Probabil că unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale acestui an îl constituie cuadratura pe care Pluton o formează cu Nodurile lunare pe 15 ianuarie la ora 8.29, acest aspect este unul relativ rar şi a adus cumva la apogeu evenimente care s-au declanşat la început de noiembrie 2010 – perioadă care poate fi considerată de apogeu al crizei în România – şi în august 2002. Cumva în anul 2002, am avut un fel de perioadă grea, din care trebuia să învăţăm nişte lecţii, în care aveam posibilitatea, fiecare dintre noi să ne urmăm traseul spiritual, sugerat, pentru a ne putea păstra valorile materiale şi morale. Într-un fel era momentul actualizării de sine, momentul sufletului care trebuia lăsat să se manifeste, mai ales prin unificare dualităţii din noi, printr-un fel de asamblare minunată. Spun acest lucru deoarece, toate greşelile, suferinţele şi pierderile noastre vin pe acele locuri în care există fisuri, în care suntem separaţi, în care suntem slabi sau lipsiţi de consistenţă. Însă, din păcate această unificare a fost doar exterioară, formală, noi fiind manipulaţi de ideea că oricine altcineva ne poate consolida; de fapt această putere este personală, individuală.

Astăzi ne confruntăm cu aceste semnale, suntem obligaţi să le vedem, să le înţelegem, să le evaluăm şi să schimbăm. În noiembrie 2010, a fost un prim semnal, că ceea ce trebuia făcut sau înţeles în 2002, a fost aplicat greşit, dar odată intrat pe un drum, calea de întoarcere numai este posibilă decât într-un alt fel, care de fapt înseamnă o trezire şi conştientizare. Sunt cuvinte cu sens general, dar trebuie aplicate personal, căci dacă fiecare dintre noi va face o scurtă analiză a acestor două perioade şi se va raporta la această perioadă actuală, va înţelege mai bine, ce era de făcut, pentru ca astăzi să nu suferim atât de mult.

La aspectul de astăzi, practic, fiecare dintre noi poate înţelege fisurile care au permis apariţia în viaţa personală a unor greutăţi, trăirea lor poate să determine pe fiecare să facă o intervenţie de urgenţă, o reparaţie, asta împreună cu Saturn care formează cuadratură cu Marte, aspect dur care ne obligă, ne forţează din exterior să acţionăm. Dacă mă refer la nivel mundan, în acest fel extrapolând fiecare şi personal, este momentul în care numai trebuie amânată capacitatea fiecărei naţiuni de a-şi folosi resursele naturale şi abilităţile elementare pentru a se împlini şi a îndeplini un ţel general. Capricornul aduce o voinţă comună de focalizare în acţiuni concrete – să ne gândim la evenimentele din Franţa, dar în profunzime, cât mai adânc cu putinţă.

La aspectul de astăzi practic apar ecouri şi răspunsuri atât la evenimentele din 2002 cât şi la cele din 2010, ne află într-un fel într-o poziţie de echilibru, încercând să respingem tentaţia de a riposta sau de a răsturna orice fel de valoare. Uranus ne determină să privim totul cu multă impulsivitate, agresiv, să ripostăm, mai ales dacă ne simţim constrânşi, cu toate acestea corect utilizat şi înţeles, el poate genera un salt extraordinar, în care fiecare să se desprindă de trecutul dureros, de frustrări şi temeri.

Cumva la nivel general, totul a fost decis, şi trebuie să trăim anume experienţe, doar că este important să le privim ca pe ceva în care am fost părtaşi, în care am asistat fără să intervenim, şi din care trebuie să învăţăm. Tentaţia de a-i lăsa pe alţii să rezolve problemele este la fel de mare ca şi până acum, pentru că este cea mai comodă situaţie, doar că consecinţele vor fi extreme, dacă nu ne implicăm fiecare în vieţile noastre.

Practic avem nevoie şi de o privire holistică, căci există mai multe zone de acţiune, nu ştiu dacă pentru diversiune, sau pur şi simplu este o situaţie de fapt, tot ceea ce avem de făcut este să înţelegem cu exactitate unde suntem implicaţi şi în ce fel. Trebui ca fiecare să descopere poziţia personală pe tabla de şah, şi să descopere dacă a ajuns acolo conştient şi necesar sau este o manipulare şi ce consecinţe viitoare are ea. Cumva fiecare dintre noi trebuie să se analizeze personal şi să-şi găsească cel mai potrivit loc social, din care să fie extrem de eficient şi puternic interior. Această presupune credinţa în ceea ce facem.

Cu siguranţă se poate spune că manipularea este extremă, ea generează încordare, căci acţionează asupra tiparelor interioare pe care le-am construit din falsitate şi din teama de a nu fi apreciaţi social. ”Clădirile” puternice şi cu o destinaţie solidă, spirituală, vor rezista cutremurelor generate de acest aspect.

În acest context cred că merită citit cu atenţie acest citat:

Viaţa este o călătorie constituită din succesiunea paşilor pe propria cărare evolutivă, care ne poartă pe o cale sinusoidală, a evoluţiei perpetue. În fiecare zi, ni se înfăţişează miriade de ocazii favorabile metamorfozării în versiunea imediat următoare a Sinelui nostru Superior. La un moment dat, se creează un context, se iveşte o oportunitate de a manifesta o reacţie, o atitudine ori un comportament cu totul diferite; câteva clipe mai târziu, un factor perturbator oarecare ne tulbură apele; într-o altă zi, constatăm că dorim să ne desprindem de o anumită circumstanţă, dar nu suntem siguri că ne este cu putinţă. În cele din urmă, ne pomenim blocaţi pe un făgaş, fiindu-ne aproape imposibil să ne eliberăm. S-ar putea chiar să facem, iar şi iar, aceleaşi alegeri; deoarece nu ştim cum să alegem în mod diferit. Mai degrabă decât să urmeze o traiectorie evolutivă clară, cărările personale s-ar putea să ne poarte, la nesfârşit, în cerc; acţiunile şi alegerile noastre având finalităţi predictibile. În aceste momente, conştienţa poate reprezenta primul pas înspre schimbare.

Conştienţa reprezintă abilitatea de a înţelege, de a pătrunde ceea ce facem. Ne observăm pe noi înşine, remarcându-ne reacţiile, acţiunile şi alegerile, din perspectiva unui spectator detaşat. Conştienţa este primul pas către o schimbare autentică; dat fiind că nu putem iniţia o schimbare, dacă nu suntem convinşi de necesitatea producerii acesteia. Treptat, se instalează viziunea clară asupra motivelor subiacente acţiunilor noastre. După aceea, devine dificil să nu ne schimbăm, întrucât ne vom fi trezit la adevărul de dincolo de comportamentele noastre. De asemenea, mijeşte înţelegerea că, în aceeaşi măsură în care noi suntem sursa, cauza rădăcină a comportamentelor manifestate, suntem, totodată, iniţiatorii schimbărilor dorite.
Gradul de libertate depinde de nivelul de conştienţă. Mai degrabă decât să ne complăcem în convingerea că suntem prinşi într-un ciclu repetitiv, fără putinţa de a ne elibera,  începem să înţelegem că jucăm un rol esenţial în crearea existenţei noastre. Indiferent dacă suntem conştienţi sau nu, nouă ne revine responsabilitatea de a adopta comportamentele caracteristice şi de a face alegerile decisive. Trecutul şi prezentul nu ne mai determină viitorul, dacă optăm pentru conştienţă. Suntem liberi să ne transcendem limitările de odinioară, să facem alegeri originale şi să întreprindem acţiuni temerare. Înnobilate de conştienţă, cărările noastre nu pot decât să ne poarte pe o traiectorie evolutivă;  deschizându-ne, totodată, înspre noi experienţe şi noi modalităţi de a fi. Prin intermediul conştienţei, vom evolua în mod lucid, responsabil. Madisyn Taylor