Această conjuncție este periodică, care se formează în fiecare semn zodiacal, Venus dându-și întâlnire cu Jupiter, pentru a pune bazele bonificațiilor necesare fiecăruia dintre noi, aproximativ la fiecare14 luni. Fiecare conjuncție ne permite să accesăm un tip de informații și energii astfel încât să ne folosim constructiv creativitatea și resursele, pentru a ne dezvolta și progresa. Probabil este una dintre cele mai benefice conjuncții, chiar dacă mesajele aduse de ea sunt neglijate. Dacă am urmări cu atenție indicațiile și predispozițiile create, cu siguranță am putea să fim mai eficienți și productiv în tot ceea ce facem.

La această conjuncție avem numeroase indicii spectaculoase, căci ea se formează în semnul Peștilor, domiciliul tradițional al lui Jupiter și semnul de exaltare a lui Venus, traducând, asta înseamnă că sunt realizate conjuncturile cele mai potrivite, extrem de puternice, pentru ca fiecare dintre noi să poată descoperi resursele necesare progresului personal. Apoi întâlnirea celor două planete are loc într-un grad guvernat de Saturn, ceea ce îi conferă o forță specifică, dublând posibilitățile de dezvoltare spirituală ale fiecăruia, prin concentrare, asumare și responsabilitate. În același timp acest cadru ideal ne obligă să fim concentrați prioritar doar pe ceea ce avem de făcut, pentru a ne dezvolta. Această dezvoltare se referă la bunăstarea materială, care ne aduce o stabilitate pentru a ne putea concentra exclusiv pe evoluția spirituală. Este strict pentru acest scop, oportunitățile care apar folosite în alt scop vor rapid și aspru sancționate. Se vor conecta multe energii pentru ca fiecare să învețe să creadă în propriile resurse și în creativitatea specifică, chiar dacă pentru a ajunge la acest pas vor fi multe presiuni și situații constrângătoare. Este important să ne înțelegem calitățile umane și să le folosim pentru a genera și o creștere la nivel social. Este ca și cum fiecare are locul său bine stabilit, unde își va folosi potențialul maxim, și unde se va simți împlinit și mulțumit. Toate astea cumulate ar trebui să genereze un salt spiritual. Pentru a înțelege cât de frumos este ceea ce se poate realiza, putem privi concret, la ora dimineții strălucirea celor doi aștri alăturați într-un spectacol deosebit ( Venus este foarte strălucitoare,o stea albă în partea estică, în poziția Luceafărului de dimineață căreia i se alătură Jupiter într-un spectacol vizual extrem de rar – ora 6 dimineața).

Conjuncția lui Venus cu Jupiter, denumiți în astrologie ”micul” și ”marele benefic”, se află pe Punctul mijlociu dintre Marte și Chiron, o informație în plus, care sugerează cât de important este ca acum să începem vindecarea spirituală, să ne folosim energia pentru a ne aduce bucurie sufletească; aceasta este remediul vindecător cel mai valoros și este în putința fiecăruia să o facă. Practic toate aspecte din ultimele două luni au sugerat într-un fel sau altul că aceasta este direcția de urmat. Jupiter și Venus doar vi să sublinieze și să accentueze această necesitate a saltului spiritual pentru omenire.

Acum se încheie ciclul început de cele două planete în 17 februarie 2010, practic fiecare poate să își facă o analiză personală a realizărilor și creșterii spirituale din acești ultimi 12 ani; făcând acest lucru putem realiză cât de mult a însemnat acceptarea oportunităților apărute atunci, generate evident de o criză personală care ne-a împins pe o cale nouă, care acum este la un fel de final.

Apoi, întâi Venus urmată de Jupiter vor începe un nou tur al zodiacului, fiecare plecând la acest drum cu încărcătura informațională a acestei conjuncții, urmând că după 12 ani, mai exact în 23 februarie 2034, să se întâlnească și să analizeze rezultatele și să genereze noi oportunități necesare unui nou salt spiritual.

În ceea ce privesc încercările spirituale , ele au două scopuri:
– sublimarea egoului
– întâlnirea cu păzitorul pragului
Despre acesta din urmă Vasile Lovinescu afirma: “(…) în faţa fiecărei “porţi “ se află un înger care păzeşte intrarea şi care nu lasă pe nimeni să intre până nu pronunţă cuvântul parolă. Dar cuvântul nu-l ştii decât după ce ai trecut poarta. Atunci situaţia e fără ieşire. Intervine însă un al treilea termen: să te comporţi ca şi cum ai fi trecut prin uşă, ca şi cum ai fi deja dincolo. Asta nu se poate decât prin asimţire, prin intuiţie (…). Atunci se întâmplă: sau poarta se topeşte, sau se topeşte îngerul sau te topeşti tu; nu mai ai atunci de trecut printr-un punct geometric, ci să te transvazezi printr-un întreg plan devenit poros. Căci asimţirea supraspaţialului şi a supratemporalului topeşte poarta care e într-un punct pe un moment de succesiune (…)îngerul te lasă sa treci, căci el are consemn sa interzică intrarea unei entităţi bine definite, bine închegată, individuală.” (vezi Lovinescu, “Jurnal alchimic”).

În basmele româneşti ne întâlnim deseori cu acest concept care este sub înfăţişare  simbolică, care este denumit ca “Păzitorul Pragului”. În “Harap Alb” ia forma de urs, rezumând în el toate condiţiile limitative pe care eroul vrea să le depăşească. “Păzitorul Pragului” este un coşmar, care ne copleşeşte. În alte basme, apar încercări la trei poduri succesive, de arama, de argint, de aur, ( aici se aseamănă cu situaţia noastră concretă), ca lup, leu, balaur cu douăsprezece capete. Rene Guenon, faimos esoterist occidental, vorbeşte şi el despre “paznicul porţii prin care trebuie să treacă fiinţa pentru a se elibera de condiţiile limitative (…) ce o reţin în domeniul existenţei contingente şi manifestate.” (R. Guenon – “Simboluri ale ştiinţei sacre”).