Un aspect anual, care acum ne aduce un fel de pre-vu, ca un flash, adică de scurtă durată, atât cât să ne atragă atenția, asta în cazul în care recepționăm sau vrem să înțelegem acest flash. Acest aspect este ca o opoziție Marte Venus, el ne indică discrepanțele dintre nevoile noastre sufletești și acțiunile noastre, dintre creativitatea personală și irosirea energiei în alte direcții, ne amplifică relația dintre eu și tu (ceilalți), aducând tensiuni tocmai pentru realizarea unei armonii relaționale. Paradoxul este cuvântul de ordine ale al acestui aspect.

În momentele când lucrurile par să scape de sub control şi ne simţim ameninţaţi din multe direcţii, este bine să considerăm că avem de trecut un examen în care trebuie să dăm dovadă de calm şi atenţie. Astfel vom putea să vedem limpede soluţiile, fie recunoscând unde am greşit şi astfel ne-am expus la riscul furtunii, iar acum ne plătim greşeala sau trebuie s-o reparăm, fie trebuie să găsim soluţii pentru a ne pune la adăpost, pentru a-i ajuta pe alţii sa-şi găsească pacea, sau pentru a preveni pe viitor astfel de situaţii. Provocarea cea mai mare a acestui aspect este aceea de a ține sub control tendința de anarhie, amplificată de nevoia interioară extrem de presantă, de schimbare, de transformare, doar că acestea nu se petrec anarhic ci lucid și conștientizat.

Sufletul este încercuit de idei, cuadratura Soare – Uranus – Nodurile lunare, de fapt o Cruce fixă cu o mare forță de materializare, este extrem de subtilă, ne aduce flashuri. Energia noastră, focul conştienţei noastre se dispersează, se refractă în gânduri. Este exclus să suprimăm gândurile, deoarece ele se reconstituie în mod constant. Ele seamănă cu şarpele mitologic, cu Hidra din Berna. Acest monstru avea şapte capete care creşteau pe măsură ce le tăiai. Nu trebuie să ne combatem gândurile, deoarece ele se sting singure în orice moment. Ele nu durează niciodată mult, din contra, înlănţuirea lor, ideaţia, îşi urmează cursul neobosit. Reflecţia odată stinsă, este înlocuită de alta. Procesul este extrem de rapid şi tocmai aceasta constituie nodul problemei. Drama nu vine din moartea unui gând, ci din renaşterea sa imediată. Să nu încercăm să ne opunem ideilor noastre, să încercăm să înţelegem mecanismul care le generează şi pe acesta trebuie să-l stăpânim. Este o perioadă dificilă pentru că ne vom întâlni cu gândurile noastre, cu ideile pe care le-am generat în jurul datei de 23 aprilie. Acum este foarte important să avem înţelepciunea de a vedea clar unde am greşit, să reparăm măcar gândul şi să ne ascultăm sufletul.

A lua cunoştinţă de identitatea noastră divină este posibil, dar să nu facem din aceasta un obiect de dorinţă. Orice dorinţă este profană şi creează lumescul. Spiritualitatea este lipsită de dorinţă. Fie că alergăm după bani, după sfinţenie, după putere sau după Grădina Edenului, după plăcerile trupului sau după eliberare eternă, lucrurile se petrec la fel. Voinţa de a poseda este invariabil semn de orgoliu, ignoranţă şi de servitute.

Hristos a spus: “Cei care au ochi de văzut – să vadă, cei care au urechi de auzit – să audă”. Era El oare înconjurat de orbi şi de surzi? Desigur că nu. prin aceste cuvinte, Isus din Galileea sublinia insuficienţa ochilor şi urechilor din carne. Fără linişte interioară, fără conştienţă pură şi vigilentă (receptivă), omul suferă de cea mai gravă invaliditate, orbirea şi surzenia spirituală. Spiritul său este închis, nimic nu îi mai poate fi dat, nu mai poate primi nimic. Vă recomand să petreceţi această zi și perioadă într-o stare de profundă receptivitate. Arta ascultatului “adevărat” vă va deveni un tovarăş fidel în fiecare moment. Ea vă va elibera de nenumăratele preocupări care vă alterează zilele şi nopţile. Ea vă va permite accesul la un univers misterios care vă va învălui, permiţându-vă astfel să vedeţi lumina eternă a conştienţei de care vă privează turbulenţa voastră mentală. Vederea şi auzul adevărat nu sunt particularităţi rezervate acestui câmp de meditaţie, ci condiţiile oricărei vieţi adevărate.

***

Cinstindu-te pe tine însuţi, nu trebuie să consideri că altcineva gre­şeşte. Fă doar ceea ce este bine pentru tine şi exprimă-ţi recunoştinţa faţă de ceilalţi. Atunci când intri pe deplin în viaţa ta, nu-i părăsi pe ceilalţi în grabă sau cu furie. Ia-ţi la revedere. Binecuvântează persoana cu care ţi-ai împărţit viaţa şi locul unde ai trăit.

Dacă îţi poţi binecuvânta trecutul, eşti liber să-l părăseşti.

Nu poţi să „îţi laşi năvoadele” şi, în acelaşi timp, să iei peştele cu tine. Cu vremea, peştele va putrezi şi va lăsa un miros groaznic.

Pe o distanţă mare din jurul tău, oamenii vor şti că soseşti. „Vine pescarul!” Tre­cutul tău păşeşte înaintea ta. Acesta nu este drumul spre libertate.

Aruncă peştele. Dă-i libertatea pe care o ceri pentru tine însuţi.

Fii puternic în convingerile pe care le ai în privinţa propriei tale vieţi, dar fii blând cu ceilalţi. Nu judeca nevoile lor, doar pentru că nu le poţi îndeplini. Fii cinstit în privinţa a ceea ce poţi şi a ceea ce nu poţi să faci – şi urează-le numai bine.

Aminteşte-ţi că cel pe care-l respingi vine după tine. Numai ac­ceptarea aduce împlinire.

In inima şi în mintea ta vei şti când eşti gata să părăseşti compli­caţiile din viaţa ta şi să păşeşti pe cărarea simplă a dragostei şi iertării. Nu va mai exista nici luptă, nici strădanie.

Datorită limpezimii şi generozităţii tale, ceilalţi se vor relaxa şi-ţi vor da drumul. Iar tu îi vei păstra în inima ta, oriunde vei merge.

Singurele închisori din lume sunt cele pe care ni le creăm noi în­şine. Şi doar cel care nu-şi cunoaşte propriul geniu poate să-l ţină pe altul ostatic împotriva voinţei acestuia.