bine. Că oameni după care am plâns crezând că depindeam de ei sufleteşte, nu au fost deloc potriviţi mie, deloc atât de speciali cum îi văzusem înainte și că nu au meritat lacrimile mele. Că lucruri pe care le credeam a fi comori și importante au fost, de fapt, nimicuri lipsite de valoare.
„Lucrurile nu sunt veşnice, ele trebuie reciclate, înlocuite…”, mi-a spus tata când l-am întrebat de ce nu mă certa când stricam o jucărie sau când spărgeam ceva prin casă.
„Dacă un om te iubeşte va fi lângă tine fără să-i ceri şi fără să faci eforturi că să îl păstrezi alături.”, mi-a spus altă dată, când am plâns după o prietenă care mă abandonase.
Cred cu tărie că pierdem pentru a primi ceva mai bun. Şi, poate că pentru a preţui acel ceva mai bun trebuie să trecem prin nişte etape, să cunoaştem şi ceva mai puţin bun…
De aceea sunt pregătită să pierd tot ceea ce nu mi se cuvine, tot ceea ce nu ar trebui să fie al meu, pentru că știu că viața a pus deoparte ceva mai bun pentru mine! Fluturi – Irina Binder