Această conjuncție anuală, este importantă, ca orice conjuncție de altfel, pentru că deschide un ciclu, acesta de acum, ca de obicei, este legat de informațiile care ne parvin și pe care le emitem, de ideile cu care vehiculăm, de felul în care ne gândim viața și implicit relațiile și afacerile. De fiecare dată, acest aspect vine să transforme, să ne aducă un plus de profunzime, în același timp eliminând din viața noastră tot ce nu ne mai este necesar, la aceste nivele despre care spuneam mai sus. Totul este să lăsăm aceste schimbări și transformări să se întâmple, fără a ne opune sau a ne încrâncena. Pare dificil ca și moment, dar în realitate este foarte profund și constructiv.

Mercur împrumută mult atât de la semnul Capricornului – seriozitate și concretețe dar și de la planeta Pluton, rapiditate și un pic de duritate aparentă, de fapt voință li consecvență. Este un moment perfect pentru a ne opri puțin și a ne transcrie gândurile, ideile sau ceea ce am avea nevoie să întâmple legat de relațiile noastre, de evoluția noastră dar și de felul în care credem că ne-am putea exprima cel mai bine creativitatea.

Apoi, această conjuncție are forța unei bombe atomice, căci ea generează cuadratura despre care tot am vorbit, cu Uranus și Luna, dar și cu Lilith. Din acest motiv, cuvintele noastre capătă o forță extraordinară, pe de-o parte, dar și la nivel subtil, energiile care se declanșează sunt greu de controlat sau de oprit. În plus Neptun este în septil cu Pluton și Mercur, ceea ce aduce un efect de descărcare karmică, dar și un punct de inflexiune legat de felul în care gândim, ne mișcăm sau acționăm. Este greu de descris în imagini acest tablou, dar eu îl văd ca un fel de curcubeu – sextilul Pluton Mercur, pentru Mercur în formare – foarte aproape de noi, chiar lângă noi, având posibilitatea de a face un pas spre/pe el, doar că este un fel de abur extrem de dens, care ne împiedică să facem pasul, din cauza fricii, a temerii că vom cădea în gol. Sunt oameni sau îngeri sau prezențe pe care le vedem că au făcut pasul, doar că nu le identificăm chipurile și nu credem că este real.  Este un vis frumos dar și un coșmar, de fapt este o realitate.

Și apoi, am lăsat ca o concluzie, Pallas, se află în această conjuncție, într-un mod interesant , căci ea a efectuat întâlnirea cu Pluton, având cumva fermitatea și voința despre care vorbeam mai sus, iar Mercur se îndreaptă spre ea pentru a căpăta inteligența emoțională, forța de a se implica și de a informa la nivel spiritual. Mercur, jucăuș li oarecum superficial dar mai ales independent, primește acum sarcini importante, misiuni spirituale, ceea ce poate că-l maturizează, dar cu siguranță îi aduce o forță extraordinară. Pallas implicată în acest aspect, arată că fiecare va trebui să se ridice la un alt nivel, să aibă o altă perspectivă mult mai extinsă – în profunzime – a lucrurilor, să gândească doar din aspect evolutiv, în primul rând și apoi să aplice la nivel material.

Oricât de tristă sau de deprimantă poate fi o situaţie, atitudinea noastră faţă de ea o poate înlocui cu lumină şi bucurie, daca nu ne lăsăm copleşiţi de gravitate şi pesimism. Jocul vieţii poate fi trăit cu seriozitate şi sobrietate, şi atunci zilele sunt mai mult cenuşii, sau poate fi trăit cu seninătatea şi inocenţa copiilor, şi atunci şi cele mai sumbre momente pot fi rezolvate prin lumina care izvorăşte din sufletele noastre.

Este adevărat: emoțiile, sentimentele, gândurile, întreg conținutul minții provin din exterior, putând fi manipulate de lumea exterioara.  Acest lucru le-a devenit evident chiar și oamenilor de știință. Misticii au afirmat însă cu mult înainte oamenilor de știință, încă de acum câteva mii de ani, ca toate aceste lucruri cu care este umpluta mintea noastră nu ne aparțin, ca noi suntem mai presus de ele. Noi ne identificam însă cu ele și acesta este unicul nostru păcat.
Mintea este un aspect care gândește, în timp ce inima este un alt aspect al aceleiaşi minți, care simte. Sentimentul și gândirea, emoțiile și gândurile? Nu ne-a interesat niciodată care sunt rădăcinile iubirii, ci ne-au interesat doar roadele ei. Le spunem oamenilor să fie non-violenți, să fie plini de compasiune, să fie atât de plini de iubire încât sa-și iubească până și dușmanii, până și vecinii. Vorbim despre fructe, însă nimeni nu este interesat de rădăcini. Adevărata problema este:” de ce nu suntem ființe iubitoare?” Nu este vorba de a fi plini de iubire față de o persoana sau alta, față de un prieten sau un dușman; problema este dacă suntem plini de iubire, în sine.