Acest aspect se formează pe 15 februarie 2015, la ora 10.17, în semnul Capricornului. Efectele ei sunt importante chiar dacă destul de subtile şi cumva cu acţiuni mai ales la nivel global. Ceres şi Pluton au declinaţii diferite iar conjuncţia este slăbită din cauza acestei poziţii astronomice, aspectul denumindu-se antiparalel, şi funcţionând de fapt mai mult ca o opoziţie. Adică, este ceva ce simţim, dar nu vedem, ne deranjează extrem acest lucru, căci nu putem să-l controlăm, sau să înţelegem exact ceea ce provoacă el. Este ca şi cum vecinul de deasupra camerei în care stăm, face un zgomot infernal, acesta ne deranjează foarte tare, ne enervăm, reacţionăm, iar el, de fapt, poate că consolidează un perete care ne punea şi nouă viaţa în pericol. Ne deranjează căci se află în arealul personal, foarte aproape de fizic, dar nu avem capacitatea de a vedea şi înţelege, reacţia fiind de confruntare, nu de cooperare, ca în cazul unei conjuncţii. Oricum Pluton şi Ceres au o natură complet diferită, iar confruntarea mitologică din legenda dintre Demetra şi fiica ei Persefona. Oricum denumirea de Ceres are aceiaşi rădăcină etimologică ca şi cerealele, simbolizând fertilitatea pământului, ciclurile naturale, legile Mamei Natură. În harta fiecăruia dintre noi ea exprimă modul în care ne hrănim, felul în care ne ataşăm, eficienţa cu care lucrăm, rezultatele muncii noastre din punct de vedere concret, fertilitatea personală atât la propriu cât şi la figurat. De aceea apropierea de Pluton, chiar dacă aspectul nu ar fi fost antipararel, reprezintă mai mult o întâlnire de confruntare, căci esenţa celor două planete este extrem de diferită. Cu atât mai mult căci ea se formează în semnul Capricornului, un semn de pământ, care se poate asemăna cu o stâncă, cu o rocă, dar nefamiliar atât lui Ceres cât şi lui Pluton. De aceea ”iritarea” celor două planete este firească, existând mai mult tendinţa de apărare decât de cooperare, încă din start. Apoi recele specific zodiei Capricornului, nu este prielnic lui Ceres, aşa că acţiunile ei sunt directe, rapide şi la obiect, fără căldura şi dedicarea caracteristică ei.

Se poate spune că la nivel mundan. Pământul trebuie să treacă prin nişte transformări, iar Pluton care guvernează adâncurile, resursele nevăzute, energia greu de înţeles a acestuia, conlucrează cu Ceres pentru a reface structura lui atât de vlăguită de comportamentul nostru uman. Ceres este deobicei protectoare cu noi oamenii, doar că acum legile Mamei Natură au fost atât de intens încălcate, încât suntem aproape de autodistrugere, iar reacţia ei se alătură lui Pluton, pentru a se reconstrui şi reveni la un Mediu natural normal. Cumva cele două planete ne vor obliga să privim cu înţelepciune resursele Pământului, ne vor determina să înţelegem în profunzime şi conştient ce reprezintă Natura, probabil pentru a împiedica o reacţie spirituală dură şi extremă.

Pe de altă parte conjuncţia Pluton Ceres se află la Punctul mijlociu dintre Soare şi Saturn, care ne vorbeşte despre o descărcare karmică deosebită, despre o exacerbare a decăderii morale şi implicit umane şi spirituale, despre jocuri de putere, care cu siguranţă, dacă se vor materializa, vor genera catastrofe. De aceea Plton intervine implacabil din exterior pentru a transforma şi construi ceva nou, cu preţuri uriaşe, căci va aduce suferinţă, iar Ceres va acţiona pentru a se păstra integritatea Pământului aşa cu am fost el creat de Dumnezeu şi protejat de Mama Natură.

La nivel personal, Ceres – care reprezintă în primul rând vocaţia, adică ceea ce fiecare dintre noi este menit să facă şi poate să facă cu maximă eficienţă şi cu rezultate excelente legate de dezvoltarea spirituală personală – va aduce pe fiecare dintre noi pe direcţia corectă, pe calea de urmat, prin diferite metode: de la intuiţie şi propuneri exterioare concrete, la pierderi şi eliminarea a tot ce nu ne este necesar – aici colaborând cu Pluton.

Pluton va interveni pentru a ne recalibra, chiar dacă într-un mod dur,  declanşând evenimente karmice, sau generând evenimente prin care să ne afirmăm calităţile, blocând toate acţiunile care nu ne sunt necesare prin frânare şi încetinirea dezvoltării lor. La nivel fizic ne putem simţi obosiţi devitalizaţi, acesta fiind semnul cel mai clar că tot ceea ce facem ne epuizează resursele şi ne blochează evoluţia spirituală pe care ne-am propus-o în această viaţă. De aceea ar trebui ca în această săptămână fiecare dintre noi să acorde o atenţie deosebită felului în care se manifestă la nivel profesional, să înţeleagă blocajele şi frânele ca pe nişte semnale că direcţia este eronată, să-şi redescopere şi reînţeleagă adevăratele calităţi propunându-şi să le utilizeze concret, cât mai repede cu putinţă.

La momentul exact al aspectului, se formează pe harta astrală o configuraţie holistică, denumită Aripi mari de pasăre, ea sugerând posibilitatea pe care o avem la nivel personal şi global de a ne lua zborul, de a ne înălţa, de a ne ridica la adevărata noastră valoare, atât la nivel personal cât şi global. Pentru a se reuşi această renaştere şi zborul Păsării Phoenix, vor avea loc evenimente karmice, un fel de arderi necesare, de aceea este nevoie de a înţelege tot ceea ce se întâmplă la un nivel superior, reacţionând cu pace şi mulţumire lăuntrică pentru că revenim, fiecare dintre noi, la destinul iniţial – dharma- de aceea toate graniţele impuse şi barierele întâlnite trebuie acceptate. Confruntarea este cea care va genera dezastre. Este un moment în care Puterea şi Subtanţializarea trebuie să se unească pentru a genera Focalizarea.

 

Trăieşte acum, chiar acum. Apreciază şi iubeşte acum. Acţionează acum, căci peste un minut ar putea fi prea târziu. Fii acum. Fii prezent. Savurează ceea ce simţi. Bucură-te de răsăritul soarelui şi apreciază măreţia spiritului care te-a trezit şi-n dimineaţa aceasta. Iubeşte perfecţiunea spiritului care te îmbrăţişează şi-n somnul din noaptea aceasta.
Adesea, evenimentele nefericite ne aduc aminte ca am uitat să trăim şi să ne simţim fericiţi. Când eşti prezent în viaţa proprie, viaţa este prezentă în tine, de asemenea. Când te simţi viu în clipa aceasta, clipa devine vie în tine. Şi-n clipa aceasta vie nu ai prea mult timp pentru ego-ul tău. Nu ai timp să-ţi baţi capul cu întrebări aiuritoare, ori cu explicaţii sofisticate. Fiindcă atunci eşti grăbit să simţi, să guşti, să fii chiar acolo unde eşti, să savurezi prezenţa ta în viaţă ca pe o prăjitură ne mai întâlnită. În clipa aceea nu te mai îngrijorezi: „ce-o fi mâine? De ce-o fi fost acel lucru ieri? Ce sa fac?”. Atunci, pur şi simplu, ştii. Când eşti prezent, ştii ce sa faci. Când eşti în clipa de acum, simţi şi adierea gândului divin atingându-ţi sufletul. Devenind sensibil la orice mişcare şi intrând în mişcarea acestui întreg, conţinut în clipă, te afli ca într-un univers infinit, de fapt în Realitate.