Astrologii chinezi timpurii nu foloseau deloc ecliptica, ci stelele circumpolare: imperiul Chinez se considera o replică pământească a Regatului de Mijloc al Cerului, acea regiune stelară care nu apune niciodată — stelele circumpolare (din jurul polului ceresc) care se văd, într-adevăr, pe toată durata anului. Împăratul, reprezentând Steaua Polară, stătea cu faţa spre sud atunci când primea în audienţă; iar astrologii săi foloseau un sistem obscur alcătuit din 4 “Palate”. Abia în primul secol d.Ch., eclipticii i s-a dat un nume în chineză: “Calea Galbenă”, spre deosebire de ecuator, care era “Calea Roşie”.
Elementele referitoare la feng shui ale calendarului chinezesc, vechi de mai bine de patru milenii, sunt utilizate şi în zilele noastre.
Până la revoluţia burgheză din anul 1911, în China era utilizat în general aşa-numitul calendar ţărănesc sau lunar (selenar), diferit de cel european; el era cel mai des folosit, şi era numit ”calendarul fermierului ( ţăranului)”, şi mitologic vorbind, el este atribuit Împăratului Galben, care se presupune ca condus China în jurul anului 2700 î.Ch., în regiunea fluviului Galben. Tradiţional este cunoscut sub numele de ”calendarul Hasia” întrucât era des folosit în timpul dinastiei Hasia (2100-1600 î.Ch.). Odată cu introducerea calendarului gregorian, această cronologie tradiţională a fost păstrată mai ales de către populaţia rurală situată mult în afara sferei de influenţă a administraţiei centrale, de aceea a devenit aşa-numitul calendar ţărănesc.Ciclul anual (sau începutul noului an) este calculat în strânsă corelaţie cu fazele Lunii, şi din acest motiv Anul Nou Chinezesc(lunar), începe în fiecare an la o dată diferită, care este (conform regulii tradiţionale de calcul) a doua Lună Nouă de după solstiţiul de iarnă. Aceasta coincide foarte bine, după zodiacul occidental, cu ziua Lunii Noi din Zodia Vărsătorului (prima din ele, dacă sunt două succesive). În acest fel, anul chinezesc lunar, începe şi se încheie la Lună Nouă, şi în 7 ani din 19 el are 13 lunaţii (cicluri lunare complete, de la o Lună Nouă la alta), faţă de 12 lunaţii în ceilalţi 12 ani din ciclul de 19. În toate timpurile, era sarcina astrologilor de la curtea împăratului să modifice calendarul în conformitate cu lunile bisecte, respectiv să-l armonizeze cu acestea. În acelaşi timp, în calendarul ţărănesc, erau cuprinse toate tradiţiile populare şi folclorice, legate de ritmul naturii.
O altă structură tradiţională a anului chinezesc este cea care consideră că noul an începe la jumătatea intervalului dintre solstiţiul de iarnă şi echinocţiul de primăvară, adică pe 4 sau 5 februarie, zi numită Lap Chun. Este interesant de spus, că dacă în calendarul lunar, în intervalul de la Luna Nouă din semnul Vărsătorului dintr-un an şi până la Luna Nouă din anul următor din acelaşi semn, există Lap Chun, se spune că anul este norocos, sunt ani care nu au nici un Lap Chun, cum a fost cel de acum, al Şarpelui, care tocmai se încheie, sau ani care au 2 Lap Chun.
Revenind, ziua de 4 sau 5 februarie, este ziua când Soarele este la mijlocul zodiei Vărsătorului, mai exact la 15 grade Vărsător – zi în care se consideră că se schimbă semnul animalier care guvernează anul. Se spune că este singura zi din an în care un ou poate fi aşezat „în picioare” pe masă (cu axa sa pe verticală), fără să se rostogolească. Începând de la această dată, anul este împărţit în 24 de perioade egale (termeni) de circa 15 zile fiecare, care coincid cu jumătăţile semnelor zodiacale occidentale, astfel:
 1. 16-30 grade Vărsător  – Începutul Primăverii
 2.  1-15 grade Peşti     – Ploile cu Apă
 3. 16-30 grade Peşti     – Trezirea Insectelor
 4.  1-15  grade Berbec    – Echinocţiul de Primăvară
 5. 16-30  grade Berbec    – Strălucire Pură
 6.  1-15 grade Taur      – Ploaie cu Seminţe
 7. 16-30 grade Taur      – Începutul Verii
 8.  1-15 grade Gemeni    – Împlinirea Seminţelor
 9. 16-30 grade Gemeni    – Seminţe în Ureche
10.  1-15 grade Rac       – Solstiţiul de Vară
11. 16-30 grade Rac       – Căldură Uşoară
12.  1-15 grade Leu       – Căldură Mare
13. 16-30 grade Leu       – Începutul Toamnei
14.  1-15 grade Fecioară  – Sfârşitul Căldurii
15. 16-30 grade Fecioară  – Roua Albă
16.  1-15 grade Balanţă   – Echinocţiul de Toamnă
17. 16-30 grade Balanţă   – Roua Rece
18.  1-15 grade Scorpion  – Căderea Îngheţului
19. 16-30 grade Scorpion  – Începutul Iernii
20.  1-15 grade Săgetător – Zăpadă Uşoară
21. 16-30 grade Săgetător – Zăpadă Mare
22.  1-15 grade Capricorn – Solstiţiul de Iarnă
23. 16-30 grade Capricorn – Frigul Uşor
24.  1-15 grade Vărsător  – Frigul Mare
Aceste perioade constituiau repere importante pentru agricultori, ele ilustrând variaţiile sezoniere din clima regiunii în care s-a dezvoltat civilizaţia chineză.
Dar aceste aspecte ilustrează destul de puţin astrologia chinezească.
 
Chinezii au o listă de 12 animale care marchează, fiecare, câte un an astrologic.
În concepţia chinezilor, anii sunt alcătuiţi din combinaţia elementelor a două serii ciclice. Una dintre aceste serii este constituită din cele 10 trunchiuri cereşti, iar cealaltă din cele 12 ramuri pământeşti, iar din combinaţia acestor 22 de elemente a fost elaborat un ciclu alcătuit din 60 de ani, acesta făcând posibilă semnalarea, „numerotarea”, calcularea anilor.
”De fapt cele 12 ramuri pământeşti reprezintă un ciclu pe care-l parcurge qi-ul pământului, ce capătă expresie prin an, lună şi momentul zilei (Di Zhi)”
Cele 12 ramuri pământeşti reprezintă cele 12 animale. Fiecare din cele 12 animale corespund unei ramuri, sau componente, a 12 unităţi de câte 12 ore, 12 luni – 1 an sau 12 ani- un ciclu complet.
Ciclul animalelor, sau ramurile pământeşti sunt guvernate de cele cinci elemente: Focul, Pământul, Metalul, Apa şi Lemnul.
De asemenea fiecare animal corespunde unei polarităţi Yin sau Yang.
Ciclu de 60 de ani este ilustrat  în Zodiacul Chinezesc prin succesiunea celor 60 combinaţii ale celor 12 animale cu cele 5 elemente.
Elementele chinezeşti aşa cum am spus, sunt Metalul, Apa, Lemnul, Focul şi Pământul, şi la fiecare doi ani succesivi, unul impar şi unul par, au asociat un anumit element, după cifra finală a anului:
0 sau 1 – Metal
2 sau 3 – Apă
4 sau 5 – Lemn
6 sau 7 – Foc
8 sau 9 – Pământ
 
Chinezii acordă o importanţă foarte mare celor cinci elemente fundamentale care intră în compoziţia universului: metalul, apa, lemnul, focul şi pământul. Ele sunt interdependente, influenţându-se reciproc.
Sunt folosite şi în astrologie, definind caracteristici importante.
Astfel:
Elementul metal dă un caracter dur, inflexibil, încrezătoar în sine, încăpăţânat,  sub semnul lui sunt persoane care nu se lasă copleşite de probleme, dar care pot să opereze modificările şi transformările pe care şi le doresc. Metalului îi corespunde simţul auzului, iar dintre organele corpului, plămânii.
Elementul  apă lucrează neîntrerupt şi în tăcere, persoanele aflate sub influenţa ei, putând, precum apa să erodeze stâncile. Sunt persoane care doresc să se infiltreze nu să domine, care sunt flexibile şi maleabile, dar în extremă indecise. Apei îi corespunde simţul văzului, iar dintre organe rinichii.
Elementul lemn pun mare preţ pe etică, sub semnul lui sunt persoane expansive şi generoase, care au spirit de echipă, cu o înaltă ţinută morală, buni executanţi, care progresează constant. Slăbiciunea constă în a-şi asuma sarcini prea numeroase, împrăştiindu-şi resursele în prea multe direcţii. Lemnului îi corespunde simţul mirosului iar dintre organe ficatul.
Elementul foc dă personalităţi conducătoare, hotărâte şi sigure pe ele. Sub semnul focului sunt persoane dinamice, întreprinzătoare, deschizătoare de drumuri. Ei atrag cu căldura şi strălucirea pe care le emană, dar pot deveni şi distrugători prin impulsivitate. Focul corespunde simţului tactil iar organul specific este inima.
Elementul pământ  se caracterizează prin muncă, simţ practic, organizare şi obiectivitate. Sub semnul pământului sunt oameni care lucrează serios şi metodic, indicaţi pentru a organiza, care nu întreprind nimic fără un motiv întemeiat. Pământului îi corespunde simţul gustativ iar organul asociat este splina.
 
Filozofia orientală prezintă şi o interdependenţă dintre cele cinci elemente de bază ale vieţii: Lemn, Foc, Pământ, Metal, Apă, împărţite în două tipuri de interacţiuni: de generare şi de distrugere.
Interacţiuni determinative, de generare, folosite mai ales în astrologie, între cele cinci elemente:

• Lemnul generează Focul (arderea lemnului produce focul)
• Focul generează Pământul (focul reduce totul la cenuşă)
• Pământul generează Metalul (mineralele se extrag din Pământ)
• Metalul generează Apa (metalul poate deveni lichid, apa fără vasul din metal s-ar împrăştia)
• Apa generează Lemnul (ploaia şi apa vitale plantelor)

Interacţiuni condiţionate de distrugere, folosite mai ales în acupunctură:

• Lemnul domină Pământul (rădăcinile fixate în sol)
• Pământul domină Apa (canalele şi stăvilarele controlează apele)
• Apa domină Focul (focul este stins de apă)
• Focul domină Metalul (topirea metalului)
• Metalul domină Lemnul (orice lemn poate fi tăiat de un topor)

 
Fiecare element are o serie de semnificaţii:

• Lemn – vitalitate, răsărit, început, verde crud, primăvara, ficat;
• Foc – lupta, strălucirea, activitatea, roşu, vara, inima;
• Pământ – mijlocul, anotimpurile, abdomenul, galben, splina;
• Metal – apus, toamna, alb, plămâni;
• Apa – necunoscut, nord, iarna, negru, rinichi.

Astrologia chineză, este foarte complexă şi deosebit de exactă. Evident că sunt diferite metode de calcul astrologic, dar cea mai exactă şi complexă este denumită Cei Patru Stâlpi ai Destinului. Aceştia reprezintă de fapt componentele temporale, unul din stâlpi reprezintă anul, altul luna, altul ziua şi ultimul ora de naştere a unei persoane.
Trebuie subliniat că spre deosebire de astrologia europeană, occidentală, care se bazează pe poziţiile planetelor din momentul naşterii, fiind o metodă de calcul strict astrală, astrologia chineză se bazează pe tipurile qi-ului (ceresc, pământesc, uman).
Am explicat toate acestea pentru a se înţelege cât de laborioasă este astrologia chineză, dar şi diferită de gândirea noastră, probabil acesta este motivul pentru care ne rezumăm la a o înţelege doar prin prisma anului guvernat de un anume animal.
Zodiacul chinez al celor 12 animale, este similar cu zodiacul occidental, singura diferenţă fiind aceea că începutul sau nu este în 21 martie la echinocţiul de primăvară , ci în 4 februarie, aproximativ, la Sosirea primăverii, când începe anul solar.
Motivul este simplu, chinezii au preferat să includă în anul solar anotimpurile în totalitatea lor, nu să înceapă anul solar la jumătatea primăverii.
De aceea primul semn animal cu care începe anul este Tigrul, apoi urmează Iepurele, Dragonul, Şarpele, Calul, Oaia, Maimuţa, Cocoşul, Câinele, Porcul, Şobolanul şi Bivolul.
Pentru a afla cărei zodii chinezeşti aparţineţi citiţi https://www.mirabilys-magazin.ro/astrologie-chineza-feng-shui/tabel-cu-anii-selenari-in-conformitate-cu-anii-solari-din-perioada-1924-2012.
Pentru a afla felul în care se sărbătoreşte Anul Nou chinezesc şi tradiţiile lor, citiţi https://www.mirabilys-magazin.ro/astrologie-chinez%C4%83-feng-shui/anul-nou-chinezesc-s%C4%83rb%C4%83toare-%C5%9Fi-tradi%C5%A3ii.