Această cuadratură ne aduce în faţa ochilor Pământul, ne determină să descoperim la nivel subconştient cât de important este el pentru noi şi de fapt, ne determină să-l tratăm nu numai ca pe o planetă din sistemul solar ci să-l privim din perspectiva energetică, adică să descoperim că de fapt poate fi privit ca o SuperEntitate. Spun acest lucru căci noi, prin astrologie, privim această latură a planetelor şi asteroizilor – de vibraţie subtilă, pentru că le explicăm vibraţia, energia, nu ceea ce reprezintă ca rocă în sine.
Ceres este primul dintre asteroizii din centura de asteroizi, care a fost descoperit, fiind şi cel mai mare. Are statutul de planetă pitică din anul 2006 şi reprezintă, după denumirea dată – zeiţa grâului şi a recoltei, a lumii vegetale dar şi divinitatea lumii din adâncuri, a morţii ca repaus necesar pentru reînviere.
Romanii îi consacrau adevărate serbări, în perioada 13 – 19 aprilie. Ceres – prin asocierea numelui cu Demetra dat de greci aceleiaşi zeităţi, mai reprezintă potenţialul matern din fiecare din noi, adică posibilitatea de a hrăni, creşte şi îngriji, de a proteja şi sacrifica. Numele Demeter, sugerează Pământul Mamă, dar atenţie a nu fi confundat cu Geea; mai degrabă se referă la ciclurile naturii, la roadele pământului cultivat, la fecunditate.
Unul dintre simbolurile acestei zeiţe, este Cornul abundenţei sau Carul tras de doi şerpi neveninoşi, două simboluri paradoxale, primul referindu-se la roadele pământului şi ale muncii iar al doilea la inteligenţa tranzacţională – cei doi şerpi, fiind o variantă concretă a folosirii corecte a potenţialului pe care-l avem – versus cei doi şerpi de pe caduceul lui Hermes, unul care urcă şi celălalt care coboară.
Probabil de aceea, domiciliul lui Ceres se află în semnul Fecioarei, care reprezintă perioada adunării recoltelor dar şi munca personală, cotidiană; este un semn guvernat de Mercur şi atunci se poate spune că este subliniată contrapartea feminină a planetei care se referă la inteligenţa care separă, care dă valoare analizei, la inocenţă, la puritate. De aceea în acest semn, Ceres ne vorbeşte de analiză, de activitate, de funcţia tranzacţională. Atribuindu-se acest domiciliu, atunci este evident că Ceres trebuie asociată cu Mercur,  Mercur reprezentând inteligenţa care adună, care operează, valoarea fiind sinteza, iar Ceres este inteligenţa care separă, care delimitează şi deschide noi cicluri.
Dacă Fecioara reprezintă serviciul pe care-l executăm cel mai bine, Ceres reprezintă specialiştii, dar şi dualitatea specific feminină care determină, corect utilizată, progresul. Evident Ceres se află în exaltare în semnul Taurului, pentru că acesta reprezintă elementul propice agriculturii, pământul fertil cultivabil. În acest context, Ceres în semnul Scorpionului este în cădere, pentru că aici ne duce spre latura  de care vorbeam  mai sus, spre lumea adâncurilor, despre şerpii de pe caduceu, dar ne vorbeşte şi despre, aşa cum scriam în articolul https://www.mirabilys-magazin.ro/previziuni-zilnice/hranire-prin-eliminare, şi despre hrănirea prin eliminare.
De această dată ne este subliniată altă faţetă a acestui asteroid şi anume acea de înţelegerea a ceea ce se află dincolo de aparenţe, a sacrificiul. Acesta este necesar de multe ori pentru a înlătura ceva care ţine un loc ocupat, ceva care nu permite schimbarea sau transformarea, să nu uităm că Ceres se află în semnul Scorpionului, în mişcarea aparent retrogradă, semn în care a intrat la data de 3 februarie şi în care a retrogradat din 27 februarie. Acum, fiind în mişcarea aparent retrogradă, ea readuce în prezent anumite evenimente subtile care ne-au fost semnalate între 3- 6 februarie, pe care le-am neglijat iar acum sunt evidenţiate. Acest aspect se va reface şi în data de 16 octombrie 2014.
Spuneam că Ceres cere sacrificiul dezlegării izolării eu-lui, adică cere înţelegerea nevoilor personale, a celor care aduc bucurie, cu preţul de a ne strica imaginea, sau mai bine spus, de descoperire a valorii de sine care aduce conştiinţă dar şi conştienţă prin Lilith se află în semnul Leului – https://www.mirabilys-magazin.ro/previziuni-zilnice/descoperirea-valorii-de-sine-lilith-in-semnul-leului-in-2014.Cu cât e mai puternică conştiinţă, cu cât are mai multă energie eul sub formă de voinţă şi, cu atât este mai mică tendinţa spre manifestarea orgoliului şi a trăirii inconştiente. Cu cât este mai slabă conştiinţa şi eul cu atât va fi mai evidentă puterea gravitaţiei psihice şi cu atât va fi mai mare tendinţa de a ne întoarce în starea de inconştienţă. Altfel spus, din frică, evităm să dăm piept cu monştrii din viaţa noastră, în acest fel lăsându-i să ne domine. Altfel spus cuadratura Lilith Ceres ne spune şi ne demonstrează foarte clar că de ceea ce ne este frică nu scăpăm; până la urmă aducând din adâncuri şi tenebre, fricile noastre, acestea scoase la lumină conştient, vor aduce nişte roade incredibile: forţa voinţei şi puterea de a transforma – adică eliberarea sufletească.
Lilith reprezintă mesagerul lumii noastre întunecate, Ceres reprezintă roadele pământului care apar la lumina şi căldura Soarelui, dar orice plantă îşi are rădăcina în pământ, în adâncuri. Cu cât adâncurile sunt mai abisale cu atât rădăcina este mai slabă şi roadele mai puţine. Deci acest aspect ne dă posibilitatea de a scoate la lumină, de a rezolva tot ceea ce ni se pare că trăim cu teamă si cu groază, sau ca ascundere, ca retragere din viaţă, sau mai simbolizează la tot ceea ce întoarcem spatele din frică; de aceea este un moment în care putem scoate la lumină conştient şi liber consimţit tot ceea ce este secret, ilegal, fraudulos, ca motivele ascunse sau legăturile invizibile. Această eliberare va fi extrem de rodnică, căci este făcută prin proprie voinţă şi conştiinţă. Altfel aceste evenimente se vor petrece oricum în luna octombrie când se va reface aspectul, doar că atunci vor fi ca urmare a dezvăluirilor sau criticilor celorlalţi, şi va fi deosebit de frustrant, ruşinos şi denigrator. În acest context şerpii care trag carul zeiţei Ceres, devin importanţi, căci ei reprezintă şarpele ca simbol al înţelepciunii de a face lucrurile ferm în vederea schimbării.Şarpele îşi schimbă pielea, părăseşte forma veche ca să capete una nouă. Lucrurile respingătoare pot să se transforme în şarpe; şarpele încolăcit simbolizează ritmicitatea reîntoarcerilor. Ritmicitatea este procesul morţii şi al renaşterii. Trebuie să părăsim forma veche ca să facem loc alteia, nouă. Fără sacrificiu nu există transformare, indiferent dacă este vorba de sacrificiu material sau despre sacrificarea egoului.
 Şerpii din poveştile copilăriei, păzesc acele porţi prin care trecem dintr-o formă în alta; când trecem de la un nivel de conştiinţă la altul, pe prag stă şarpele. Şarpele este nu numai simbolul morţii dar şi simbolul vieţii, el funcţionează conform cu principiul homeopatic: ceea ce ne lipseşte ne îmbolnăveşte. Şarpele se ridică şi coboară, simbolul şarpelui care se ridică este cunoscut de pe bastonul lui Asclepios – Esculap, el se află pe emblema fiecărei farmacii şi ne sugerează puterea de regenerare şi vindecare prezentă în fiecare dintre noi – principul fiind scoaterea la Lumină a răului, adică numai în acest fel apare distrugerea lui conştientă şi ireversibilă.
De semnul Scorpionului unde se află Ceres, este legat atât şarpele cât şi vulturul. Rolul şi sarcina acestui semn este să transforme şarpele ca să se ridice, sau un alt exemplu foarte frumos, este la acest nivel, pasărea phoenix, care se ridică din cenuşă.
Această descriere simbolică reprezintă însăşi valoarea aspectului în sine, cuadratura reprezintă acţiunea, iar Lilith şi Ceres retrogradă, reprezintă scopul ei: acela de purificare prin eliminarea răului din noi, într-un fel puţin dureros, căci ne solicită înţelepciunea de a renunţa la ceea ce ne afectează şi ne slăbeşte, prin recunoaştere, în primă etapă.
Aripile mari de pasăre, ca imagine holistică a hărţii momentului, ne sugerează pasărea phoenix  – de care vorbeam mai sus – care-şi ia zborul. Acum este important să facem paşii de început, care vor aduce creşterea orientată spre viitor, aceşti paşi sunt conşteintizarea acţiunilor greşite care ne generează teamă în prezent şi acceptarea faptului că este important să ne iertăm şi să ne eliberăm prin scoaterea lor la Lumina Iubirii. Cu alte cuvinte, spectacolul s-a încheiat, acum fiind momentul deciziei, pe care este preferabil să o luăm noi, conştient decât să ne trezim puşi faţă în faţă cu ea.
Primul pas de făcut în acest context îl reprezintă înţelegerea faptului că numai o rădăcină puternică produce flori frumoase, şi, deci, trebuie acţionat la rădăcină, adică asupra trecutului care încearcă să ne blocheze drumul. Rădăcina trebuie aerisită, adică eliberată de tot ceea ce o împiedică să se dezvolte frumos şi eliminate de la rădăcină buruienile din jur care îi sabotează dezvoltarea şi forţa.
Ceres se află în sesquicadartură cu Chiron – vindecătorul, ceea ce ne poate duce cu gândul că fiecare încearcă să scape de probleme prin aplicarea tehnicii struţului, doar că de această dată tehnica nu numai că este hilară, dar este şi imposibil de aplicat, pentru că avem nevoie să învăţăm să exersăm demnitatea ca stare umană. Este momentul în care Binele  transformă Răul, moment care poate fi de maximă protecţie dacă în interiorul nostru curge Înţelepciunea şi Dragostea. Pervertirea acestei forţe ne poate aduce furtuni, naufragii sau dezastre legate de apă sau cutremure legate de pământ, sau energii necontrolate care ne zdruncină psihic. În interiorul nostru ar trebui să se afle imagini pline de bunătate şi înţelegere, în acest fel nimic rău nu ne va putea atinge.
Oricum este iarăşi un lucru evident că fiecare dintre noi va avea evenimente transformatoare profunde, legate de propriul destin şi de menirea în viaţă.
Cu toate că toţi suferim din lipsă de timp, vă sugerez să notaţi zilnic evenimentele pe care le trăiţi, măcar până în 13 aprilie, veţi înţelege mesajele pe care le primiţi când veţi reciti şi veţi putea acţiona.
Probabil că pe plan general vom asista la dezvăluire a unor lucruri ascunse, la escaladarea violenţei, mai ales la nivel comunicaţional, fiind preponderentă dorinţa de afirmare  sau mai exact de satisfacere a egoului. Oamenii vor avea tendinţa de a ieşi în evidenţă cu orice preţ, lupta pentru stabilirea puterii fiind acerbă. Probabil că vom asista la multe arestări spectaculoase, sau încercări de stabilirea dreptăţii, dar nu cea absolută, ci a acelei dreptăţi care aduce câştig de putere celor interesaţi. Rămâne în continuare tendinţa de a ascunde lucruri sau fapte, de a înşela, de a crea confuzie sau imagini false.
Aceasta este povestea unui om pe care l-am putea numi “Cautatorul”.
Un Cautator este cineva care caută. Nu e neapărat cineva care şi găseşte. Nici nu e cineva care ştie ce caută. E pur şi simplu cineva care este toată viaţa într-o permanenta căutare.
Intr-o zi, Căutatorul a simţit că trebuie să meargă în oraşul Kammir. In timp, invatase ca trebuie sa dea atentie acestor presimtiri si intuitii care veneau dinauntrul lui, asa ca a lasat totul si a plecat. Dupa 2 zile de mers pe drumuri prafuite, in sfarsit a ajuns la Kammir. Insa cu putin inainte de a intra in oras, I-a atras atentia o colina din dreapta cararii : era acoperita de iarba verde si pe ea se gaseau o multime de arbori, pasari si flori incantatoare. Era inconjurata complet de un gardulet scund din lemn iar o poarta de bronz te invita sa intri. Dintr-o data a simtit ca uita de orasul pe care il cauta si ceda tentatiei de a intra si a se odihni putin in acest loc. Intra si incepu sa se plimbe incet ocolind pietrele albe, imprastiate printre copaci. Pe una din ele vazu o inscriptie: “Abedul Tare, a trait 8 ani, 6 luni, 2 saptamani si 3 zile”. In acel moment si-a dat seama ca aceea nu era o simpla piatra, ci o piatra funerara…Se uita la urmatoarea si citi o iscriptie asemanatoare : “Llamar Kalib, a trait 5 ani, 8 luni si 3 saptamani”.
Cautatorul se simti foarte emotionat. Acel loc incantator era un cimitir si fiecare piatra o piatra funerara…Toate aveau o inscriptie : un nume si timpul exact cat traise fiecare. Dar ce era interesant, nimeni nu depasise 11 ani.
Incepu sa planga. Paznicul cimitirului care trecea pe acolo, il intreba daca plange dupa cineva cunoscut.
– Nu – raspunse el. Nu cunosc pe nimeni. Dar e un lucru teribil ce s-a intamplat cu acest oras. De ce sunt atatia morti ingropati aici? Si de ce blestem teribil a lovit acestia oameni incat toti au murit pe cand erau copii?
Batranul surase si ii raspunse:
– Nu trebuie sa va intristati atat, nu e vorba de nici un blestem. Numai ca noi avem un obicei stravechi: cand o persoana implineste 15 ani, parintii ii daruiesc o carticica – ca cea pe care o am eu aici, agatata de gat – si traditia e ca, incepand din acel moment, ori de cate ori traieste momente de fericire intensa, le scrie acolo: la stanga, ce l-a facut fericit, iar la dreapta, cat a durat fericirea.
Ai cunoscut pe cineva si te-ai indragostit? Cat timp a durat aceasta pasiune si placerea de a-l cunoaste? O saptamana, doua, trei si jumatate?…
Emotia primului sarut cat a durat?…Un minut si jumatate cat a durat si sarutul? Doua zile? O saptamana?
Dar nasterea primului copil?…
Casatoria unor prieteni?…
O calatorie pe care ti-ai dorit-o mult?…
Ti-ai intalnit fratele care traieste in alta tara, departe?…
Cat te-ai bucurat de aceste lucruri? Ore? Zile?…
Asa notam in carticica fiecare moment, iar cand cineva moare, ceilelti deschid carticica si aduna timpul cat a fost fericit in viata, ca sa il treaca pe mormant.
Pentru noi, acesta este timpul cat am trait cu adevarat.