Această conjuncție are un puternic caracter jupiterian, dat de semnul Săgetătorului pe de-o parte, și pe de altă parte de gradul în care se formează, grad guvernat de Jupiter. Apoi este ca o avanpremieră la conjuncția dintre Jupiter și Saturn din semnul de aer al Vărsătorului (vezi articolul), mai ales că se află pe Punctul mijlociu dintre Ascendentul momentului și cele două planete, aflate deja în formarea aspectului.

Cum se traduce asta? Prin a spune că există un potențial imens ca fiecare dintre noi să crească ce este, să îmbunătățească și să-și depășească limitele actuale. Ne spune că dacă nu ne vom modela propria viață după un ideal sau aspirație, atunci se va termina prin modelarea vieții noastre de către idealuri, ale altora bine-nțeles. De asemenea ar trebui să înțelegem fiecare, prin horoscopul personal, care este calea de a învăța și a înțelege, cea mai eficientă.

Între Mercur și Jupiter, guvernatorul său ierarhic, este teoretic un semisextil echivalentul unui disconfort care ne obligă la descoperire, practic este o prăpastie, căci Mercur este încăpățânat și foarte receptiv la ideile celorlalți, fiind deschis la folosirea informațiilor care i se oferă nu pe care trebuie să le descopere. Mercur tinde să caute un număr infinit de detalii, fără semnificație, practic oferite din exterior pentru a distrage,pentru a încărca sistemul nervos, dându-ne impresia că știm tot, însă fără a înțelege nimic. Jupiter și Saturn îl invită la echilibru, care va genera sănătate atât fizică cât și psihică, pentru a facilita comunicarea și relațiile importante. Există o triadă care trebuie analizată mereu: Mercur, Jupiter și Neptun, cele trei planete care au regența semnelor mutabile, a continuității în tot ce facem. În acest caz, există doar o legătură subtilă, și anume Neptun este în grad mercurian în opoziție cu Vesta, este ca și cum este dificil să ne focusăm pe acțiunile noastre pentru că nu le înțelegem, sau nu le vedem. Este totul opac sau tulbure, ne canalizăm energia mai mult pe cauză – de ce nu vedem, decât pe scop – să înțelegem și să credem în percepțiile noastre. Opoziția dintre Vesta și Neptun este foarte interesantă, ea se descarcă pe axa Nodurilor lunare, ceea ce sigur ne spune că ori vom rămâne tributari trecutului și unor legi vechi ori vom face primul pas spre captarea unor informații necesare schimbărilor.  Este în principal un moment delicat , căci a găsi punctul în care se întâlnește ipoteza cu demonstrația reprezintă exclusiv un act de credință puternică. A crede în ceva care încă nu s-a demonstrat este delicatul echilibru dintre vis și realitate, este locul în care fantezia, imaginația și concretul devin opere de artă. Acum este pe scurt momentul în care credința în viitor devine cunoașterea trecutului. Pare abstract, dar numai pentru că nu suntem suficient de concentrați la viața personală. În fapt acesta este sensul călătoriei omului. De aceea conjuncția superioară Soare Mercur ne vorbește despre acest concept care acum este cam obligatoriu de înțeles și aplicat. Jupiter în Vărsător, și nu numai, este deschis experiențelor noi, Mercur ar trebui să asimileze informații legate de experiențele noi, abandonând ideile vechi, depășite.  Jupiter radiază în spațiu de 2.5 ori mai multă energie decât primește de la Soare, așa că el ne spune că dacă folosim impulsul jupiterian de ”a fi”, mai mult decât în mod obișnuit, vom iradia lumină. Așa că Mercur alături de Soare în grad jupiterian ar trebui să ne determine să credem în ceva ce încă nu s-a demonstrat, să îl susținem acest ceva prin puterea interioară și a gândului bun, fiind singurul mod de a lăsa ușa deschisă viitorului spiritual.

Un călugăr instruit l-a abordat pe Hui Neng, al Şaselea Patriarh al Şcolii de meditaţie (Ch’an).

Călugărul: Explicaţi-mi rogu-vă aceste scripturi.

Hui Neng: Regret, dar sunt analfabet. Citiţi-mi scripturile ca să le înţeleg.

Călugărul: Cum puteţi înţelege scripturile dacă nu ştiţi să citiţi?

Hui Neng: Adevărul şi cuvintele sunt două lucruri diferite. Cuvintele pot fi comparate cu un deget. Putem arăta Luna cu degetul dar degetul nu este Luna. A privi Luna înseamnă a privi dincolo de deget. Cuvintele sunt ca un deget îndreptat spre adevăr. În general, noi nu vedem decât degetul. Adevărul se găseşte dincolo de deget.”