Acest aspect este în primul rând de o natură extrem de subtilă, el reuneşte părţi ale sufletului nostru, prin care fiecare devine mai complet, mai echilibrat. Aspectul se repetă cam odată la 3, 6 ani – aproximativ, el deschizând un important ciclu legat de nevoile sufletului de a evolua. Dacă ne referim la suflet, aspectul ne vorbeşte despre hrana spirituală de care fiecare are nevoie, despre capacitatea de a activa energia principală pe care fiecare a adus-o cu noi în această viaţă. Dacă avem senzaţia că există un singur loc sau o singură zonă din care ne putem trage energia pentru această viată, atunci ne condamnăm să depindem de acea resursă limitată. Depinde numai de noi să ajungem capabili de a găsi resurse noi, prin învăţare, prin deprinderea unor activităţi şi abilităţi noi, şi mai ales prin perfecţionarea continuă a aptitudinilor native. Hrana de care avem nevoie pentru a ne continua viaţa şi drumul nu este numai fizică, ci şi sufletească şi spirituală. Atunci când neglijăm să ne hrănim sufletul, şi hrana fizică devine insuficientă sau ineficientă, lipsită de potenţial energetic şi de savoare. Exact aşa cum, dacă suntem o pasăre, stomacul supraîncărcat va îngreuna zborul.

Deasemenea acest aspect ne vorbeşte şi de o perioadă de reîncărcare periodică, aceasta ar trebui să se facă în retragere, adică singuri cu sufletul nostru, o zi, sau două, sau câteva ore, în care să medităm la ce trebuie să renunţăm, de ce trebuie să ne detaşăm, tocmai pentru a lăsa loc liber şi dedicare activităţilor necesare în acest moment evolutiv în care se află fiecare.

Deoarece conjuncţia care se formează la ora 15.44, este în casa a XII a, ni se subliniază necesitatea acestor momente de retragere şi meditaţie, dar şi de evaluare a situaţiilor în care am fost prea retraşi, prea izolaţi, fiind momentul să revenim. Evident aspectul este particular pentru fiecare persoană în parte, dar există câteva linii generale, despre care vorbesc acum.

De asemenea aspectul ar trebui să ne determine să reflectăm la felul în care ne gestionăm resursele, chiar şi cele sexuale. Să nu uităm că Vesta semnifică Lumina care nu va pieri niciodată, iar conjuncţia cu Ceres ne ajută să putem lumina, vedea şi înţelege orice colţ sau ungher al sufletului, orice mister sau orice complex să fie înlăturat.

Trebuie spus că acest aspect ne subliniază că indiferent de întâmplările din viaţa noastră, de evenimentele din jur, permanent trebuie să avem în vedere, clar, Scopul vieţii.

Este o zi în care putem elimina toate impurităţile din suflet şi casă, putem să ne organizăm perfect spaţiul fizic şi spiritual pe care-l avem la dispoziţie, putem să vedem Lumina, chiar de la capătul tunelului, cum se spune, concentrându-ne intens, în acest fel vom reuşi să descoperim şi să înţelegem exact ce avem de făcut.

Faptul că această conjuncţie are loc în semnul Balanţei la gradul 28, evident că are implicaţii asupra tuturor relaţiilor noastre. Oricum ne aflăm într-o perioadă de alegeri şi transformări, care evident lucrează cel mai mult în zona relaţională. Jacques Salomé spune în cartea lui, ”De ce este atât de greu să fii fericit?” :

A construi o relaţie presupune schimburi, confruntări şi uneori chiar înfruntări, pentru a verifica soliditatea şi viabilitatea legăturii ce se naşte. Subliniez des faptul că, întotdeauna, într-o relaţie suntem trei : celălalt, eu şi relaţia care ne uneşte. Ceea ce circulă prin această relaţie poate alimenta, însufleţi, anima dar în acelaşi timp poate ucide, răni sau dezaspera pe unul sau pe celălalt. Mai ales în faţa unei prăpăstii care se poate ivi, raportat la decalajul dintre aşteptările unuia şi răspunsurile celuilalt, prăpastie care devine adesea din ce în ce mai mare iar uneori este de netrecut Atunci se întâmplă ca aşteptările sau răspunsurile unuia dintre parteneri să atingă anumite zone de intoleranţă sau de vulnerabilitate, reactivează la celălalt rănile din trecut, se revarsă în conştientizarea unei lipse de împărtăşiri despre valorile sau credinţele esenţiale şi riscă să întreţină frustări ce se vor repeta în timp.

Evident acest aspect ne vorbeşte şi despre sănătatea trupească. O stare sufletească negativă este una din cauzele cele mai frecvente ale îmbolnăvirilor şi fiecare poate observa că, din când în când, suferă de aceleaşi boli. Ori, adevăratele maladii care ne afectează sunt de fapt orgoliul, vanitatea, intoleranţa, instabilitatea, teama şi egoismul. Fiecare dintre aceste defecte sfârşesc prin a ne crea neplăceri, un sentiment de conflict şi dizarmonie interioară care, în cele din urmă, se reflectă într-o maladie.
În concluzie, organele nu sunt afectate întâmplător : problemele care se manifestă sunt strâns legate de tulburările spirituale de care suferim. Un proces de vindecare profund şi adevărat este cel care implică vindecarea sufletească : reechilibrându-ne personalitatea vom putea să diminuăm, chiar să eliminăm suferinţele fizice. Când ne simţim cuprinşi de tensiuni şi nelinişti, să avem încredere în sfaturile binefăcătoare ale îngerilor. Dimineaţa, înainte de a fi absorbiţi de vârtejul activităţilor cotidiene şi seara, când oboseala ne copleşeşte şi ne simţim goi, putem să ne adresăm îngerului păzitor şi să-l rugăm să ne ajute să redăm sufletului nostru pacea şi seninătatea. Îngerii pot face multe pentru noi.

Evident că în plan spiritual ar trebui să avem activitatea cea mai intensă, mai ales este important să ne definim idealurile şi să încercăm să le urmăm. Isus a spus: ”Nu te lupta cu Răul”, daca am folosi limbajul de astăzi, s-ar putea traduce aşa: ”Lucrul căruia îi opui rezistenţă persistă”. De aceea mânia nu se transformă prin negare ci prin înţelegere. Există două moduri de a trata frica:

– să-ţi negi frica şi să pretinzi că nu te temi

– să admiţi că te temi şi să-ţi înfrunţi frica.

A doua variantă ne aduce faţă în faţă cu noi înşine, pe când prima ne ocoleşte prin diferite cicluri ale evitării, fără a rezolva nimic, doar amânăm, ceea ce s-a întâmplat la începutul lunii iulie.

cuprinşi de teamă şi frică.

Două mici secrete:

– Multe din situaţiile care ne stresează zi cu zi nu merită, de fapt, să le luăm în serios. Ne temem de ele sau le privim ca pe nişte sarcini neplăcute, şi astfel le facem să fie greu de suportat. Să le vedem ca pe nişte exerciţii în care trebuie să ne antrenăm răbdarea, încrederea, aptitudinile profesionale sau orice alte calităţi vrem să dezvoltăm în fiinţa noastră. Vom reuşi astfel să le transformăm din surse de stres în surse de progres.

– Spectacolul vieţii ne oferă zilnic lucruri noi. Avem de învăţat foarte multe din el, cu singura condiţie să fim atenţi la ceea ce se întâmplă. Uneori comentariile celor din jur ne atrag atenţia asupra unui detaliu interesant, alteori ne derutează… Dar putem învăţa să fim atenţi la esenţa evenimentelor.

 

Cine oare îmi va încredinta un trup duhovnicesc atâta vreme cât eu nu pot stăpâni nici măcar un trup pământesc? Trupurile mici şi pieritoare pe care le avem acum ne-au fost dăruite aşa cum şcolarilor li se dau poneii. Trebuie să învătăm să le conducem, nu pentru că într-o bună zi am scăpa cu totul de cai, ci pentru că într-o bună zi s-ar putea să călărim fără şa, neînfricaţi şi voioşi, pe acei bidivii incomparabil mai mari, pe caii aceia înaripaţi, strălucitori, de pasul cărora se cutremură lumea şi care ne aşteaptă poate chiar acum cu nerăbdare, bătând din copite şi sforăind pe nări, în grajdurile Împăratului.
(C.S. Lewis)