Conjuncţia superioară dintre Soare şi Mercur are loc aproximativ de 3 ori pe an, deci, în sine nu este un eveniment astrologic spectaculos sau rar. În schimb este resimţit foarte bine, pentru că Mercur este cea mai apropiată planetă de Pământ, evident după Lună. Iar în mitologie era considerat mesagerul zeilor, fiind momente în care avem inspiraţie şi primi informaţii excepţionale, evident dacă suntem atenţi şi prezenţi în viaţa noastră, adică nu o trăim la voia întâmplării.

Am decis să scriu despre acest aspect deoarece sub influenţa mercuriană se află şi cele două eclipse, cea inelară de Soare care a avut loc cu o săptămână în urmă în 21 mai, cât şi cea de Lună din 4 iunie 2012.

O să încep prin a prezenta planeta Mercur cea care guvernează şi conduce această perioadă. Deşi are un mers destul de rapid, prea rapid pentru a-i înţelege complet mesajele şi informaţiile pe care le transmite, ea are o mare importanţă în previziunile personale cât şi în cele meteorologice şi financiare.

În acest interval Mercur ne încurajează să cerem sfaturi, atât la nivel concret, profesional, de la consilieri sau experţi pe diferite probleme, cât şi la nivel subtil, de la Dumnezeu prin intermediul Îngerilor păzitori. Poate de aceea şi în cărţile de tarot, Mercur este asociat cu Magicianul, adică ne ajută să înţelegem mai ales acum că puterea de a face lucrurile să se manifeste vine din noi. De aceea această conjuncţie superioară este foarte importantă, pentru că ea ne vorbeşte cu forţă şi tărie despre necesitatea de a ne trezi, de pune în mişcare acele idei care să schimbe lumea, să ne ajute să evoluăm, să facem cât mai mulţi dintre noi, saltul iminent care se apropie. Acum mai mult decât oricând tot ceea ce gândim sau spre tot ce ne îndreptăm atenţia acum, este ca o sămânţă care se aşează în grădina subconştientului, ca apoi să înflorească. De aceea acum este necesar ca tot ce intenţionăm să punem în aplicare cât mai repede. Mercur ne spune de fiecare dată, că oricărui lucru căruia îi vorbim ne va răspunde, iar orice lucru pe care-l gândim vine spre noi. Doar că acum viitorul este mai grăbit decât deobicei pentru a veni spre noi. De aceea acum este nevoie de foarte mult discernământ, funcţie care-i corespunde tot lui Mercur,  pentru a realiza dacă un gând ne dă forţă sau ne epuizează, selectând drastic orice ne împiedică să mergem înainte. De aceea acum este timpul să vorbim mai puţin şi să spunem mai mult, să muncim cu propriile mâini pentru a înţelege exact ce greşim, să facem ceva, nu să ne lamentăm.

Zodia Gemenilor, care este protagonista acestei perioade, unde se află Soarele, Mercur, Venus, Nodul Sud, este cea care ne aduce dualitate, doar că acest cuvânt trebuie înţeles pe deplin pentru a putea sesiza subtilităţile. În primul rând sinapsele nervoase au legătură cu această zodie, în sensul că această zodie îndeplineşte funcţia lor. Sinapsa este, anatomic vorbind, este contactul dintre doi neuroni, influxul nervos având un singur sens de circulaţie. Când suntem copii, celulele nervoase produc mai multe sinapse, care pe măsură ce avansăm în vârstă, se pierd sau dispar, în acest fel fiind lipsiţi de sntimentul de bucurie şi libertate pe care îl au copiii. De fiecare dată când suntem sub influenţa zodiei Gemenilor, iar Mercur se află în acest semn împreună cu Venus ţşi Mercur, avem posibilitatea de a recepţiona corect mesajele din jur, mai ales pentru că celulele nervoase produc mult mai multe sinapse, totul este să le lăsăm să se manifeste, să nu le blocăm. Aici ar fi un amendament, acum putem zbura nestingheriţi, dar să ne planificăm şi aterizarea, pentru că tot ceea ce ia naştere la nivel intelectual trebuie concretizat, dacă nu o facem noi, vor fi alţii care ne vor obliga să aterizăm nu acolo unde ne-am propus ci forţat acolo unde ei ăşi doresc sau au nevoie. De aceea Gemenii ar trebui să ne înveţe puterea cuvintelor, şi deosebirea între a vorbi = trăncăni şi a numi = materializarea, pentru că a numi presupune nu numai inteligenţă ci şi înţelepciunea de a şti ce ai nevoie, sau ce este necesar.

Pentru ca tabloul să fie complet am să vorbesc puţin despre Pleiade, care reprezintă de fapt nucleul unei nebuloase difuze, de unde şi asocierea lor, în astrologia medicală cu problemele oculare. În epoca modernă a apărut ideea că umanitatea are o origine pleiadiană şi că ar trebui să se întoarcă acasă. Mulţi oameni au o reacţie emoţională atunci când aud de Pleiade.

Pleiadele sunt poziţionate pe ultimele grade ale constelaţiei Taurului. Se consideră că sunt formate din aproximativ 350 de stele, dar dintre care doar 7 sunt cele mai importante.

În mitologie, sunt fiicele lui Atlas şi a Pleionei, denumite şi atlantide, cele şapte surori au fost nişte creaturi ale iubirii. Ele se numesc Alcyone, Maya, Electra, Merope, Taygeta, Celaneo şi Asterope sau Astera.

Deşi erau foarte supărate pe Zeus din cauza pedepsei date de acesta tatălui lor,

Atlas – ştim cu toţi legenda, Pleiadele au acţionat cu viclenie. Ştiind că Zeus deţine puterea în Olimp, una dintre ele s-a decis să îşi folosească farmecele feminine şi să îl seducă pe acesta. Scopul ei nu era acela de a-l răni pe Zeus, ci de a concepe un copil printr-un act de iubire, care să devină un purtător al adevărului în faţa umanităţii. Pleiada aleasă a fost Maya. În urma relaţiei dintre aceasta şi Zeus s-a născut zeul Hermes, cunoscut şi sub numele de Mercur la romani – şi iată în acest fel cum se completează tabloul.

Înainte de a discuta şi alte aspecte ale Pleiadelor, aş dori să fac o scurtă descriere a lor, conform miturilor greceşti. Cea mai bine cunoscută şi mai influentă Pleiadă este Maya, despre care am spus că îl are ca fiu pe Hermes – Mercur. Ea se află la 29 grade şi 41 minute în semnul Taurului, ei fiindu-i dedicată luna mai, iar în poporul român există superstiţia de a nu te căsători în această lună.

Pleiada Celaneo a fost sedusă de Poseidon sau Neptun şi a dat naştere unui fiu, pe

care l-a numit Lycus. Potrivit unei tradiţii, Lycus s-a dus în Asia Mică şi a răspândit

misterele Demetrei şi ale Persefonei, cunoscute şi ca misterele eleusinice. Ea se află la 29 grade şi 34 minute în semnul Taurului.

Alcyone a fost o altă pleiadă iubită cu pasiune de Poseidon – Neptun, cărei acesta i-a dăruit o mare influenţă asupra mărilor. Este identificată adeseori cu vânturile. Eclipsa inelară de Soare a avut loc în conjuncţie cu această stea situată la 0 grade Gemeni, ea fiind de fapt şi steaua centrală a constelaţiei Pleiadelor. De aceea în jurul datei eclipsei de Soare au avut loc vânturi puternice şi furtuni. Alcyone mai este considerată centrul galaxiei noastre, sau Soarele central al galaxiei.

Merope a fost singura pleiadă care s-a măritat cu un muritor. Numele acestuia era

Sisif – al cărui mit îl ştim, el a fost condamnat să meargă în Tartar şi să ridice continuu o piatră uriaşă pe un deal, deşi ori de câte ori ajungea în vârful dealului piatra se rostogolea la vale. Merope s-a ruşinat de căsnicia ei cu un muritor, aşa că a refuzat să mai strălucească pe cer. Ea este steaua cel mai greu vizibilă din constelaţia Pleiadelor. Mitul arată inutilitatea investiţiilor făcute în iluziile efemere, prin comparaţie cu adevărurile eterne. Identificarea cu aceste iluzii nu conduce decât la pierderea strălucirii personale. Această stea se află la 29 grade şi 42 minute în semnul Taurului.

Taygeta a fost urmărită de Zeus, dar a fost salvată de Artemis/Diana, zeiţa Lunii şi a

vânătorii, care a transformat-o într-o căprioară. În final, i-a cedat lui Zeus şi ca urmare a

acestei legături a dat naştere unui fiu pe care l-a numit Lacedemon, ai cărui descendenţi au fondat cetatea Spartei. Elena din Troia este una din descendentele acestei pleiade, se află la 29 de grade şi 34 minute în semnul Taurului.

Asterope este singura pleiadă despre care nu se ştie nimic. Reprezintă un mister.

Numele ei, Aster, inseamnă stea. De aceea, se crede că ascunde misterul stelelor, care este misterul suprem. Legat de această stea ner raportăm la diferitele aspecte ale subconştientului colectiv. Se află la 29 grade şi 44 minute în semnul Taurului.

Pleiada Electra a fost urmărită la rândul ei de Zeus, dar s-a ascuns de acesta în spatele Paladiului de pe Muntele Olimp. Paladiul era o statuie a tatălui Atenei (sau a Atenei

însăşi, în funcţie de legendă). Manios, Zeus a aruncat statuia din cer şi a sedus-o cu forţa pe Electra, care i-a născut un fiu, pe Dardanus, care a fost primul rege al Troiei. Statuia a fost ulterior recuperată de troieni, care au făcut din ea protectoarea oraşului. Se spunea că atât timp cât statuia rămânea în Troia, oraşul nu putea fi cucerit. Extrem de preţuit de troieni, Paladiul a fost păstrat in Templul Atenei. Cel care a pătruns in templu prin viclenie (folosind un pasaj subteran) şi a scos statuia din el a fost Ulyse. Abia atunci a putut fi cucerit oraşul. Troia care a fost întemeiată de Dardanus ca o colonie pleiadiană, în care se predau misterele eleusinice şi în care era proslăvită zeiţa Atena. Mai devreme sau mai târziu, ea trebuia să  cadă. Electra a fost atât de ataşată de Troia, încât a preferat să se despartă de celelalte pleiade pentru a nu fi nevoită să asiste la distrugerea ei. Acesta este un alt mit care explică de ce este atât de greu vizibilă una din Pleiadele de pe cer. El ne oferă de asemenea o perspectivă diferită din care putem privi Războiul Troian.

Dacii au denumit Pleiadele Cloşca cu puii de aur sau Ploioasele, probabil că ele aduc de fiecare dată furtuni, ploi, vreme schimbătoare. Să nu uităm că Jupiter, Lilith, Ceres şi Vesta se îndreaptă spre Pleiade, amplificând fenomenele meteo sau mişcările tectonice.

 

Aceste toate conjuncturi mi se par atât de importante în contextul conjuncţie superioare Mercur Soare în Gemenii, cu un Mercur extrem de puternic, la gradul 6.34 Gemeni, în casa a IX a, în conjuncţie cu Nodul Sud şi evident în opoziţie cu Nodul Nord conjunct cu Fortuna, care ne vorbesc despre credinţa primordială, despre ceva ce este peste puterea noastră de a înţelege cu mintea ci doar cu sufletul, despre eforturile celor care caută permanent şi necontenit cu încredere şi credinţă în Dumnezeu. Sentimentul de abandon este absolut necesar, iar această vreme este favorabilă tocmai retragerii şi meditaţie, ne înfrânge orgoliul şi voinţa egotică, ne determină să căutăm în interiorul nostru cauza nemulţumirilor, determinându-ne să înţelegem şi să acceptăm viaţa cu frumuseţea ei.

Se spune deobicei că Soarele îl arde pe Mercur prin conjuncţie, acum însă se pare că Mercur conduce toate aspectele ceea ce presupune că cerul arată mereu întunecat chiar dacă Soarele este vizibil sau nu, pentru că planeta Mercur, în sine, nu are atmosferă, iar stelele explodează continuu. Ceea ce trăim noi seamănă cu această imagine, atât la propriu cât şi la figurat, tocmai pentru că acum numai avem translator sau intermediar, ca să-l obţinem trebuie să cerem, şi nu este nimic rău în asta pentru că este o comunicare unică, nemediată, pentru cei care au curajul să-şi depăşească spaimele, rezultatul fiind că totul este legat, totul vorbeşte cu sine însuşi şi cu Sine.